ICCJ. Decizia nr. 1429/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1429/2010
Dosar nr. 164/117/2007
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 9 ianuarie 2007 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul L.R. a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 41162 din 12 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Cluj – Napoca, obligarea pârâtului Primarul municipiului Cluj – Napoca la emiterea unei dispoziţii de restituire în natură a imobilului, teren şi construcţie, situat în Cluj – Napoca str. Regele Ferdinand (fostă str. Doja), în favoarea reclamantului L.R., în cotă de ½ din imobilul menţionat mai sus, fostă proprietate a numitului R.N., decedat în Cluj – Napoca la data de 25 iulie 1946 şi să se dispună intabularea întregului drept de proprietate ce a aparţinut defunctului R.N. şi anume cota de ½ din întreaga suprafaţă de teren situat în Cluj – Napoca, str. Regele Ferdinand, precum şi cota de ½ din fiecare apartament din întreaga construcţie aflată pe terenul indicat mai sus.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a judecat, în condiţiile dreptului comun, iar prin decizia civilă nr. 277/A/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că trecerea imobilului din strada Regele Ferdinand în proprietatea statului s-a făcut fără titlu valabil şi s-a dispus restituirea în natură a imobilului teren şi construcţii, însă numai în cotă de ¼ din cota de ½ din acestea, pe când prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 a solicitat cota de ½ din întregul imobil, deoarece a solicitat nu numai cota de proprietate ce a revenit mamei sale, L.A. ( cotă obţinută deja prin decizia menţionată ), ci şi cota de moştenire a unchiului său, R.T.
A mai arătat că atât mama sa, L.A., cât şi unchiului său, R.T., au fost fraţii lui R.N., proprietarul cotei de ½ a imobilului, iar pârâtul trebuia să emită o dispoziţie prin care să dispună restituirea către reclamant a întregii cote de ½ din teren şi construcţie, în natură, având în vedere că acesta era singurul succesor care a solicitat restituirea imobilului.
Prin completarea la acţiune, reclamantul a solicitat să fie obligat pârâtul Primarul municipiului Cluj – Napoca la emiterea unei noi dispoziţii de restituire în natură a cotei de ½ din imobilul situat în Cluj – Napoca, str. Regele Ferdinand, înscris în C.F. 124185 Cluj sub nr. top. 115/l (construcţia mai este înscrisă în C.F. 6940 Cluj sub nr. 115) precum şi a cotei de ½ din terenul aferent construcţiei înscris în C.F. 6940 sub nr. top. 115/2, în suprafaţă totală de 422 mp.
De asemenea, a mai precizat reclamantul că imobilul este evidenţiat şi în C.F. 124186 sub nr. top 115/1/I – 115/1/XXX.
La data de 18 aprilie 2007, Asociaţia de locatari din str. Regele Ferdinand a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului şi totodată în interes propriu, solicitând respingerea acţiunii, cu motivarea că parte din apartamente au fost vândute în temeiul Legii nr. 112/1995, iar reclamantul a promovat acţiuni în anularea acestor contracte – aceste aspecte justificând intervenţia în interesul altuia. Intervenţia în interes propriu este motivată prin faptul că parte din apartamente sunt închiriate, iar reclamantul nu le-a oferit chiriaşilor posibilitatea prelungirii locaţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 681 din 10 octombrie 2007, Tribunalul Cluj a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul L.R. şi, în consecinţă, a anulat Dispoziţia nr. 41162 din 2 decembrie 2006, a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului a cotei de 3/8 parte din imobilul înscris în C.F. 6940 Cluj, nr. top 115 transcris în C.F. 124185, nr. top 115/1 şi C.F. 124186 Cluj, nr. top 115/1/I - 115/1/XXX- construcţii.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra cotei mai sus arătate.
A fost obligat pârâtul să emită dispoziţie privind măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 1/2 parte din terenul în suprafaţă de 422 mp. înscris în C.F. 6940 Cluj, nr. top 115/2.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intervenientei Asociaţia de locatari Cluj-Napoca, str. Regele Ferdinand.
A fost respinsă în fond cererea de intervenţie în interes propriu ca urmare a admiterii excepţiei şi a fost respinsă în principiu şi în fond cererea de intervenţie accesorie pentru acelaşi considerent.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin decizia civilă nr. 277/A din 15 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti s-a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului şi s-a dispus intabularea pe seama defunctei L.A. a cotei de 1/8 parte, moştenire după defunctul R.N.
S-a mai reţinut că, prin notificarea sa, reclamantul a solicitat restituirea în natură a cotei de 3/8 parte, adică a cotelor celorlalţi succesori acceptanţi ai moştenirii defuncţilor, dar care nu au formulat notificări şi că aceste cote nu au făcut obiectul litigiului soluţionat prin decizia civilă menţionată, astfel că în mod nelegal a fost respinsă notificarea.
În ceea ce priveşte restituirea în natură a terenului solicitat, s-a constatat că, potrivit menţiunilor din cartea funciară, acest teren reprezintă curte şi deserveşte întreaga construcţie – casă cu 30 de apartamente, iar restituirea în natură ar însemna limitarea dreptului de proprietate al proprietarilor de apartamente, dar şi al statului ca proprietar al unor apartamente şi, pe de altă parte, prin intabularea dreptului de proprietate al reclamantului pentru cota de construcţie, acesta dobândeşte şi o cotă parte din teren.
S-a mai reţinut că intervenienta este asociaţie de locatari, doar parte din apartamente fiind înstrăinate chiriaşilor, iar faţă de dispoziţiile Legii nr. 114/1996 şi Regulamentul asociaţiei de proprietari, nu are calitate procesuală pasivă sub aspectul ambelor cereri de intervenţie.
În plus, domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 se referă la proprietari ori succesorii acestora, alte persoane neputând interveni în litigiul ce poartă asupra restituirii proprietăţii.
Curtea de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin decizia nr. 130/A din 12 mai 2008, a admis în parte apelurile declarate de reclamantul L.R. şi pârâtul Primarul municipiului Cluj – Napoca, schimbând în parte sentinţa pronunţată de tribunal, în sensul că a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului, în calitate de moştenitor al defunctului R.T., a cotei de 1/8 parte din imobilul înscris iniţial în CF 6940 Cluj top 115 şi transcris după dezmembrare în CF colectivă 124.185 top 115/1 în suprafaţă de 791 mp teren şi CF individuală 124.186 Cluj-Napoca topograficele 115/1/I – 115/l/XXX cuprinzând apartamentele aflate în proprietatea Statului Român.
S-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului şi a cotei de 1/8 parte din întreg imobilul înscris sub A+2 în CF iniţială nr. 6940 Cluj-Napoca, top 115/2 teren în suprafaţă de 422 mp cu destinaţia de curte.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra cotei de 1/8 parte din imobilele descrise mai sus.
A fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu şi accesorie a Asociaţiei de Locatari Cluj-Napoca, str. Regele Ferdinand, ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate de folosinţă.
A fost menţinută dispoziţia privind anularea Dispoziţiei nr. 41162 din 2 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca.
A fost respins apelul intervenientei Asociaţia de Locatari declarat împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că reclamantul a dobândit deja cota de 1/8 parte din întregul imobil, prin acţiunea promovată pe calea dreptului comun, în calitatea sa de moştenitor al defunctei L.A.
Referitor la cota de proprietate cuvenită reclamantului în baza Legii nr. 10/2001, reclamantul atât în faza administrativă, cât şi în cea judecătorească, s-a prevalat în permanenţă de Certificatul de moştenitor nr. S 166 din 16 iulie 1958, eliberat de fostul notariat de Stat al Oraşului Cluj.
Prin acest certificat de moştenitor, s-a dezbătut succesiunea proprietarului tabular R.N., decedat în 25 iulie 1946, iniţiată în 30 noiembrie 1946 şi finalizată în 16 iulie 1958, prin partajul voluntar intervenit între cei 5 succesori ai defunctului. Conform voinţei succesorilor, cota defunctului de ½ parte din imobilul în litigiu, înscris în CF 6.940 Cluj top 115, constând în casă şi teren în suprafaţă de 1.207 m.p., a revenit în părţi egale de câte ¼ parte fiecare, fraţilor defunctului, respectiv C.D., G.M., L.A. şi R.T., iar soţiei supravieţuitoare B.R., i-a revenit imobilul din str. Republicii.
S-a reţinut că, în baza acestui certificat de moştenitor, prin care s-a consfinţit partajul voluntar intervenit între succesori, cei patru fraţi ai proprietarului tabular au dobândit prin moştenire proprietatea asupra cotei de ½ parte din întregul imobil în litigiu, în părţi egale de câte ¼ parte fiecare.
A mai arătat instanţa că acesta a fost şi considerentul pentru care reclamantul, prin notificarea formulată, a solicitat cota de ¼ din cota de ½ parte din imobilul în litigiu, adică 1/8 din întreg, în calitatea sa de unic moştenitor după defuncta sa mamă L.A., precum şi aceeaşi cotă, în calitatea lui moştenitor acceptant ( prin formularea notificării ) după unchiul său R.T.
De asemenea, chiar şi după modificarea Legii nr. 10/2001, urmare a adoptării Legii nr. 247/2005, prin care s-a introdus alin. (4) la art. 4, de care se prevalează reclamantul, acesta a pretins în mod constant aceleaşi cote după mama sa, L.A. şi unchiul său, R.T., de câte ¼ din ½ parte din întregul imobil, ceea ce reprezintă însumate 2/8 parte, echivalând cu ¼ parte din întregul imobil, precizând că verişorii lui L.A. şi C.D. sunt moştenitorii defuncţilor G.M. şi, respectiv, C.D.
A concluzionat curtea de apel, faţă de înscrisurile aflate la dosar, că reclamantul nu a solicitat nicicând, prin vreo notificare, cota de proprietate a proprietarului tabular R.N. de 1/2 parte din întregul imobil, ori cotele de proprietate ale celorlalţi doi fraţi ai defunctului, G.M. şi C.D., transmise acestora prin moştenire, ci abia prin înscrisul înregistrat la data de 23 aprilie 2007, direct în instanţa de judecată, reclamantul a solicitat să-i fie restituite în natură toate cele 4 cote de proprietate de câte 1/8 parte din întregul imobil, apreciind că fiindu-i restituită cota de 1/8 din imobil aparţinând lui L.A., prin decizia civilă nr. 277/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, mai este îndreptăţit la cota de 3/8 parte din acelaşi imobil.
Or, neurmând procedura administrativă prealabilă şi obligatorie în privinţa cotelor de proprietate de câte 1/8 parte, aparţinând mătuşilor G.M. şi C.D., reclamantului nu-i pot fi atribuite aceste cote, acesta fiind îndreptăţit numai la diferenţa solicitată prin notificare, de încă 1/8 parte după defunctul R.T.
Instanţa de apel a constatat că, faţă de împrejurarea că terenul cu destinaţia de curte este liber de orice construcţie, aspect confirmat de părţi, nu există nici un impediment pentru restituirea lui în natură, în limita cotei solicitată de reclamant.
Faţă de menţiunile făcute în cartea funciară, s-a reţinut că rezultă cu claritate că imobilul în litigiu a trecut la stat prin naţionalizare în baza Decretului nr. 92/1950, că s-a făcut dovada momentului preluării imobilului în proprietatea Statului Român şi că acest moment se încadrează în perioada de referinţă a Legii nr. 10/2001.
Referitor la intervenienta Asociaţia de Locatari, instanţa de apel a reţinut că aceasta, neavând personalitate juridică, nu poate sta în judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul legal, reclamantul L.R., pârâtul Primarul municipiului Cluj – Napoca şi intervenienta Asociaţia de Locatari.
Recursul declarat de reclamantul L.R. a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că R.N. a avut în proprietate cota de ½ din imobilul înscris în CF nr. 6940, nr. topografic 115, că moştenitorii acestuia au fost G.M., C.D., R.T. şi L.A. şi că el este fiul lui L.A. şi nepotul lui R.N., gradul său de rudenie fiind un aspect necontestat şi recunoscut de părţile adverse.
S-a mai susţinut că instanţa de apel a ignorat precizarea notificării aflată la fila 102 din dosarul instanţei de fond, prin care reclamantul a solicitat întreaga cotă de proprietate pe care a avut-o persoana naţionalizată, R.N., respectiv ½ din imobilul situat în strada Ferdinand şi prin care a acceptat moştenirea acestuia.
Astfel, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, faţă de împrejurarea că reclamantul a fost singurul dintre moştenitorii lui R.N. care a formulat notificare prin care a solicitat restituirea în întregime a imobilului, construcţie şi teren.
A arătat recurentul – reclamant că sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 şi, prin urmare, este îndreptăţit la restituirea cotei de 3/8 din imobilul construcţie şi teren din Cluj – Napoca, str. Regele Ferdinand, deoarece ceilalţi moştenitori ai lui R.N. nu au urmat calea prevăzută de Legea nr. 10/2001, iar cotele acestora îi profită, precizând totodată că persoana naţionalizată a avut în proprietate cota de ½ din imobilul în litigiu, iar cota de 1/8 a fost câştigată de reclamant pe calea dreptului comun.
S-a mai susţinut că s-a încălcat principiul indivizibilităţii legii, în sensul că, de vreme ce s-a recunoscut aplicabilitatea art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 în ceea ce îl priveşte pe unul dintre moştenitorii care nu au urmat calea prevăzută de legea specială, era necesar a se face aplicarea acestui text de lege şi în cazul celorlalţi moştenitori care nu au urmat calea prevăzută de Legea nr. 10/2001.
A mai arătat recurentul – reclamant că instanţa de apel a nesocotit spiritul Legii nr. 10/2001 care instituie principiul restitutio in integrum cu privire la imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Prin recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj – Napoca, invocându-se dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susţinut că în mod temeinic şi legal prin dispoziţia contestată a fost respinsă notificarea reclamantului ca fiind lipsită de obiect, având în vedere că prin decizia civilă nr. 277/A/2007 a Curţii de Apel Bucureşti s-a constatat că reclamantul este moştenitorul defunctei L.A. şi s-a dispus intabularea dreptului său de proprietate cu privire la cota de 1/8 parte din imobilul în litigiu.
Intervenienta Asociaţia de Locatari din str. Regele Ferdinand a declarat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ., prin care susţine că în mod nelegal a fost respinsă cererea de intervenţie pentru lipsa capacităţii de folosinţă, fără a se analiza apărările făcute de aceasta pe fondul cauzei.
S-a susţinut că pentru a avea calitatea de parte în proces trebuie să existe interesul, iar în cauza de faţă este evident că proprietarii cumpărători de la stat au un interes propriu pentru a-şi apăra proprietatea dobândită prin cumpărarea apartamentelor conform Legii nr. 112/1995.
În privinţa chiriaşilor, s-a arătat că şi aceştia au interesul să intervină în interesul altuia, întrucât au contracte de închiriere valabile până în anul 2009, iar proprietarul revendicator nu le-a oferit un alt contract de închiriere, ca alternativă la contractele încheiate cu statul.
A mai criticat intervenienta modul în care instanţele anterioare au analizat dovezile depuse de aceasta cu privire la calitatea de proprietar a autorului R.N. şi la calitatea de moştenitor a reclamantului, susţinând că, din probele aflate la dosar, rezultă că R.N. nu mai era proprietar al imobilului începând cu anul 1941 şi, pe cale de consecinţă, nu avea cum să îl lase moştenire.
Analizând hotărârea atacată în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin notificarea nr. 391 din 20 iulie 2001, înregistrată sub nr. 42823/3 din 23 iulie 2001, formulată de reclamantul L.R., acesta a solicitat restituirea în natură şi recunoaşterea dreptului de proprietate a cotei de ¼ din cota de ½ a persoanei naţionalizate, R.N., în calitate de unic moştenitor al mamei sale, L.A., precum şi a cotei de ¼ din cota de ½, în calitate de moştenitor acceptant al unchiului său, R.T., precizând că solicită aşadar, în total, cota de ¼ din întreg imobilul ( fila 45 dosar fond).
Prin dispoziţia nr. 41162 din 12 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Cluj – Napoca a fost respinsă notificarea ca fiind lipsită de obiect, deoarece cererea a fost soluţionată de instanţă prin decizia nr. 277 A /2003 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă.
Prin decizia civilă nr. 277/A din 15 mai 2003, învestită cu formulă executorie, s-a constatat că defunctul R.N. a avut în proprietate cota parte de ½ din imobilul înscris în CF 6940 număr topografic 115; s-a dispus rectificarea intabulării sub B7 şi B8 şi stabilirea situaţiei anterioare de CF privind pe defunctul R.N.; s-a constatat că de pe urma defunctului R.N. au rămas ca moştenitori G.M., C.D., R.T. şi L.A. cu câte o cotă de ¼ fiecare din cota de ½ din imobilul în litigiu, iar de pe urma defunctei L.A. a rămas moştenitor reclamantul L.R. şi a dispus intabularea dreptului de proprietate al defunctei L.A., de ¼ din cota de ½ a defunctului R.N. asupra imobilului înscris în CF 6940 număr topografic 115, CF 124.185 Cluj nr. 115/1 şi CF 124.186 Cluj nr. top 115/1 în favoarea reclamantului L.R.
Aşadar, prin această hotărâre judecătorească i s-a acordat reclamantului cota de ¼ din cota de ½, respectiv 1/8, din imobil, în calitatea sa de unic moştenitor după defuncta sa mamă, L.A.
În aceste condiţii, în mod corect instanţa de apel a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamantului, şi a cotei de 1/8 parte din imobil, în calitatea sa de moştenitor al defunctului R.T., ca urmare a solicitării acestuia, prin notificarea formulată, atât a cotei de ¼ din cota de ½ parte din imobilul în litigiu ( adică 1/8 din întreg ), în calitatea sa de unic moştenitor după defuncta L.A., mama sa, precum şi aceeaşi cotă, în calitatea sa de moştenitor acceptant ( prin formularea notificării ), după unchiul său, R.T.
Susţinerea recurentului – reclamant cum că instanţa de apel a ignorat precizarea notificării aflată la fila 102 din dosarul instanţei de fond, prin care a solicitat întreaga cotă de proprietate a persoanei naţionalizate, R.N., respectiv ½ din imobil, este neîntemeiată.
Astfel, înscrisul la care se referă recurentul L.R. nu poate fi asimilat unei notificări, în sensul dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, ci are caracterul unui memoriu adresat Consiliului Local al municipiului Cluj – Napoca, prin care arată demersurile pe care le-a făcut în vederea restituirii imobilului, în scopul împiedicării încheierii de contracte de vânzare – cumpărare.
În plus, prin acest înscris, reclamantul arată că se află în proces de revendicare, pe dreptul comun, pentru întreg imobilul, nicidecum nu se raportează la notificarea iniţială şi nici nu aduce vreo precizare cu referire la aceasta, amintind doar că, pe lângă procesul de revendicare, „a înaintat notificare şi la Legea nr. 10/2001”.
Se observă aşadar că nu există nici un temei juridic în baza căruia instanţa să poată acorda reclamantului şi cotele de proprietate ale celorlalţi doi fraţi ai defunctului, respectiv G.M. şi C.D., întrucât în privinţa acestora nu a fost urmată procedura administrativă prealabilă şi obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Reclamantul, în baza art. 22 din Legea nr. 10/2001, a declanşat procedura de restituire în natură a ¼ din imobilul în litigiu, prin notificarea formulată, prevalându-se numai de calitatea sa de moştenitor al autorilor L.A. şi R.T., atât în faza administrativă, cât şi în motivarea cererii introductive de instanţă.
Prin urmare, nu au fost încălcate dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au notificat unitatea deţinătoare beneficiază moştenitorii notificatori, şi nici nu a fost încălcat principiul indivizibilităţii legii, atâta timp cât notificatorul a solicitat, în calitate de moştenitor acceptant, numai cota de ¼ din cota de ½ după unchiul său, R.T., care, la rândul său, a moştenit această cotă de la autorul R.N., fără însă a se solicita întreaga cotă a autorului comun al tuturor moştenitorilor.
Împrejurarea că, ulterior, în faza jurisdicţională a procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, reclamantul a solicitat să-i fie restituite în natură toate cele 4 cote de proprietate de câte 1/8 parte din întregul imobil, fără să existe însă o notificare prin care reclamantul să fi solicitat cota de proprietate de ½ parte din întregul imobil a proprietarului tabular R.N., ori cotele de proprietate ale celorlalţi doi moştenitori ai acestuia, G.M. şi C.D., nu poate schimba cadrul juridic fixat prin notificarea formulată de reclamant şi în limitele căreia s-a desfăşurat procedura administrativă prealabilă.
Or, procedura administrativă prealabilă fiind obligatorie, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, sancţiunea care intervine în cazul neformulării notificării şi pentru celelalte cote, constă în pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, operând decăderea.
Faţă de aceste considerente comune, urmează a fi respinse recursurile declarate de reclamantul L.R. şi de pârâtul Primarul municipiului Cluj – Napoca, criticile formulate fiind neîntemeiate.
În ceea ce priveşte recursul declarat de intervenientă, se constată că aceasta a dobândit personalitate juridică în faza procesuală a recursului, fiind depusă la dosar încheierea civilă nr. 7/2010 prin care a fost autorizată constituirea Asociaţiei de proprietari din Cluj – Napoca, str. Regele Ferdinand, jud. Cluj şi s-a dispus înregistrarea ei în registrul persoanelor juridice al Administraţiei Financiare a municipiului Cluj – Napoca.
Sub aspectul intervenţiei în interes propriu, recursul promovat nu este fondat întrucât proprietarii care au cumpărat apartamentele în baza Legii nr. 112/1995, chiar dacă au interesul de a-şi apăra proprietatea, nu-şi pot valorifica aceste pretenţii pe calea cererii de intervenţie în cadrul procedurii speciale reglementate de Legea nr. 10/2001, care reprezintă un act reparatoriu pentru persoanele îndreptăţite la restituire.
Sub aspectul intervenţiei accesorii, criticile formulate nu pot fi primite, întrucât recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj – Napoca urmează a se respinge ca nefondat, avându-se în vedere dependenţa procesuală a intervenientului accesoriu de situaţia părţii pentru care intervine şi că, printr-o astfel de intervenţie, nu se invocă un drept propriu şi nu se urmăreşte pronunţarea unei hotărâri pentru el, ci se tinde ca soluţia în proces să se dea în favoarea părţii pentru care a intervenit.
Celelalte critici formulate de intervenientă, întrucât vizează aprecierea probatoriului administrat în cauză, nu se circumscriu niciunuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar sancţiunea este aceea a neanalizării lor.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge recursurile ca nefondate.
Având în vedere principiul accesorium sequitur principale, cererile de intervenţie în interesul recurentului – pârât formulate de G.M., G.O., G.B.M., S.M.R., G.V. şi A.M.G.L. vor fi respinse ca o consecinţă a respingerii ca nefondat a recursului declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj – Napoca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamantul L.R., pârâtul Primarul municipiului Cluj – Napoca şi intervenienta Asociaţia de Locatari, în prezent Asociaţia de Proprietari din Cluj – Napoca, str. Regele Ferdinand, jud. Cluj împotriva deciziei nr. 130/A din 12 mai 2008 a Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Respinge cererile de intervenţie în interesul recurentului – pârât formulate de G.M., G.O., G.B.M., S.M.R., G.V. şi A.M.G.L.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1588/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1424/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
