ICCJ. Decizia nr. 1591/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1591/2010
Dosar nr. 1304/109/2008
Şedinţa publică de la 10 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la data de 28 septembrie 2006 pe rolul Tribunalului Argeş, reclamanţii I.P.A.P., I.C. şi I.P. au solicitat să se constate nulitatea hotărârii nr. 62 din 4 iunie 2006, comunicată la data de 16 august 2006 şi obligarea Primăriei Municipiului Piteşti să le restituie imobilul situat în Piteşti, B-dul Republicii, compus din clădire şi teren aferent in suprafaţa de 675 m.p., imobil ce a aparţinut defunctei autoare V.M.C.E.
Fiind învestit să soluţioneze cauza, după finalizarea procedurii regulatorului de competenţă, Tribunalul Argeş le-a pus în vedere reclamanţilor să-şi precizeze cererea de chemare in judecată, respectiv poziţia procesuală faţă de parata Primăria Municipiului Piteşti, obiectul concret al cererii de chemare în judecată şi persoanele pe care aceştia înţeleg să le cheme în judecată în calitate de pârâte.
La data de 21 mai 2008, reclamanţii si-au precizat şi completat contestaţia, solicitând introducerea în cauză in calitate de pârâţi a Consiliului Judeţean Argeş, a Municipiului Piteşti, reprezentat prin primar, a Comisiei Municipale de Fond Funciar Piteşti şi a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş, întemeindu-si contestaţia pe dispoziţiile art. 1, 2, 6, 11, 16, 21, 22-26 din Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247/2005, art. 859 C. civ., precum şi pe art. 1 din Primul Protocol Adiţional al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
În motivarea cererii, s-a arătat că, în calitate de moştenitori testamentari ai defunctei autoare V.M.C.E., prin notificările nr. 702 şi nr. 47144/2005, au solicitat retrocedarea imobilului situat în Piteşti, B-dul Republicii - casă şi teren aferent in suprafaţa de 675 m.p. - în temeiul Legii nr. 10/2001, completată şi modificată prin Legea nr. 247/2005. S-a susţinut că, deşi au făcut dovada că sunt persoane îndreptăţite la restituirea în natură a imobilului, cererea le-a fost respinsă în mod nelegal prin hotărârea nr. 17/2006 a Comisiei Municipale de Fond Funciar Piteşti, în loc să se emită o dispoziţie administrativa de către Primarul Municipiului Piteşti.
Prin întâmpinarea depusă la data de 09 iunie 2008, Consiliul Judeţean Argeş a solicitat respingerea acţiunii, cu motivarea că reclamanţii nu au formulat cererea de restituire a imobilului în termenul prescris de lege, respectiv că, în baza notificărilor cu care a fost învestit, s-a dispus deja prin dispoziţia nr. 23 din 23 ianuarie 2006 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, restituirea în natură a imobilului in litigiu, numiţilor M.R.P., Ş.F.C., P.G. şi P.G.
La data de 16 septembrie 2008, au formulat cerere de intervenţie în interes propriu numiţii M.F. şi M.R., prin care au solicitat respingerea contestaţiei formulată de reclamanţi, susţinând, în esenţă, că ei sunt moştenitorii testamentari ai defunctei autoare V.M.C.E., respectiv ca au dobândit imobilul în litigiu în baza Legii nr. 10/2001.
La data de 23 septembrie 2008, reclamanţii au solicitat anularea dispoziţiei nr. 23 din data de 23 ianuarie 2006, emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, ca fiind nelegală şi netemeinică, în baza dispoziţiilor art. 22-26 din Legea nr. 10/2001.
Prin încheierea de şedinţă din 14 octombrie 2008, Tribunalul Argeş a disjuns cererea privind anularea dispoziţiei nr. 23 din 23 ianuarie 2006, emisă de Consiliul Judeţean Argeş, împreună cu cererea de intervenţie în interes propriu formulată cu privire la această cerere, formulată de către M.R. şi M.F., in acest sens formându-se dosarul nr. 3514/109/2008. Prin aceeaşi hotărâre s-a respins cererea de intervenţie în interes propriu.
Prin sentinţa civilă nr. 295 din 19 decembrie 2008, Tribunalul Argeş a admis în parte acţiunea precizată, completată şi restrânsă, formulată de reclamanţii Ionescu, a anulat în parte, în ceea ce ii priveşte pe reclamanţi, hotărârea Comisiei Judeţene de aplicare a Legii Fondului Funciar nr. 62/2006, a obligat pârâtele Comisia Judeţeană Argeş de Fond Funciar şi Comisia Judeţeană Argeş de Fond Funciar să înainteze pârâtului Municipiul Piteşti, ca entitate obligată la restituirea imobilelor preluate in mod abuziv, cererea reclamanţilor înregistrată sub nr. 47144/702/2005, a obligat pârâtul Municipiul Piteşti să emită dispoziţie motivată, în beneficiul reclamanţilor, cu privire la imobilul - construcţii şi teren, situat în Piteşti, B-dul Republicii, judeţul Argeş, a respins acţiunea faţă de pârâtul Consiliul Judeţean Argeş, precum şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii M., au fost obligate cele două comisii pârâte la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, prima instanţa a reţinut, pe baza aprecierii materialului probator administrat în cauză, că reclamanţii au înregistrat la Primăria Municipiului Piteşti o notificare având ca obiect un imobil preluat abuziv, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, situaţie faţă de care pârâtul Municipiul Piteşti avea obligaţia să o soluţioneze - respectiv, in baza actelor doveditoare, să accepte sau să refuze acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu.
S-a apreciat că nu exista nici o bază legală pentru ca cererea să fie soluţionată de către Comisia Judeţeană Argeş de Fond Funciar, în speţă fiind incidente în mod evident dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
S-a mai reţinut că această hotărâre nu poate înlocui decizia/dispoziţia prevăzută de art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 si că, dat fiind caracterul obligatoriu al procedurii administrative prealabile, este necesar ca Municipiul Piteşti - entitate obligată la restituirea imobilelor preluate abuziv - să soluţioneze cererea reclamanţilor înregistrată sub nr. 47144/702/2005, dând astfel curs procedurii prevăzute de art. 21 si următoarele din lege.
În raport de obiectul notificării şi de dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, a fost respinsă acţiunea faţă de pârâtul Consiliul Judeţean Argeş, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză, fiind totodată obligate cele două comisii de fond funciar să înainteze pârâtului Municipiul Piteşti, cererea reclamanţilor.
În ceea ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu, instanţa a reţinut că, în lipsa unei dispoziţii motivate în care să se statueze asupra eventualei îndreptăţiri a reclamanţilor la restituirea in natura a imobilului în discuţie, intervenienţii nu justifică un interes practic şi imediat pentru a susţine propriul demers judiciar.
Prin decizia civila nr. 89 A din 13 mai 2009, Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelurile formulate de pârâţii Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş, Consiliul Judeţean Argeş, Municipiul Piteşti, prin primar şi Comisia Locală de Fond Funciar Piteşti şi cererea de aderare la apelul Consiliului Judeţean Argeş, formulată de intervenienţii M. (Ş.) F. şi M.R.
Pentru a pronunţa această hotărâre, au fost avute în vedere următoarele considerente de fapt şi de drept;
Apelul declarat de Consiliul Judeţean Argeş, prin care s-a susţinut că hotărârea este nelegală şi netemeinică, întrucât în mod greşit s-a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia, şi că, pe fondul cauzei, se impunea respingerea acţiunii reclamanţilor, a fost respins ca nefondat, cu motivația ca prima instanţă a aplicat corect - în raport de obiectul cererii reclamanţilor de restituire în natură a imobilului in litigiu - dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 10/2001.
Apelul comun formulat de Municipiul Piteşti şi Comisia Locală de Fond Funciar Piteşti a fost apreciat ca fiind neîntemeiat, întrucât prima instanţă in mod corect a constatat că hotărârea Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş nr. 62/2006 nu putea înlocui decizia/dispoziţia administrativa prevăzuta de art. 21 din Legea nr. 10/2001, şi, dat fiind caracterul imperativ al dispoziţiilor acestei legi, în conformitate cu art. 26, era necesar ca Municipiul Piteşti - entitate obligată la restituirea imobilelor preluate abuziv - să soluţioneze cererea reclamanţilor şi să dea curs procedurii obligatorii prevăzută de art. 21 şi următoarele din lege.
S-a reţinut si faptul că imobilul solicitat de reclamanţi a fi restituit in natura, la data apariţiei Legii nr. 10/2001, exista în patrimoniul Municipiului Piteşti.
Susţinerile apelanţilor în sensul că se impunea ca instanţa să evoce fondul raportului juridic dedus judecaţii, prin analizarea efectiva a probatoriului administrat, au fost respinse ca neîntemeiate, întrucât situaţia de fapt a cauzei pendinte - întemeierea greşită a cererii reclamanţilor pe dispoziţiile Legii nr. 18/1991, şi nu pe cele ale Legii nr. 10/2001 - nu poate fi echivalată situaţiei avuta în vedere la pronunţarea Deciziei nr. XX din 19 martie 2007 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În ceea ce priveşte cererea de aderare la apelul declarat de Consiliul Judeţean Argeş, formulată de intervenienţii M.F. şi M.R., in raport de soluţia pronunţată în apelul acestuia şi faţă de dispoziţiile exprese ale art. 293 alin. (2) C. proc. civ., s-a apreciat că aderarea la apel a rămas fără efect, pronunţându-se astfel soluţia de respingere a acesteia.
Împotriva deciziei instanţei de apel au formulat cereri de recurs (I) pârâţii Municipiul Piteşti şi Comisia locală de fond funciar Piteşti la data de 23 iunie 2009, (II) pârâtul Consiliul Judeţean Argeş la data de 29 iunie 2009 şi (III) intervenientii M. (Ş.) F. şi M.R. la data de 02 iulie 2009, prin care au criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
(I) În recursul pârâţilor Municipiului Piteşti şi Comisiei locale de fond funciar Piteşti au fost invocate următoarele critici de nelegalitate:
Potrivit art. 304 pct. 4 C. proc. civ., instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti atunci când a statuat în sensul că, la data apariţiei Legii nr. 10/2001, imobilul in litigiu se afla în patrimoniul Municipiului Piteşti.
Instanţa de apel, ca şi cea de fond, nu au reţinut un aspect relevant pentru cauza de faţă, anume că reclamanţii nu au formulat niciodată o notificare în condiţiile legii. Reclamanţii au formulat o cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 247/2005, prin care au pretins un drept de proprietate asupra imobilului - construcţie şi teren - situat in municipiul Piteşti, B-dul Republicii, aceasta fiind soluţionată prin Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 62/2006, în sensul respingerii cererii pentru lipsa documentelor privind calitatea de moştenitor şi dovada trecerii imobilului în patrimoniul statului.
S-a susţinut, totodată, şi critica conform căreia actul dedus judecăţii a fost interpretat în mod greşit de către instanţa de apel - art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Reclamanţii au solicitat prin cererea de chemare in judecată anularea Hotărârii Comisiei judeţene nr. 62/2006 şi obligarea Comisiei locale de a li se restitui în natură imobilul în litigiu. Datorită formulării incerte a cererii de chemare in judecată, nu s-a putut stabili cadrul procesual şi nici competenţa în vederea soluţionării pretenţiei deduse judecăţii.
Reclamanţii nu au formulat notificare potrivit Legii nr. 10/2001, iar Legea nr. 247/2005 nu a completat acest act normativ, în sensul repunerii în termen a persoanelor ce au fost deposedate în condiţiile primului act normativ.
Având în vedere că instanţele judecătoreşti sunt înzestrate cu plenitudinea de competenta, instanţa de fond trebuia să reţină şi să judece cauza in fond, nu să oblige pârâtele la înaintarea documentaţie, respectiv la emiterea unei dispoziţii administrative.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, prin decizia nr. XX pronunţată în dosarul nr. 37/2006 din data de 19 martie 2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii, că, în aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001: „Instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care, s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci şi notificarea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate”.
(II). În recursul paratului Consiliului Judeţean Argeş au fost invocate următoarele aspecte de nelegalitate:
Decizia civilă atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşita a legii – ipoteza prevăzuta de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - întrucât, deşi s-a învederat instanţei de apel că prima instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Argeş, pronunţând astfel o sentinţă nelegală sub acest aspect, fapt consemnat şi in încheierea din data de 06 mai 2009, aceasta a trecut cu vederea peste toată aceasta motivare, reţinând în mod cu totul surprinzător că „instanţa de fond a respins în mod corect acţiunea faţă de pârâtul Consiliul Judeţean Argeş ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauza”. Nu poate fi primita ca legala motivarea că instanţa de fond a disjuns cererea reclamanţilor privind anularea dispoziţiei nr. 23/2006, si, prin urmare, recurentul ar avea posibilitatea sa-si formuleze apărările in dosarul disjuns.
În faţa instanţei de apel, la termenul din data de 27 mai 2008, reclamanţii şi-au precizat cererea de chemare în judecată, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât a Consiliului Judeţean Argeş pentru a fi obligat să le restituie în natură imobilul - construcţie şi teren - situat în B-dul Republicii, Piteşti, jud. Argeş.
Ulterior, la termenul din data de 23 septembrie 2008, reclamanţii si-au precizat din nou cererea de chemare în judecată, solicitând anularea dispoziţiei nr. 23/2006, emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, respectiv retrocedarea imobilului în litigiu.
Din moment ce reclamanţii au solicitat în continuare şi retrocedarea imobilului în litigiu, în contradictoriu cu Consiliul Judeţean Argeş, pe lângă anularea dispoziţiei nr. 23/2006, nu se poate reţine că acesta nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin menţinerea de către instanţa de apel a sentinţei atacate şi a dispoziţiilor prin care s-a stabilit că recurentul nu are calitatea procesuală pasivă în cauză, respectiv de proprietar al imobilului în litigiu, se aduce atingere unui act emis de Preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, respectiv dispoziţia nr. 23/2006.
Instanţa de judecată era competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate.
Prin obligarea Municipiului Piteşti la emiterea unei dispoziţii în beneficiul reclamanţilor, instanţa a pronunţat o soluţie contrară legii, neţinând cont de faptul că acele cereri nu sunt asimilate unei notificări, că au fost depuse cu mult după expirarea termenului de depunere a notificărilor prevăzut de lege, că au existat alte persoane care au formulat notificări în termen legal prin intermediul executorului judecătoresc. Titlul I din Legea nr. 247/2005 nu a repus persoana îndreptăţită în termenul de formulare a notificării, iar republicarea Legii nr. 10/2001 la data de 2 septembrie 2005, nu a făcut să curgă un nou termen pentru înregistrarea notificării.
Acest termen este unul de decădere, care atrage sancţiunea pierderii dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, în cazul nerespectării sale, aşa cum rezultă din prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Întrucât reclamanţii nu au formulat cerere de restituire în termen legal, de cotele lor au profitat moştenitorii legali sau testamentari care au depus în termen notificare, respectiv M.R.P., Ş.F.C., P.G. şi P.G. Art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945 -22 decembrie 1989, modificată şi completată, prevede „de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire”.
Astfel, a fost emisă dispoziţia Preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş nr. 23 din 23 ianuarie 2006, prin care s-a dispus restituirea în natură numiţilor M. R.P., Ş. (M.) F.C., P.G. şi P.G. a imobilului - construcţie şi teren - situat în B-dul Republicii, Piteşti, jud. ArgeȘ.
Prin decizia pronunţata, instanţa de apel a încălcat şi dispoziţiile Legii nr. 10/2001, considerând că, dacă la data apariţiei Legii nr. 10/2001 imobilul exista în patrimoniul Municipiului Piteşti, atunci tot acesta are obligaţia de a emite şi dispoziţia de restituire sau de respingere a notificării. Actul normativ se referă la unitatea deţinătoare în momentul emiterii dispoziţiei, iar nu la data apariţiei Legii nr. 10/2001.
Cert este faptul că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (14 februarie 2001), imobilul se afla în domeniul public al Municipiului Piteşti şi în administrarea Consiliului Local Piteşti, însă legea nu precizează că acesta ar fi momentul la care trebuie să se raporteze instanţa în vederea stabilirii calităţii de unitate deţinătoare.
(III). În recursul intervenienţilor M. (Ş.) F. şi M.R. au fost invocate următoarele aspecte de nelegalitate:
Decizia recurată cuprinde o motivare sumară şi confuză, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, caz de casare ce se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Deşi instanţa de apel a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată al reclamanţilor este o contestaţie împotriva unei hotărâri emise de o Comisie de Fond Funciar, îşi motivează menţinerea soluţiei primei instanţe pe faptul că cererile reclamanţilor cu nr. 702 şi nr. 47144 din 31 octombrie 2005, ce au stat la baza emiterii dispoziţiei nr. 62/2006, îndeplinesc condiţiile unor notificări, în sensul Legii nr. 10/2001.
De asemenea, deşi a admis că reclamanţii „şi-au precizat cadrul procesual atât sub aspectul persoanelor pe care au înţeles să le cheme în judecată, cât şi sub aspectul obiectului acţiunii”, înţelegând să se judece şi cu pârâtul Consiliul Judeţean Argeş, în paragrafele următoare a arătat că acesta din urmă nu are calitate procesuală pasivă, pentru simplul motiv că acesta îşi poate formula apărările în celălalt dosar ce are ca obiect nulitatea dispoziţiei nr. 23/2006.
Instanţa a reţinut în mai multe rânduri că Municipiul Piteşti ar fi entitatea obligată la restituirea imobilului, fără a avea in vedere apărările recurenţilor privind preluarea acestuia din domeniul public al Municipiului Piteşti, în domeniul public al Consiliului Judeţean Argeş, prin hotărârile nr. 320 din 30 septembrie 2003 şi nr. 102 din 20 octombrie 2003.
Decizia civilă nr. 89/2009 a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii - motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Curtea de Apel Piteşti, prin decizia recurată, nu a făcut nici o referire la apărările recurenţilor care vizau, în primul rând, faptul că această excepţie a lipsei calităţii procesuale pasive nu a fost pusă în discuţia părţilor. A fost astfel încălcat dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii care guvernează procesul civil, principiu care presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor.
La data de 13 ianuarie 2010 au formulat întâmpinare reclamanţii I.A.P., I.C. şi I.P., prin care au susţinut în apărare următoarele considerente de fapt si de drept:
Pe cale de excepţie, s-a invocat lipsa interesului intimaţilor-intervenienţi - în lipsa unei dispoziţii motivate în care să se statueze asupra îndreptăţirii reclamanţilor la restituirea imobilului în discuţie, in mod corect tribunalul a constatat că intervenienţii nu justifică un interes practic şi imediat pentru propriul demers judiciar. Pe temeiul dispoziţiilor art. 49 alin. (1), raportat la art. 52 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a respins cererea de intervenţie în interes propriu, soluţia fiind menţinută in mod legal de instanţa de apel.
Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
(I) Critica formulată si susţinută pe temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ. - instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti atunci când a statuat în sensul că, la data apariţiei Legii nr. 10/2001, imobilul in litigiu se afla în patrimoniul Municipiului Piteşti - nu poate fi primită, întrucât o astfel de constatare făcuta de o instanţă de judecata, in baza aprecierii probatoriului administrat, intră în sfera competenţei de judecată a acesteia, fiind fără fundament legal pretinsa imixtiune în atribuţiile celorlalte două puteri ale statului.
Critica susţinută pe temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. - reclamanţii nu au formulat notificare potrivit Legii nr. 10/2001, iar Legea nr. 247/2005 nu a completat acest act normativ, în sensul repunerii în termen a persoanelor ce au fost deposedate în condiţiile primului act normativ - nu poate fi primită, dat fiind faptul că, prin soluţia pronunţată, instanţele anterioare, respectând pretenţia concreta a reclamanţilor - si prin aceasta, principiul disponibilităţii părţilor in procesul civil - au înţeles sa dea eficienţă deplină întregii proceduri prevăzute de Legea nr. 10/2001, ceea ce înseamnă necesitatea obţinerii în prealabil a unei soluţii motivate cu privire la imobilul în litigiu, în procedura administrativă.
În raport de aceste considerente de fapt si de drept, nu poate fi reţinută nici critica conform căreia, prima instanţa de fond trebuia să reţină şi să judece cauza în fond.
Decizia nr. XX din data de 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a admis recursul în interesul legii în aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 - „instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care, s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci şi notificarea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate”- trebuie avută în vedere şi aplicată ori de câte ori se susţine ca situaţie-premisă, refuzul nejustificat al pârâtei de a răspunde la notificarea expediată de persoana îndreptăţită, ceea ce nu este cazul situaţiei pendinte - complexitatea raportului juridic de faţă fiind determinată de modalitatea concretă în care pretenţia reclamanţilor a fost soluţionată de entităţi care nu aveau competenţe în procedura legii speciale, de necesitatea restabilirii situaţiei anterioare, de derularea efectivă a procedurii de restituire în faţa entităţii administrative, toate acestea cu repercusiuni în planul configurării exacte a cadrului procesual de învestire.
(II). Critica susţinută de recurentul-parat pe temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Argeş, nu este întemeiată, întrucât soluţia de respingere a acţiunii reclamanţilor faţă de acest pârât a avut la bază o analiză pe fondul pretenţiei deduse judecaţii, astfel cum aceasta a fost stabilita de reclamanţi în contextul mai multor cereri succesive - precizatoare si completatoare - respectiv cu luarea în considerare a competenţelor stabilite de dispoziţiile legii speciale in ceea ce priveşte soluţionarea notificării - art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În cuprinsul dispozitivului hotărârii de primă instanţă nu este menţionată soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, situaţie faţă de care s-ar fi impus rigorile reclamate de recurentul-pârât referitoare la punerea în discuţia contradictorie a părţilor a susmenţionatei excepţii de procedura.
Important este şi faptul că, în cuprinsul cererilor succesive ale reclamanţilor - ultima fiind datată 21 mai 2008 - referirea acestora la calitatea de pârât a recurentului s-a făcut exclusiv în legătură cu solicitarea de anulare a dispoziţiei nr. 23/2006, respectiv de restituire în natură a imobilului în litigiu. Prin încheierea de şedinţă din 14 octombrie 2008, Tribunalul Argeş a disjuns cererea privind anularea dispoziţiei nr. 23 din 23 ianuarie 2006, emisă de Consiliul Judeţean Argeş, împreună cu cererea de intervenţie în interes propriu formulată cu privire la această cerere, formulată de către M.R. şi M.F., în acest sens formându-se dosarul nr. 3514/109/2008.
În aceste circumstanţe particulare ale cauzei poate fi acceptată inclusiv motivarea, importantă din perspectiva condiţiei interesului în exerciţiul dreptului la acţiune în calea de atac extraordinară a recursului acestei părţi, conform căreia recurentul are posibilitatea concretă de a-si formula apărările în dosarul disjuns.
Faptul ca reclamanţii si-au precizat cererea de chemare în judecată, solicitând anularea dispoziţiei nr. 23/2006 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, respectiv retrocedarea imobilului în litigiu, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Argeş, solicitare ce formează obiectul dosarului disjuns, nu poate fi invocat drept un argument pertinent in justificarea calităţii procesuale pasive a acestuia in cauza de fată, întrucât legitimarea procesuala trebuie pusă in relaţie cu specificul raportului juridic litigios, care, pentru cauza pendinte, este raportul dintre cei ce se pretind a fi persoane îndreptăţite in sensul legii, respectiv unitatea deţinătoare a imobilului la data intrării in vigoare a legii.
Criticile referitoare la neregularităţile notificărilor expediate de reclamanţi, inclusiv cele relative la pretinsa nerespectare a termenului de formulare a notificărilor, nu pot fi analizate, întrucât reclamanţii, faţă de soluţia pronunţată, au de parcurs procedura administrativă, unitatea deţinătoare în sensul legii urmând să se pronunţe inclusiv asupra acestui aspect.
(III). Criticile formulate de recurenţii M. (Ş.) F. şi M.R. nu pot fi primite, pentru considerentele ce urmează:
Prima instanţa a respins cererea de intervenţie în interes propriu a acestor persoane, reţinând că, în lipsa unei dispoziţii motivate în care să se statueze asupra eventualei îndreptăţiri a reclamanţilor la restituirea in natură a imobilului în discuţie, intervenienţii nu justifică condiţia interesului practic în susţinerea propriul demers judiciar.
În drept, instanţa a avut în mod expres în vedere dispoziţiile art. 49 alin. (1), raportat la art. 52 alin. (1) C. proc. civ.
Nefiind admisă în principiu cererea de intervenţie formulată, ceea ce înseamnă că terţii-intervenienţi nu au dobândit calitatea de părţi in procesul pendinte, aceştia trebuia sa valorifice calea de atac ordinară a apelului, de altfel, singura admisibilă în circumstanţele particulare ale cauzei, în scopul repunerii în discuţie în faţa instanţei superioare a chestiunii admisibilităţii în principiu a cererii.
Cum o astfel de cerere nu s-a formulat, si cum cererea de aderare la apelul declarat de Consiliul Judeţean Argeş, din 20 martie 2009, era ea însăşi in afara dispoziţiilor procedurale - terţii intervenienţi nu dobândiseră calitatea de părţi în proces, situaţie în care nu li se putea recunoaşte nici calitatea de intimaţi, condiţie impusă de lege pentru formularea unei cereri de aderare la apelul părţii potrivnice, la care se adăugă natura relaţiei terţ-intervenient-pârât, departe de a fi relaţia unui intimat cu partea potrivnică - nu li se poate accepta recurenţilor îndrituirea de a formula critici de netemeinicie si nelegalitate asupra unor aspecte care exced celor referitoare strict la îndeplinirea condiţiilor dreptului la acţiune în judecată.
Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, Înalta Curte, in conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Municipiul Piteşti prin Primar şi Comisia locală de fond funciar Piteşti şi de Consiliul judeţean Argeş şi de intervenienţii M.R. şi M. (Ş.) F. împotriva deciziei nr. 89/A din 13 mai 2009 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Potrivit dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. - dispoziţii aplicabile în raport de culpa procesuala a părţii care a pierdut procesul - Înalta Curte va obliga recurenţii la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi I.A.P., I.C. şi I.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Municipiul Piteşti prin Primar şi Comisia locală de fond funciar Piteşti şi de Consiliul judeţean Argeş şi de intervenienţii M.R. şi M. (Ş.) F. împotriva deciziei nr. 89/A din 13 mai 2009 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi I.A.P., I.C. şi I.P.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3956/2010. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1588/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
