ICCJ. Decizia nr. 1562/2010. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1562/2010
Dosar nr. 3519/1/2009
Şedinţa publică de la 9 martie 2010
Deliberând asupra cererii de revizuire de faţă;
Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la 23 aprilie 2009, revizuenta A.M. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimaţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj să se dispună anularea deciziei civile nr. 4156 din 27 martie 2009 pronunţată de instanţa supremă, pretins contrară deciziei nr. 397 din 07 mai 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Invocând dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta a susţinut că s-a adresat instanţei de judecată cu o acţiune în daune, prin care a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice - D.G.F.P. Cluj, în temeiul art. 504 C. proc. pen., proces finalizat prin sentinţa civilă nr. 590 din 13 septembrie 2007 a Tribunalului Cluj.
Prin hotărârea mai sus menţionată, tribunalul a admis în parte acţiunea reclamantei, obligând pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice (D.G.F.P. Cluj) la 150.000 lei, despăgubiri.
Această sentinţă a rămasă definitivă prin respingerea apelurilor declarate de reclamanta A.M. şi de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice - D.G.F.P. Cluj, conform deciziei civile nr. 131/ A din 16 mai 2008 a Curţii de Apel Cluj şi, ulterior irevocabilă, prin decizia nr. 4156 din 27 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, ca urmare a respingerii recursului declarat de reclamantă.
Revizuenta arată că, printr-o altă acţiune, introdusă la 23 mai 2006 pe rolul Tribunalului Neamţ, Secţia civilă a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Neamţ, Curtea de Apel Bacău şi Ministerul Justiţiei, obligarea acestora la plata drepturilor salariale, pricină că a făcut obiectul unui alt dosar, respectiv 1174/C/2006 al Tribunalului Neamţ, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 650 din 12 iunie 2007, prin care s-a admis cererea şi s-a dispus obligarea pârâţilor la drepturile salariale aferente perioadei 18 iunie 2002-15 martie 2006, cu aplicarea corespunzătoare a indicelui de inflaţie.
Se arată de către revizuentă că, decizia irevocabilă din primul dosar (având ca obiect daune), nr. 4156 din 27 martie 2009 a instanţei supreme este potrivnică deciziei nr. 397 din 07 mai 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, minori şi familie conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin decizia mai sus menţionată s-a respins recursul declarat de Tribunalul Neamţ împotriva sentinţei 650 din 12 iunie 2007 a Tribunalului Neamţ, s-a admis recursul declarat de Ministerul Justiţiei, s-a modificat în parte sentinţa,în sensul respingerii ca nefondat al capătului de cerere privind plata drepturilor salariale, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate. (al doilea dosar având ca obiect drepturi salariale).
Examinând cererea de revizuire, raportat la dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Curtea va constata că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce succed.
Prin decizia civilă nr. 4156 din 27 martie 2009 a instanţei supreme s-a respins ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.M. împotriva deciziei nr. 131/ A din 16 mai 2008 a Curţii de Apel Cluj, Secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Reglementată ca o cale extraordinară de atac de retractare, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 322 alin. (1) din acelaşi cod, obiect al revizuirii, în accepţiunea legiuitorului, îl constituie hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de instanţele de recurs, atunci când evocă fondul
Această cerinţă reprezintă o condiţie obligatorie, imperativă, de la care părţile nu pot deroga, astfel că, în speţă, decizia atacată prin intermediul acestei căi extraordinare de atac nu este susceptibilă de revizuire, întrucât nu evocă fondul, pentru a putea fi îndeplinită condiţia de admisibilitate stabilită de textul procedural mai sus evocat.
De altfel, este de observat că nu sunt îndeplinite nici condiţiile cazului de contrarietate, indicat de revizuentă, ca temei juridic al cererii de revizuire, art. 322 pct. 7 C. proc. civ., neexistând identitate de părţi, având aceeaşi calitate, în speţă, invocându-se pricini diferite, una având ca obiect daune, conform art. 504 C. proc. pen. penală, iar cea de-a doua fiind o acţiune având ca obiect, drepturi salariale.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, apreciind că nu sunt întrunite condiţiile art. 322 alin. (1) şi pct. 7 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de A.M. împotriva deciziei nr. 4156 din 27 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1544/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1578/2010. Civil → |
|---|
