ICCJ. Decizia nr. 1544/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1544/2010
Dosar nr. 8617/99/2007
Şedinţa publică de la 9 martie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 26 noiembrie 2007, pe rolul Tribunalului laşi, reclamantul B.E. a chemat în judecată pârâtul Primarul Municipiului laşi solicitând anularea dispoziţiei nr. 1343 emisă de acesta din urmă, la 4 iulie 2007, restituirea în natură a terenului situat în laşi, str. Păcurari nr. 163 şi acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti pentru construcţia demolată.
În motivarea acţiunii, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reclamantul a arătat că prin dispoziţia contestată, în mod nelegal i s-a respins cererea privind restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri băneşti, faţă de împrejurarea că actul normativ invocat, nu mai prevede această modalitate de reparaţie.
Prin sentinţa nr. 1551 din 13 octombrie 2008, Tribunalul laşi, Secţia civilă a respins acţiunea acestuia şi a dispus darea în debit a reclamantului cu suma de 770 lei, reprezentând diferenţă onorariu expertiză.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă că, deşi reclamatul a făcut dovada că este persoană îndreptăţită, în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, asupra imobilului compus din construcţia demolată şi teren în suprafaţă de 507,85 mp şi a preluării abuzive, acesta nu poate fi restituit în natură, întrucât din probele administrate a rezultat că aceasta este ocupată şi afectată în totalitate de detalii de sistematizare, respectiv blocuri de locuinţe, trotuar, spaţiu verde şi utilităţi.
Împotriva sentinţei tribunalului a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a susţinut în motivarea apelului că, dispoziţia atacată respinge cererea de acordare de despăgubiri pentru jumătate din suprafaţa de 1.153 mp teren, deşi, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar şi din raportul de expertiză efectuat în cauză, suprafaţa la care este îndreptăţit reclamantul era de 1.153 mp şi, nu doar 507,85 mp, cât a fost reţinut în dispoziţia contestată.
Prin cererea de apel, reclamantul B.E. a solicitat acordarea de despăgubiri, în condiţiile legii speciale, pentru întreaga suprafaţă de teren, identificată prin expertiză şi, potrivit susţinerilor acestuia, dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv suprafaţa de 1.153 mp.
Curtea de Apel laşi, secţia civilă, prin decizia nr. 60 din 1 aprilie 2009 a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte sentinţa tribunalului şi a admis în parte, acţiunea.
A modificat în parte dispoziţia nr. 1343/2007 emisă de pârât, în sensul că, măsurile reparatorii în condiţiile legii speciale se vor acorda pentru suprafaţa de teren de 1.153 mp, situat în str. Păcurari.
A păstrat celelalte dispoziţii ale deciziei nr. 1343/2007, care nu contravin prezentei hotărâri.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar ordinar a reţinut că, în apel, reclamantul şi-a modificat obiectul cererii solicitând acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 1.153 mp, însuşindu-şi concluziile raportului de expertiză, deşi prin notificarea depusă a cerut aceste măsuri doar pentru suprafaţa de 507,83 mp.
Decizia pronunţată în apel a făcut obiectul recursului declarat, în termen legal, de pârâtul Primarul Municipiului laşi, întemeiat în drept, pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătându-se că instanţa de apel a schimbat obiectul învestirii instanţei de fond, cu încălcarea şi nesocotirea dispoziţiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce succed.
Reclamantul a învestit instanţa de fond cu anularea dispoziţiei emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, având ca obiect imobilul situat în laşi, str. Păcurari, compus din casă şi teren în suprafaţă de 507, 83 mp, astfel cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 549 din 20 septembrie 1958 (fila 17 dosar fond) şi din conţinutul notificării emisă la 14 noiembrie 2001 (fila 16 dosar).
Potrivit dispoziţiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., „în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula cereri noi. ”
Textul invocat consacră regula tantum devolutum quantum iudicatum, statuând că, în apel,orice modificare a cadrului procesual, în sensul mai sus arătat este inadmisibilă, ca şi formularea unor cereri noi, care nu păstrează cadrul juridic stabilit de reclamant, cu respectarea principiului disponibilităţii procesului civil, fiind sancţionată ca atare de dispoziţiile legale evocate.
În temeiul efectului devolutiv al apelului, instanţa de control judiciar ordinar este îndrituită să verifice legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe, desigur, respectând limitele învestirii, conform art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Este de observat că sunt fondate criticile din recurs, potrivit cărora instanţa de apel a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată, depăşind obiectul învestirii, în ceea ce priveşte întinderea terenului, ce formează obiectul contestaţiei de fată.
Astfel, în apel, instanţa a modificat în parte dispoziţia nr. 1343 din 4 iulie 2007 emisă de pârât, în sensul că a stabilit măsurile reparatorii în condiţiile legii speciale, raportându-se la suprafaţa de 1.153 mp, deşi reclamantul a solicitat şi a avut suport probatoriu, doar pentru suprafaţa de 507,83 mp.
Ca atare, decizia instanţei de apel este nelegală, astfel că, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul aplicării prevederilor art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., va admite recursul, va modifica decizia pronunţată de instanţa de apel, în sensul respingerii apelului, pronunţat cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului laşi împotriva deciziei nr. 60 din 1 aprilie 2009 a Curţii de Apel laşi, secţia civilă, pe care o modifică, în sensul că respinge ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantul B.E. împotriva sentinţei civile nr. 1551 din 13 octombrie 2008 a Tribunalului laşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1541/2010. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1562/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
