ICCJ. Decizia nr. 1537/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1537/2010
Dosar nr.4143/63/2006
Şedinţa publică de la 9 martie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 26 septembrie 2006 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul F.I.N. a chemat în judecată pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Primăria Municipiului Băileşti solicitând restituirea în natură a suprafeţei de 325 mp teren intravilan, liber şi neocupat de utilităţi publice, situat în Băileşti, str. Independenţei.
În motivarea acţiunii, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reclamantul a arătat că este moştenitorul terenului mai sus individualizat, că este nelegală dispoziţia nr. 3015 din 4 iulie 2006 emisă de Primăria Municipiului Băileşti, prin primar, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, întrucât terenul putea fi restituit în natură.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a sa, prin încheierea din 15 mai 2007, Tribunalul Dolj admiţând această excepţie şi dispunând scoaterea din cauză a acestui pârât.
Prin sentinţa civilă nr. 14 din 29 ianuarie 2008, Tribunalul Dolj a admis acţiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Băileşti prin primar.
A anulat dispoziţia nr. 3015/2006 a Primăriei Municipiului Băileşti şi, pe cale de consecinţă, a dispus restituirea în natură către reclamant a suprafeţei de teren de 325 mp, situat în Municipiul Băileşti, Str. Independenţei, cu vecinătăţile indicate în dispozitivul sentinţei Tribunalului Dolj, fila 131 dosar fond.
A dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de 401,7 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că a fost ataşată documentaţia ce a stat la baza emiterii dispoziţiei contestate şi, că au fost apreciate ca fiind incidente dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care „în situaţia imobilelor preluate abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. ”
S-a apreciat că raportul de expertiză dispus în cauză a individualizat terenul în litigiu şi a concluzionat, în sensul că acesta este liber, neocupat şi neafectat de detalii de sistematizare, sau construcţii de utilitate publică şi nu este inclus în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Băileşti (filele 105-107 dosar tribunal).
Sentinţa Tribunalului Dolj a fost apelată de pârâta Primăria Municipiului Băileşti, susţinându-se critici potrivit cu care, suprafaţa de teren solicitată a fi restituită în natură, de către reclamant, în realitate face parte din domeniul public al localităţii menţionate, astfel cum rezultă din anexa nr. 3 la H.G. nr. 965/2002, astfel încât instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală.
Prin decizia nr. 378 din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia l civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul pârâtei.
Instanţa de control judiciar ordinar a reţinut că, atât în faţă primei instanţe, cât şi în apel, pârâta Primăria Municipiului Băileşti a invocat faptul că imobilul a cărui restituire s-a cerut, aparţine domeniului public, la poz. 140, figurând înscris un teren ocupat de fântâni mozaicale, teren în suprafaţă de 2.370 mp, aflat în administrarea Consiliului local prin Hotărârea nr. 19 din 22 martie 1999, nefiind însă individualizat sub aspectul situării acestuia.
În raportul de expertiză, fila 106 dosar fond, expertul de specialitate, ing. V.C., verificând inventarierea bunurilor care au aparţinut municipiului Băileşti, a constatat că terenul în suprafaţă de 23.750 mp este aferent poz. 140, dar acesta include o clădire cu şopron, Piaţa oraşului, situată în str. Tăbăcari, nicidecum în str. Independenţei, care reprezintă locul situării imobilului, a cărui solicitare de restituire în natură, formează obiectul litigiului de faţă.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Craiova a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Băileşti, prin care a cerut admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate şi respingerea acţiunii formulată de reclamant.
Aceasta a susţinut în criticile sale, motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că, în mod eronat, instanţele de fond şi apel au apreciat că suprafaţa de teren solicitată a fi restituită nu este inclusă în domeniul public al localităţii, invocând ca înscris nou, în recurs, Hotărârea nr. 19 emisă la 31 martie 1999 de Consiliul local Băileşti.
În notele de şedinţă, filele 21-22 dosar recurs, recurenta susţine că, astfel cum rezultă din adresa nr.3727 din 17 martie 2009 a Consiliului Judeţean Dolj, unitatea administrativ-teritorială a înaintat către Consiliul judeţean Dolj, Hotărârea nr. 20 din 12 martie 2009 a Consiliului local Băileşti prin care se aprobă includerea în domeniul public al localităţii, a bunurilor prev. în anexa 1 la această hotărâre, urmând ca la nivelul Consiliului judeţean Dolj să se iniţieze un Proiect de Hotărâre de Guvern pentru modificarea şi completarea anexei nr. 3, care cuprinde inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Municipiului Băileşti din H.G. nr. 965/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Dolj.
Verificând legalitatea deciziei, faţă de criticile invocate în motivele de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei-pârâte în sensul invocării unui înscris nou, cu care învederează că prin Hotărârea nr. 20 din 12 martie 2009 a Consiliului local al municipiului Băileşti, se aprobă includerea în domeniul public al Municipiului Băileşti a bunurilor prevăzute în anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului local, precum şi modificarea lungimii unor străzi şi a suprafeţei unui teren, conform anexei 2 la Hotărârea Consiliului local, aceasta nu este relevantă în cauză şi nu face dovada apartenenţei imobilului în litigiu, la domeniul public.
Este de observat că acest înscris nu poate fi avut în vedere, întrucât vizează alte anexe, anume nr. 1 şi nr. 2, în cazul concret dedus judecăţii, obiectul litigiului, constituindu-l terenul identificat în anexa nr. 3.
Cu privire la anexa 3, în adresa nr. 3727 din 17 martie 2009 emisă de Domeniul Public şi Privat al judeţului Dolj, fila 23 dosar recurs, se face doar o referire, la iniţierea în viitor a unui proiect de Hotărâre de Guvern pentru modificarea şi completarea anexei nr. 3, „inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Municipiului Băileşti”, aşa încât nu rezultă că terenul individualizat în contestaţie, aparţine domeniului public, astfel cum se afirmă.
Susţinerile recurentei referitoare la anexele 1 şi 2 nu sunt concludente, terenul în litigiu, situat în str. Independenţei, nefiind individualizat în aceste înscrisuri, considerate ca înscrisuri noi, depuse în recurs, în temeiul art. 305 C. proc. civ.
Motivul de nelegalitate circumscris art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, în raport de înscrisurile depuse, nefiind dovezi în sensul că terenul solicitat a fi restituit în natură aparţine domeniului public, astfel cum susţine, fără temei şi suport probatoriu, recurenta-pârâtă Primăria Municipiului Băileşti.
Raportul juridic dedus judecăţii a fost corect analizat de instanţa de fond, care, din probele administrate, înscrisuri şi expertiza tehnică de specialitate a reţinut concluziile de la pct. B din raportul de expertiză, fila 105 dosar fond, în sensul că terenul situat în Băileşti, Str. Independenţei, Jud. Dolj are o suprafaţă de 325 mp, cu dimensiunile şi vecinătăţile, stabilite în schiţa la pct. 1-2-3-4 este liber de construcţii, nefiind afectat de detalii de sistematizare sau obiective de utilitate publică.
Aşa fiind, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Băileşti împotriva deciziei nr. 378 din 26 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1519/2010. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 1540/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
