ICCJ. Decizia nr. 1668/2010. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 1668/2010

Dosar nr. 25247/91/2007

Şedinţa publică de la 11 martie 2010

Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:

1. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia civilă nr. 43 din 21 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamanta M.M. împotriva sentinţei civile nr. 316 din 18 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

A schimbat sentinţa în sensul că a admis contestaţia şi a anulat dispoziţia nr. 8279 din 4 iunie 2007 a Primăriei municipiului Bucureşti. A obligat-o pe pârâtă să emită o nouă dispoziţie pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 394 mp.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că prin Decretul de expropriere nr. 55/1981 a fost trecută în proprietatea statului suprafaţa de 193,18 mp, restul suprafeţei până la 400 mp fiind deţinută de stat, fără titlu, nefăcând parte din decretul de expropriere.

Prin raportul de expertiză a fost identificată suprafaţa de teren deţinut de către autorii reclamantei potrivit vecinătăţilor şi amplasamentului şi a constatat că suprafaţa deţinută de stat, ce a aparţinut autorilor reclamantei este de 394 mp.

Propunerea Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 reţine că se vor . acorda despăgubiri în echivalent pentru suprafaţa de 400 mp, iar dispoziţia a fost emisă pentru suprafaţa de 289 mp contrar actelor doveditoare.

2. Recursul

2.1. Motive

Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:

Reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii numai pentru 289 mp şi nu pentru 400 mp. Este absurd a se acorda măsuri reparatorii pentru suprafaţa de teren de 394 mp când suprafaţa expropriată este mai mică şi indiferent de suprafaţa prevăzută în actul de proprietate.

Imobilul a făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 55/1981 unde la anexa 7, poziţia 69 sunt înscrişi L.I. şi L.V. cu teren expropriat în suprafaţă de 289 mp şi construcţii în suprafaţă de 122 mp.

2.2. Analiza făcută de instanţa de recurs

Recursul nu este întemeiat şi va fi respins, pentru următoarele considerente:

Prin actul de vânzare-cumpărare din 24 martie 1947, autorul reclamantelor, L.I., a dobândit în proprietate terenul în suprafaţă de 400 mp situat în Bucureşti, str. Tomis.

Faptul că aceasta este suprafaţa de teren intrată în patrimoniul lui L.I. rezultă şi din adresa nr. 187 din 24 ianuarie 2002 emisă de Primăria sectorului 3 în care se arată că din anul 1952 şi până în anul 1982, pe rolul fiscal al imobilului din str. Tomis a figurat L.I. pentru construcţie şi teren în suprafaţă de 400 mp.

Împrejurarea că în decretul de expropriere este trecută numai suprafaţa de 289 mp teren [şi construcţii în suprafaţă de 122 mp] iar expertul a identificat în stăpânirea municipiului Bucureşti o suprafaţă de 394 mp, se explică prin aceea că diferenţa de la 289 mp a fost preluată în fapt de stat.

Pe de altă parte, recurentul nu a făcut dovada că partea de teren în privinţa căreia nu este de acord că reclamantele trebuie să primească măsuri reparatorii, a ieşit din patrimoniul autorului lor înainte de momentul exproprierii.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că instanţa de apel a făcut aplicarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză, motiv pentru care criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General împotriva deciziei nr. 43 din 21 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1668/2010. Civil