ICCJ. Decizia nr. 1638/2010. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1638/2010
Dosar nr. 23343/3/2007
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 7 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, invocată de intervenienţii B.S. şi B.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere că dispoziţiile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, nu au fost invocate ca temei de drept în niciuna din hotărârile care fac obiectul prezentei căi de atac, în defavoarea chiriaşilor cumpărători.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intervenienta B.M., criticând-o ca nelegală pentru următoarele motive:
În motivarea instanţei s-a reţinut că textul art. 45 din Legea nr. 10/2001 nu a fost invocat în cauză or, problema esenţială de fapt a cauzei este problema preluării fără titlu valabil a imobilului în care este situat apartamentul în care locuieşte (dobândit în baza Legii nr. 112/1995) şi problema bunei credinţe la dobândirea apartamentului.
Că, la data dobândirii apartamentului în litigiu, a respectat toate prevederile legale în vigoare.
A mai arătat că, menţiunile de „titlu valabil" şi „titlu nevalabil" în cazul imobilelor preluate de către stat au fost şi sunt controversate în jurisprudenţă generând şi amplificând insecuritatea juridică.
Legea nouă, Legea nr. 10/2001 îi creează o situaţie nefavorabilă, prin puterea legiuitoare în timpul unui litigiu pe rol, influenţând soluţionarea acestuia prin favorizarea netă a reclamantului din litigiu, dând eficienţă noţiunii de preluare fără titlu.
În acest mod, arată recurenta, se încalcă Constituţia României şi principiul relativităţii efectelor juridice ale hotărârilor judecătoreşti pentru terţii care nu au participat la judecată.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 29 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată împotriva unei legi, ordonanţe sau dispoziţii ale acestora, în vigoare, care au legătură cu soluţionarea cauzei.
Or, în speţă excepţia invocată priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care nu are legătură cu soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
Aşa fiind, în mod corect, s-a apreciat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, în vederea pronunţării asupra excepţiei de neconstituţionalitate a art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, nu poate fi primită.
În consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intervenienta B.M. împotriva încheierii din 7 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Obligă pe recurenta-intervenientă B.M. la 2000 lei către intimatul-reclamant D.I., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1639/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1635/2010. Civil → |
|---|
