ICCJ. Decizia nr. 1631/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1631/2010
Dosar nr. 5675/111/2005
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra recursurilor civile de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. nr. 806/C din 21 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanţii S.A., S.G., S.G.W. şi S.P. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Oradea, H.E. şi SC I.R.H. SRL Arad şi SC O. SA Oradea; s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 1607 din 10 octombrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Oradea; s-a constatat că reclamanţii şi pârâtul H.E. au calitatea de persoane îndreptăţite la restituirea în natură a apartamentelor cu nr. 5, 21, 22, 23, 25, 26, 20, 24, identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert B.M. care face parte din prezenta hotărâre; s-a constatat că reclamanţii şi pârâtul H.E. au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentele: 1, 2, 3, 4, 9, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, pentru diferenţa dintre despăgubirile acordate şi valoarea recalculată a acestora precum şi despăgubiri integrale pentru apartamentele 6, 12 şi 14; a constatat că drepturile ce se cuvin părţilor corespund următoarelor cote: reclamantul rd. 1 cota de 1/8; reclamantul rd. 2 cota de 1/8; reclamantul rd. 3 cota de ¼, reclamantul rd. 4 cota de ¼ şi pârâtul H.E. cota de ¼; s-a dispus ca pârâtul Primarul Municipiului Oradea să emită o nouă dispoziţie; pârâtul H.E. a fost obligat să plătească reclamanţilor suma de 480.331.000 lei reprezentând cota de ¾ ce se cuvine acestora, din despăgubirile actualizate până la 15 septembrie 2007; s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de donaţie încheiate între pârâţii H.E. şi SC I.R.H. SRL Arad autentificate sub nr. 6511 din 27 noiembrie 2003 de BNP P.F. şi nr. 283 din 17 februarie 2006 de BNP R.M.; s-a dispus radierea înscrisurilor din C.F. 21588 Oradea sub C 5 şi 6; s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanţilor şi a pârâtului H.E. a apartamentului 20 situat în imobilul deţinut de SC O. SA Oradea identificat cu nr. topo 3577/10/XXIV cu suprafaţa de 86 mp, şi cota de teren de 39/1410 părţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a avut în vedere, considerentele deciziei civile nr. 503/2005 din 18 septembrie 2005 a Curţii de Apel Oradea din care rezultă că reclamanţii au făcut dovada raporturilor de rudenie faţă de proprietarul tabular S.Z.H. (S.W. şi S.A. fiind descendenţii lui D.D, născut din căsătoria proprietarului tabular cu prima soţie S.) iar S.W. şi S.P. în calitate de nepoţi de fiică, fiind descendenţi născuţi în urma celei de a doua căsătorii cu L.G.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii Primarul Municipiului Oradea, H.E.E. şi SC O.R. H.E.E. SRL:
Reclamanţii S.A., S.G., S.G.W. şi S.P. au formulat cereri de aderare la apel.
Primarul Municipiului Oradea a criticat hotărârea primei instanţe întrucât nu rezultă cu certitudine care sunt apartamentele pentru care urmează să acorde diferenţa dintre despăgubirile acordate şi valoarea recalculată a acestora şi apartamentele care vor fi evaluate integral, apartamentele 12 şi 14 fiind menţionate de două ori, iar apartamentul nr. 11 nu apare deloc.
În privinţa apartamentului 20, s-a arătat că are calitatea de deţinător Primăria şi nu pârâta SC O. SA Oradea, care deţine apartamentul nr. 24.
Pârâtul H.E.E. şi SC O.R. H.E.E. SRL au criticat sentinţa întrucât în mod greşit a fost admisă acţiunea reclamanţilor, deoarece nu erau îndreptăţiţi la restituirea în natură a imobilului iar pe de altă parte, conform legislaţiei în vigoare au dreptul de a deţine proprietăţi imobiliare numai persoanele ce au cetăţenia română, reclamanţii neavând această calitate.
Au mai susţinut că a fost depăşit termenul limită, 14 februarie 2002, până la care reclamanţii puteau depune documente justificative şi că Decizia nr. 503/2005 a Curţii de Apel Oradea prin care s-a stabilit calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la restituire nu prezintă relevanţă.
Soluţia primei instanţe a fost criticată şi sub aspectul dispoziţiei prin care s-au anulat contractele de donaţie, sens în care a susţinut că la data încheierii acestor contracte, procesul nu era înscris în cartea funciară, iar, pe de altă parte, în prima fază contestaţia reclamanţilor a fost respinsă.
Că, buna-credinţă se prezumă, în cauză nefiind dovedită reaua-credinţă, astfel încât se impune păstrarea contractelor încheiate.
Referitor la apartamentul cu nr. 20, apelantul a arătat că nu este deţinut de SC O. SA şi că a fost obligat să plătească reclamanţilor despăgubiri pentru apartamentele 1, 2, 3, 4, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, însă nu a primit despăgubiri pentru toate aceste apartamente.
Prin cererea de aderare la apel, reclamanţii S.A., S.G., S.G.W. şi S.P. au solicitat, stabilirea exactă a apartamentelor pentru care urmează a se acorda despăgubiri şi să fie obligată pârâta SC O. SA să restituie în natură apartamentul nr. 24 şi nu apartamentul nr. 20.
Prin Decizia civilă nr. 69/2009 – A din 15 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de H.E.E. şi SC O.R. H.E.E. SRL; a fost admis apelul Primarului Municipiului Oradea şi cererea reclamanţilor de aderare la apel, împotriva sentinţei civile nr. 806/C din 21 decembrie 2007 pe care a schimbat-o în parte în sensul că: a constatat că reclamanţii şi pârâtul H.E. au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent constând în diferenţa dintre despăgubirile acordate şi valoarea recalculată pentru ap. 11 şi despăgubiri integrale pentru ap. 3 şi 6; a înlăturat dispoziţia instanţei de fond privind constatarea faptului că reclamanţii şi pârâtul H.E. au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent constând în diferenţa între despăgubirile acordate şi valoare recalculată pentru apartamentul nr. 3 şi despăgubiri integrale pentru apartamentele 12 şi 14; a obligat pârâtul Primarul Municipiului Oradea, să le restituie reclamanţilor şi pârâtului H.E. apartamentul nr. 20, iar pe pârâta SC O. SA Oradea la restituirea ap. 24; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate şi a obligat pârâtul H.E. să plătească reclamanţilor-apelanţi suma de 6024 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reţinut, în esenţă, următoarele.
Imobilul în cauză, situat în Oradea, înscris în coala colectivă nr. 21588 Oradea cu nr. top 3577/1 a format obiect al Legii nr. 10/2001, formulând notificări reclamanţii şi pârâtul H.E.E.
Prin dispoziţia nr. 1607 din 10 octombrie 2003 emisă de Primarul municipiului Oradea, i s-a restituit în natură pârâtului H.E.E. apartamentele 5, 21, 22, 23, 25 şi 26, fiind respinsă notificarea reclamanţilor cu motivarea că aceştia nu şi-au dovedit calitatea de moştenitori ai fostului proprietar tabular.
În ceea ce priveşte calitatea de moştenitori a reclamanţilor după proprietarul tabular S.Z.H., judicios prima a reţinut că această problemă a fost tranşată prin Decizia Curţii de Apel Oradea nr. 503/2005, situaţie faţă de care aceste aspecte nu mai pot forma obiect de discuţie.
Cât priveşte critica apelanţilor H.E.E. şi a SC O.R. H.E.E. SRL, cum că reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi la retrocedarea imobilului în cauză, întrucât nu au depus până la data de 14 februarie 2003 actele justificative în susţinerea notificării, instanţa de apel, a apreciat, că termenul instituit de art. 22 din Legea nr. 10/2001, nu este unul de decădere, astfel încât nerespectarea sa să atragă pierderea dreptului persoanei îndreptăţite de a-şi mai dovedi susţinerile.
A mai reţinut curtea de apel, că prin completarea la raportul de expertiză tehnică în construcţii a fost clarificată situaţia apartamentelor care au fost înstrăinate şi pentru care au fost încasate despăgubiri de către pârâtul H.E. cât şi celor înstrăinate pentru care nu s-au primit despăgubiri.
A fost clarificată şi situaţia apartamentelor nr. 12, 14, 11, 3 şi 20 şi a apreciat ca fiind corectă dispoziţia de anulare a contractelor de donaţie autentificate sub nr. 6511 din 27 noiembrie 2003 emis de BNP P.F. şi cel cu nr. 283 din 27 februarie 2006 de BNP R.M.
Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs pârâţii H.E.E. şi SC O.R. H.E.E. SRL Arad, criticând-o ca nelegală întrucât au fost lipsiţi de un grad de jurisdicţie, participând numai la judecarea cauzei în apel, iar pe de altă parte atât instanţa de fond cât şi cea de apel, în mod eronat a admis acţiunea reclamanţilor, cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, întrucât aceştia, în principiu nu aveau dreptul la restituirea imobilului în litigiu din cel puţin două motive.
În primul rând, conform legislaţiei în vigoare au dreptul de a deţine proprietăţi imobiliare numai persoanele care au cetăţenia română, iar în al doilea rând nu au respectat termenul de depunere a cererii de retrocedare şi a actelor justificative.
În ceea ce priveşte anularea contractelor de donaţie, cu nr. 6511/2003 şi nr. 283/2006, recurenţii au susţinut că instanţa s-a pronunţat în mod eronat, întrucât procesul nu era înscris în cartea funciară, astfel încât buna-credinţă se prezumă.
Au mai susţinut şi faptul că instanţa nu a reţinut exact situaţia de fapt şi probele administrate, astfel încât în mod greşit au fost obligaţi a plăti reclamanţilor despăgubiri pentru apartamentele 1, 2, 3, 4, 12, 13, 14, 15, 16, 17 şi 18, întrucât nu au primit despăgubiri pentru toate aceste apartamente.
Verificând hotărârea recurată sub aspectul criticilor formulate, ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de H.E.E. şi SC O.R. H.E.E. SRL Arad este nefondat pentru considerentele ce succed:
Instanţele judecătoreşti anterioare printr-o corectă şi integrală apreciere a actelor şi lucrărilor din dosar au stabilit adevărate raporturi juridice dintre părţi, soluţionând cauza sub acest aspect prin Decizia nr. 503/2005-A din 28 septembrie 2005 a Curţii de Apel Oradea, prin care s-a constatat faptul că H.E., nepot al proprietarului tabular, nepot de văr şi nepot al reclamanţilor, i s-au admis cererile privind acordarea măsurilor reparatorii astfel încât s-a dispus introducerea în cauză a acestuia.
Ca atare, critica recurentului că ar fi fost lipsit de un grad de jurisdicţie este neîntemeiată.
În ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că reclamanţii-intimaţi nu pot beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 întrucât nu au cetăţenia română, este de asemenea nefondată, legea specială neprevăzând o asemenea excepţie, atâta vreme, cât a fost stabilită calitatea de persoane îndreptăţite în înţelesul Legii nr. 10/2001.
Nefondată este şi critica referitoare la faptul că reclamanţii nu au depus actele justificative până la data de 14 februarie 2002, întrucât termenul instituit de art. 22 din Legea nr. 10/2001, nu este un termen de decădere.
Referitor la greşita anulare a contractelor de donaţie nr. 6511/2003 şi nr. 283/2006, şi această critică urmează a fi înlăturată întrucât contractele au fost încheiate după ce procesele au fost notate în cartea funciară, astfel încât scopul a fost acela de fraudare a intereselor reclamanţilor.
Prin completarea la raportul de expertiză tehnică dispusă de instanţa de apel, s-a clarificat situaţia apartamentelor ce au fost înstrăinate şi pentru care au fost încasate despăgubiri de către recurentul-pârât, cât şi a acelor apartamente pentru care nu s-au primit despăgubiri, astfel încât şi ultima critică este nefondată.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de H.E.E. şi SC O.R. H.E.E. SRL Arad va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâţii H.E.E. şi SC I.R.H.E.E. împotriva deciziei nr. 69 din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1635/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1601/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
