ICCJ. Decizia nr. 1601/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1601/2010
Dosar nr. 5808/1/2009
Şedinţa publică din 10 martie 2010
Asupra contestaţiilor în anulare, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 6765 din 18 iunie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 278 din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Prin contestaţiile înregistrate la 6 iulie şi 15 iulie 2009, pârâtul Primarul municipiului Timişoara şi intervenienţii în interesul pârâtului, P.I. şi P.A.L., au cerut anularea deciziei mai sus arătată, invocând incidenţa art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiilor s-a arătat că reclamanta F.G.E. a decedat la data de 16 aprilie 2009, motiv pentru care procedura de citare cu această parte nu a fost legal îndeplinită la data judecării recursului, 18 iunie 2009.
Analizând contestaţiile, Înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
În drept, dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevăd că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci „când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;", dacă un asemenea motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.
Dispoziţia legală menţionată constituie numai pentru acea parte care nu a fost legal citată o garanţie a dreptului de apărare care i-a fost astfel încălcat în cursul procesului şi, ca atare, numai partea care nu a fost legal citată la termenul de judecată justifică interes să formuleze contestaţie în anulare pentru un astfel de motiv, întrucât, nefiind legal citată, nu a avut posibilitatea de a se apăra şi de a-şi prezenta concluziile.
Fiind vorba de o garanţie procesuală edictată exclusiv în favoarea părţii care nu a fost citată în proces, rezultă că motivul prevăzut de art. 318 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu poate fi invocat de partea adversă, care a fost legal citată în proces.
Or, în speţa dedusă judecăţii, contestatorii, legal citaţi la judecarea recursului, invocă în scopul obţinerii anulării deciziei instanţei de recurs faptul că partea adversă, reclamanta F.G.E., nu ar fi fost legal citată prin moştenitorii săi, ceea ce nu le este permis.
Aşa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia dedusă judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţiile în anulare formulate de P.I. şi P.A.L. şi de Primarul municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 6765 din 18 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1631/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1605/2010. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
