ICCJ. Decizia nr. 1660/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1660/2010
Dosar nr. 3345/117/2007
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 350 din 25 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta V.A. împotriva pârâţilor V.S. şi V.R. şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 735 din 20 iunie 2007, având ca obiect terenul în suprafaţă de 9000 mp înscris în C.F. 158205 Cluj A+1 nr. cadastral 9098; terenurile înscrise în C.F. 15341 Cluj nr. top 13711/11/1/2, 13711/12/1/2/2 – în suprafaţă de 1256 mp precum şi cota de 1/4 parte din parcelele top 13711/11/1/5 şi 13711/12/1/2/5. S-a respins cererea reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut în esenţă că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 745 din 20 iunie 2007, reclamanta a înstrăinat pârâţilor terenurile arătate în petitul acţiunii pentru preţul convenit de 208.500 Euro şi că din probele administrate s-au confirmat susţinerile reclamantei privind lipsa cauzei convenţiei constând în neplata preţului, reclamanta făcând dovada acestei cauze de nulitate. Când lipsa cauzei constă în lipsa contraprestaţiei – la contractele sinalagmatice – lipseşte un element esenţial al actului juridic, iar reclamanta a răsturnat prezumţia instituită prin art. 967 C. civ. şi că lipsa cauzei atrage sancţiunea nulităţii absolute a contractului deoarece actul încheiat este contrar normelor de drept stabilite pentru încheierea sa valabilă. Cererea privind rectificarea C.F. s-a respins ca nedovedită întrucât reclamanta a depus la dosar doar C.F. în care este proprietar, fără a fi depuse cărţile funciare în care imobilul s-a transcris după încheierea actului de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii V.S. şi V.R. solicitând modificarea ei în totalitate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii. Excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de apelanţi a fost respinsă prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 5 decembrie 2007. Pe fondul cauzei s-a susţinut prin motivele de apel că în soluţionarea cauzei s-au produs erori de judecată constând în analiza selectivă a răspunsurilor la interogatoriu de către reclamantă, prima instanţă reţinând doar pe acelea prin care se afirmă că s-a încheiat contractul la insistenţele pârâtului, că nu a primit nici un preţ şi că nu i s-a citit contractul de către notar, omiţând cu desăvârşire răspunsurile date de reclamantă la întrebările nr. 5 şi 8.
O altă eroare de judecată constă în denaturarea apărării subsidiare a pârâţilor din întâmpinare în sensul că, dacă instanţa va aprecia că este lovit de nulitate contractul de vânzare-cumpărare ca act de vânzare-cumpărare, el rămâne valabil ca act de donaţie, întrucât întruneşte condiţiile de formă şi fond ale unei donaţii şi, pe cale de consecinţă actul trebuia menţinut în vigoare.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă nr. 342 din 12 decembrie 2008 a respins ca nefondat apelul.
În considerentele deciziei s-a reţinut că actul autentic de care se prevalează pârâţii, în care s-a consemnat că preţul terenului de 208.500 Euro a fost achitat în întregime la data încheierii actului, nu reprezintă o probă certă a plăţii preţului, ştiut fiind că actul autentic face dovada deplină până la înscrierea în fals numai cu privire la constatările personale ale notarului, nu şi cu privire la celelalte menţiuni ale actului, declarate de părţi, cum este achitarea anticipată a preţului.
S-a mai reţinut de asemenea că avocatul reclamantei a justificat calitatea în proces cu împuternicirea avocaţială emisă în baza contractului de asistenţă juridică, fiind fără relevanţă faptul că acest contract a fost semnat de fiica reclamantei, iar referitor la analiza selectivă a răspunsurilor la interogatoriu s-a menţionat că instanţei nu i se poate cere, procedând la motivarea soluţiei, să analizeze detaliat fiecare răspuns la întrebările cuprinse în chestionar.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâţii invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 5, 7 C. proc. civ.
Recurenţii critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Hotărârea pronunţată în calea de atac a apelului este nulă în raport de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997.
- În sensul că taxele de timbru se plătesc anticipat iar reclamanta, deşi i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru, nu a respectat această obligaţie. Instanţa de fond prin minută, în loc să admită excepţia insuficientei timbrări, a admis în parte acţiunea civilă dispunând darea în debit a reclamantei pentru suma de 1400 lei reprezentând taxă de timbru neachitată.
- Actele de procedură încheiate de mandatarul reclamantei sunt lovite de nulitate absolută.
- Hotărârea recurentei este nemotivată, simpla expunere a stării de fapt şi a reţinerilor instanţei de fond nu echivalează cu motivarea hotărârii.
În şedinţa publică din 11 martie 2010, s-a invocat excepţia netimbării recursului.
Înalta Curte având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. – instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum şi asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii – va analiza excepţia netimbrării recursului invocată de părţile din proces.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997 republicată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat iar neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
În speţa supusă analizei, recurenţilor-pârâţi li s-a pus în vedere, în şedinţa publică din 25 iunie 2009, că datorează o taxă judiciară de timbru, în recurs, în cuantum de 4950 lei şi 4936,5 pentru apel.
Deşi s-au acordat termene de judecată în scopul îndeplinirii acestei obligaţii, recurenţii nu au satisfăcut această obligaţie legală, aşa că excepţia netimbrării cererii de recurs invocată de reclamanţi este fondată.
Aşadar, având în vedere textul de lege sus enunţat, Înalta Curte, va admite excepţia invocată de reclamantă şi în consecinţă va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâţii V.S., V.S. jr., V.C. şi V.E. împotriva deciziei civile nr. 342 A din 12 decembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1659/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1639/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
