ICCJ. Decizia nr. 1718/2010. Civil. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1718/2010
Dosar nr. 6065/1/2005
Şedinţa publică din 12 martie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 22212 din 4 decembrie 2002 pronunţată de Judecătoria Timişoara, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentii M.F. şi S.I. împotriva sentinţei civile nr. 11701 din 5 iulie 2001 a aceleiaşi instanţe, în contradictoriu cu intimaţii A.I.M., A.M., A.A., B.V., B.D., C.F., Consiliul local al Municipiului Timişoara, H.I., J.A., cu obligarea revizuentilor la plata, către intimaţii M.I.A. şi A.M., a sumei de 1.000.000 lei ROL, cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 1050A din 11 iulie 2003 a Tribunalului Timiş, secţia civilă, s-a respins apelul declarat de revizuenţi împotriva sentinţei civile nr. 22212 din 4 decembrie 2002, cu obligarea apelanţilor la plata cheltuielilor de judecată către intimaţii A.
Prin încheierea pronunţată în Camera de consiliu, la 2.09.2003, în acelaşi dosar, s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de M.F., care a fost trecută cu acest nume în dispozitivul hotărârii, în loc de M.
Împotriva deciziei nr. 1050A din 11 iulie 2003 au declarat recurs revizuenţii, care a fost admis conform deciziei civile nr. 360 din 18 mai 2004 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, fiind casată Decizia recurată şi trimisă cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Timişoara, ca instanţă de apel.
Prin Decizia civilă nr. 2512 din 10 noiembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, s-a respins apelul declarat de revizuenţi împotriva sentinţei civile nr. 22212 din 4 decembrie 2002.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs revizuenţii M.F. şi S.I.
Prin încheierea de şedinţă din data de 9 iunie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a deciziei nr. 2512 din 10 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, formulată de revizuenţi, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., constatând că intimata B.V. a decedat, iar, la dosar, nu s-au depus certificatul de deces şi certificatul de moştenitor sau de calitate de moştenitor de pe urma acesteia.
La cererea intimatului Primarul municipiului Timişoara, cauza a fost repusă pe rol, acesta depunând şi certificatul de deces privind pe B.V., iar, prin încheierea de şedinţă din 23 februarie 2007, s-a menţinut măsura suspendării judecării recursului dispusă prin încheierea de la 9 iunie 2006, faţă de nedepunerea certificatului de moştenitor sau de calitate de moştenitor de pe urma intimatei menţionate.
La data de 12 februarie 2010, Consiliul local al municipiului Timişoara a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea discutării perimării, cauza fiind repusă pe rol la termenul de astăzi, 12 martie 2010, când prezenta instanţă a supus dezbaterii excepţia de perimare invocată.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza proces în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecării recursului, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 9 iunie 2006 şi menţinută prin încheierea din 23 februarie 2007, părţile au lăsat să treacă un interval de timp peste cel prevăzut de lege, de un an, fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecării căii de atac.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata la cererea părţii sau din oficiu, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de revizuenţii M.F. şi S.I. împotriva deciziei nr. 2512 din 10 noiembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1698/2010. Civil. Pretenţii. Revizuire - Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1695/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
