ICCJ. Decizia nr. 1818/2010. Civil. Desene şi modele industriale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1818/2010
Dosar nr. 39828/3/2007
Şedinţa publică din 16 martie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
1. Primi ciclu procesual
Reclamanta SC N. SRL prin cererea formulată la 4 noiembrie 2004 (dosar 14561/3/2004 al Tribunalului Bucureşti) a solicitat în contradictoriu cu pârâţii SC S.P. SRL, interzicerea pârâtei SC S. fabricarea, comercializarea sau oferirea spre vânzare a produsului salată de icre prin folosirea neautorizată a modelelor industriale protejate prin certificatele de înregistrare nr. 010402 din 3 noiembrie 2001 şi nr. 012657 din 9 iunie 2003 şi a mărcii nr. 043942 din 17 august 2000, aparţinând reclamantei, sub sancţiunea de daune cominatorii (1000 €/zi); obligarea pârâtei SC S.P. SRL să retragă de pe piaţă de îndată produsele care folosesc modelul înregistrat şi să distrugă stocurile existente, sub aceeaşi sancţiune, cu obligarea pârâtei la publicarea hotărârii instanţei. Ca temei de drept au fost indicate art. 35 din Legea nr. 84/1998, art. 33 din Legea 129/1992 şi art. 5 din Legea 11/1991.
La acest dosar a fost conexat dosarul nr. 1002/2001 având ca obiect acţiunea formulată la 28 noiembrie 2005 de aceeaşi reclamantă împotriva aceloraşi pârâţi pentru anularea în temeiul art. 45 din Legea nr. 128/1992 a certificatului de înregistrare a modelului industrial nr. 012959 eliberat la 10 noiembrie 2003 pe numele pârâtei SC S. SRL pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 129/1992, pentru că anterior acordării acestui model reclamanta a comercializat modelul respectiv pentru salată de icre astfel că acesta a devenit distructiv de noutate faţă de cererea ulterioară a pârâtei.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă 626 din 3 mai 2006 a admis excepţia lipsei de interes în formularea cererii reconvenţionale a pârâtei SC S.P. SRL privind anularea certificatului de înregistrare nr. OO 104021 din 3 2001 şi nr. 012657 din 9 iunie 2003, având ca titular pe reclamanta pârâtă SC N. SRL.
A fost admisă în parte cererea principală şi s-a dispus interzicerea fabricării, comercializării sau oferirii spre vânzare a produsului salată de icre de către pârâta reclamantă şi a fost obligată aceasta să retragă de pe piaţă acest produs pentru care pârâta foloseşte modelele industriale nr. 010402/2001 şi 012657/2003 şi marca 43942/2001 ale SC N. SRL sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii pe zi de întârziere a sumei de 10.000 euro/zi precum şi la publicarea dispozitivului sentinţei într-un ziar de largă circulaţie.
A fost respinsă cererea privind distrugerea stocurilor existente.
A fost admisă cererea conexă a reclamantei pârâte şi s-a dispus anularea certificatului de înregistrare a modelului industrial nr. 012959 din 10 noiembrie 2003, având ca titular pe pârâta reclamantă SC S.P. SRL.
A fost respinsă ca lipsită de interes cererea reconvenţională formulată de pârâta SC S.P. SRL.
A fost obligată pârâta la 471,40 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a prin decizia civilă nr. 203 din 20 octombrie 2006, a admis apelul pârâta SC S.P. SRL., a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare.
S-a constatat că în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de fond că pârâta nu are un interes în promovarea cererii reconvenţionale de anulare a certificatelor de înregistrare a modelelor industriale în condiţiile în care în cererea principală şi în cea conexă se invocă aceste modele industriale ca temei, atât pentru susţinerea că pârâta desfăşoară o activitate ilicită de contrafacere cât şi pentru a se anula un certificat de înregistrare a modelelor sau desenelor industriale care asigura protecţie pârâtei pentru produsul care, în susţinerea reclamantei, este rezultatul unei acţiuni de contrafacere.
Ca urmare, este evident şi pe deplin justificat folosul practic urmărit de pârâtă prin ridicarea pretenţiilor din cererea reconvenţională.
Decizia Curţi de Apel Bucureşti a fost confirmată prin respingerea recursului împotriva acesteia declarat de reclamantă, prin decizia nr. 5148 din 22 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
2. Al doilea adu procesual
2.1. Instanţa de fond
Rejudecând cauza după casare cu trimitere Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 442 din 4 martie 1008, a respins acţiunea principală şi cererea reconvenţională ca nefondate.
În motivarea acestei sentinţe instanţa a reţinut următoarele:
Pentru examinarea capătului de cerere privind anularea modelului industrial nr. 012959 s-a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 129/1992 (M. Of. nr. 1/8 ianuarie 1992) iar pentru analizarea acţiunii în contrafacere sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 129/1992 republicată (M. Of. nr. 193/26 noiembrie 2003) şi dispoziţiile Legii nr. 84/1998 (M. Of. nr. 161/23 aprilie 1998).
În fapt s-a reţinut că societatea reclamantă SC N. SRL este deţinătoarea drepturilor exclusive asupra modelului de prezentare a salatei de icre în formă de floare cu diverse petale, aşa cum aceste drepturi sunt conferite prin:
- modelul industrial înregistrat, sub nr. 010402 din 10 noiembrie 2000 eliberat de O.S.I.M. la 3 noiembrie 2001 pe o durată de protecţie cuprinsă între 10 noiembrie 2000 – 10 noiembrie 2005, cu obiect „produse alimentare”;
- modelul industrial nr. 012657 din 9 iunie 2003 eliberat de O.S.I.M. la 9 iunie 2003 cu durată de protecţie între 19 iulie 2002 – 19 iulie 2007 pentru produse alimentare conform descrierii celor 3 modele, precum
- marca înregistrată la nr. 43942 din 10 noiembrie 2000 eliberată de O.S.I.M. cu durata de protecţie de 10 ani, începând cu 10 noiembrie 2000 pentru clasele de produse şi servicii 29 şi 30.
S-a reţinut că pârâta SC S.P. SRL este titulara dreptului de proprietate asupra desenului şi modelului industrial nr. 012959 din 10 noiembrie 2003 durată de valabilitate cuprinsă între 14 octombrie 2002 – 14 octombrie 2007, conferită de certificatul eliberat de O.S.I.M. sub imperiul Legii nr. 129/1992 astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 585/1992 având ca obiect două modele pentru salata de icre reprezentând o stea de mare şi respectiv două stele de mare.
În analiza cererilor formulate de ambelor părţi referitor la anularea modelelor industriale menţionate, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 2 lit. h) şi art. 9 din Legea nr. 129/1992 şi a reţinut că pentru a fi admis la înregistrare un model industrial trebuie să îndeplinească mai multe cerinţe:
- să reprezinte aspectul nou al unui produs având o funcţie utilitară;
- să nu fi fost făcut public în ţară pentru categoria de produse vizată, de către altă persoană decât autorul modelului ce se doreşte a fi protejat (anterior constituirii dispozitivului reglementar);
- aspectul acestuia să nu fi fost determinat de o funcţie tehnică;
- destinaţia modelului să nu contravină ordinii publice sau bunelor moravuri.
S-a reţinut din descrierea comparativă a modelelor industriale protejate că acestea au forme şi specificaţii diferite (în cazul reclamantei, floarea iar în cazul pârâtei, stea de mare). S-au remarcat diferenţe şi în elementele de detaliu ale modelelor, numărul de braţe/petale fiind diferit iar la modelul 2 al pârâtei s-a observat o deosebire esenţială în sensul că există două stele de mare secante.
Instanţa a constatat că fără a fi necesară o examinare amănunţită din partea consumatorului, cele două modele la produsele la care se aplică au un aspect total diferit.
Nu s-a reţinut nici apărarea în sensul că nu a fost respectată condiţia de noutate, deoarece urmare analizei făcute de O.S.I.M. cu ocazia înregistrării modelului a rezultat că un asemenea model nu a mai fost înregistrat iar caracterul lui individual a fost conferit prin specificarea detaliilor din rubrica „descrierea produsului”.
S-a reţinut şi faptul că în cauză nu sunt elemente care să îndreptăţească reclamanta la acţiunea în contrafacere pornită împotriva pârâtei, deoarece pârâta a comercializat produsele sale în temeiul dreptului conferit de certificatul modelului cu nr. 012959 din 10 noiembrie 2003, ceea ce exclude punerea problemei legitimării pârâtei în folosirea acestui model.
2.2. Instanţa de apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a, prin decizia civilă nr. 83/ A din 23 aprilie 2009, a admis apelul reclamantei SC N. SRL şi a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a admis în parte acţiunea principală, a anulat O.M.V. nr. 012959 din 10 noiembrie 2003 eliberat de O.S.I.M. în favoarea pârâtei şi a interzis prelucrarea,comercializarea şi oferirea spre vânzare a produsului salată de icre prin folosirea neautorizată a modelelor protejate aparţinând reclamantei (nr. 010402 din 3 decembrie 2001, nr. 012657 din 9 iunie 2003) şi a mărcii înregistrate nr. 043942 din 17 iulie 2001.
A obligat pe pârâtă să retragă de pe piaţă produsele, salată de icre, care folosesc modelul şi marca înregistrate, menţionate.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a fost respins apelul pârâtei fiind obligată aceasta din urmă să publice pe cheltuiala sa dispozitivul deciziei într-un ziar de largă circulaţie.
În motivarea deciziei s-au reţinut, în esenţă, următoarele:
În primul rând s-a observat că prima instanţă a omis să analizeze încălcarea de către pârâtă prin înregistrarea modelului industrial 012959, a dreptului obţinut prin înregistrare de către reclamantă a mărcii a cărei dată de depozitare este 10 noiembrie 2000 situată anterior momentului la care s-a constituit depozitul reglementar pentru modelul industrial analizat.
S-a reţinut, sub acest aspect că marca reclamantei are aceeaşi dată de depozit (10 noiembrie 2000) cu cea la care s-a constituit depozitul reglementar şi pentru DM nr. 010402 din 3decembrie 2001.
Analiza făcută de instanţa de apel a avut în vedere că drepturile protejate de cele două certificate (desen industrial şi marcă) sunt distincte şi ca urmare a fost apreciată în concret în fiecare caz în parte problema încălcării acestor drepturi, reţinându-se că instanţa de fond nu a făcut o atare analiză.
În conformitate cu reglementarea în vigoare la momentul constituirii depozitului reglementar în privinţa DMI nr. 012959 din 10 noiembrie 2003, adică la octombrie 2002, se prevedea în Instrucţiunile O.S.I.M. la art. 5 lit. e) excluderea de la protecţie a desenelor şi modelelor industriale care cuprind, fără acordul titularului, mărci înregistrate şi protejate în România. Ca urmare, s-a considerat necesar a se analiza dacă modelul pârâtei creează un risc de confuzie sau asociere cu marca reclamantei, ceea ce impunea analiza gradului de similaritate între cele două şi corespondenţa dintre clasele de produse şi servicii pentru care acestea au obţinut protecţie.
Cu privire la marcă (a reclamantei) s-a constatat că aceasta este figurativă şi reprezintă imaginea unui cerc ce înglobează un model floral cu 8 petale, reprezentat radial, având în partea centrală o zonă omogenă nesecţionată radial dând impresia că modelul a fost realizat prin presare.
Cu privire la modelul industrial (al pârâtei) s-a constatat că el este similar cu marca, că are aceleaşi caracteristici generale şi descriptive, drept pentru care nu îndeplinea condiţiile de acordare a protecţiei şi deci se impune anularea lui deoarece este de natură să creeze un risc de confuzie cu marca.
S-a constatat că prima instanţă deşi a stabilit corect legea aplicabilă în privinţa cererii reclamantei de anulare a certificatului DMI nu a observat că dispoziţiile acelei legi (Legea nr. 84/1998) se aplică numai cererii de contrafacere.
Cât priveşte analiza condiţiilor de fond pe care modelul industrial al pârâtei trebuia să le îndeplinească la data depunerii cererii de înregistrare, pentru acordarea protecţiei, s-a constatat că analiza instanţei a pornit exclusiv de la premiza efectuării de către O.S.I.M. a verificării potrivit propriilor date care s-a formulat cu emiterea certificatului şi la acordul protecţiei.
Verificarea făcută însă de O.S.I.M. nu poate exclude producerea de către persoana îndreptăţită a probelor referitoare la lipsa de noutate a modelului înregistrat având în vedere că legea în diferitele sale redactări a prevăzut posibilitatea contestării îndeplinirii acestei condiţii prin acţiunea în anularea certificatului înregistrat.
Făcând o atare analiză în temeiul art. 9 alin. (l) din Legea nr. 129/1992 în forma anterioară republicării şi a instrucţiunilor privind condiţiile pentru depunerea şi eliberarea certificarea de desene şi modele industriale, s-a apreciat corectă susţinerea reclamantei în sensul că la data depozitelor (14 octombrie 2002) condiţia de noutate nu era îndeplinită pentru modelul pârâtei faţă de modelele folosite şi protejate anterior în beneficiul reclamantei, şi faţă de principiul specialităţii prevăzut de lege în acea reglementate.
Instanţa de apel a mai constatat că identitatea dintre cele două modele industriale [(cu diferenţe de detaliu nesemnificative, potrivit dispoziţiilor actuale ale art. 9 alin. (4) din Legea nr. 129/1992)] a fost constatată anterior prin sentinţa civilă nr. 123 din 17 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, într-o altă cauză privind anularea certificatului de înregistrare DMI nr. 012951 din 17 iulie 2003 - eliberat partenerului contractual al pârâtei reclamante SC B. SRL. Chiar pârâta-reclamantă a susţinut că acest model industrial este identic cu cel analizat în prezenta cauză, aserţiune ce a servit drept motivare a unei cereri de recuzare a expertizei Ţ.D. şi a unei plângeri penale împotriva acesteia.
S-a avut în vedere acest aspect stabilit într-un alt dosar, deşi în cauză nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat, pentru că în raport de obiectul concret dedus judecăţii, o constatare contrară este greu de presupus faţă de identitatea elementului ce conturează dreptul menit a fi protejat, indiferent de elementele de diferenţiere referitoare la părţi (numai una dintre acestea) şi la certificatul de înregistrare (diferit în mod formal, dar identic în conţinutul drepturilor).
Instanţa de apel a reţinut identitatea între modelele industriale pentru care pârâta a obţinut în 2003 protecţie şi modele industriale înregistrate în favoarea reclamantei în anii 2001 şi 2003.
S-a constatat în această analiză că sunt relevante în mod concret aspectele exterioare ale modelelor (şi nu cuvintele sub care se identifică acestea) aspecte menite să confere noutate în sensul de a fi diferite în mod suficient de clar de alte desene sau modele şi să produsă asupra beneficiarilor consumatori o impresie diferită de cea bazată de modelele industriale făcute public înaintea depunerii cererii de înregistrare a modelor examinate.
S-a apreciat că elementul comun al tuturor desenelor analizate (care pot fi descrise fie ca flori, fie ca stele de mare) este dat de aspectul creat de elementele ce le caracterizează, braţele radiale şi muchiate într-un număr variabil dar nu esenţialmente diferit, de la 3 la 32 (în ce priveşte modelele reclamantei) şi, respectiv între 30 şi 45 (în ce priveşte modelele pârâtei), astfel că impresia globală creată de model luat în ansamblul lui este aceeaşi pentru cumpărătorul avizat al produselor din categoria comercializată de ambele părţi - salată de icre.
Distincţia sesizată de instanţa de fond (în sensul că modelul 2 al produsului poate fi descris sub formă a două stele de mare secante) a fost considerată de Curte ca fiind nesemnificativă, câtă vreme reproducerea acestui model rămâne la latitudinea titularului iar funcţia rămâne aceeaşi ca şi impresia de ansamblu pe care modelul o creează.
S-a concluzionat că modelul comercializat de pârâtă nu are un caracter individual.
Cât priveşte cererea conexă, care nu a fost analizată de instanţa de fond pentru că s-a respins cererea principală, s-a constatat că aceasta este fondată în parte.
Astfel, s-a reţinut că deşi anularea certificatului de înregistrare DM nr. 012959 din 10 noiembrie2003 este o consecinţă a neîndeplinirii la momentul înregistrării a condiţiei de fond impuse de lege, efectele anulării acestuia nu se pot extinde asupra faptelor anterioare anulării, moment până la care pârâta-reclamantă era considerată titulară a unui drept de proprietate protejat în mod legal, şi deci având beneficiul tuturor prerogativelor conferite unui asemenea drept şi prevăzute de art. 29 din Legea nr. 129/1992 în redactarea în vigoare la momentul creării drepturilor protejate.
Ca urmare, cererea subsecventă a reclamantei nu are caracter de acţiune de contrafacere care presupune utilizarea fără drept a modelului industrial ci trebuia analizată din perspectiva interzicerii pe viitor a utilizării unui atare drept, motiv pentru care dispozitivul sentinţei de fond în privinţa actelor de folosire a modelului industrial de către pârâtă anterior anulării certificatului săi, au fost menţinute.
S-au constatat aplicabile dispoziţiile art. 16 alin. (l) din O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală.
Instanţa de apel a constatat nefondate criticile formulate în apelul său de către pârâtă.
Cât priveşte caracterul de noutate invocat de pârâtă s-a apreciat că în condiţiile art. 9 alin. (l) din Legea nr. 129/1992 există anterioritate distructivă de noutate când forma propusă pentru înregistrare era cunoscută la data cererii de fond indiferent de locul, momentul, autorul sau mijloacele de divulgare anterioară.
Pornind se la constatarea că modelul industrial analizat a fost destinat să se aplice produselor alimentare incluse în clasa de produse 1-4, conform clasificării internaţionale de la L. care nu mai făcea necesară şi o altă identificare a produselor, cum pretinde pârâta, nu s-au primit criticile sub acest aspect.
S-a mai reţinut că pârâta nu a făcut dovezi cu privire la existenţa unor alte modele sau desene industriale anterioare momentului înregistrării susţinând în mod generic că modelul analizat şi recunoscut cu protecţie reclamantei este similar până la identitate cu o gamă largă de produse comercializate în România anterior şi ulterior anului 1989.
S-a reţinut că desenelor şi modelelor le era aplicabil, conform art. 2 din aceeaşi lege, principiului teritorialităţii, chiar dacă legea a prevăzut condiţia ca desenul sau modelul industrial să nu fi fost făcut public şi în străinătate.
S-a observat că la data constituirii depozitului reglementar pentru acest model industrial, România era membră a Uniunii de la Haga (potrivit Legii nr. 44/1992 pentru aderarea României la Aranjamentul de la Haga privind depozitul internaţional de desene şi modele industriale (6 noiembrie 1925) cu modificările şi completările ulterioare. Aranjamentul de la Haga prevede principiul limitării teritoriale a depozitului, ca regulă aplicabilă ţărilor membre, considerată suficient de restrictivă.
S-a avut în vedere dispoziţiile art. 21 din Constituţie care impune aplicarea dispoziţiilor mai favorabile din normele internaţionale, în raport de norma internă, norme internaţionale la care România aderând s-a obligat să le respecte.
Curtea de apel a apreciat că principiul internaţional trebuie înţeles aşadar limitativ atât în privinţa cerinţelor de acordare a protecţiei cât şi în privinţa limitelor executării acestora.
Curtea a constatat că nu pot fi considerate distructive de noutate modelele industriale pentru care s-a acordat protecţie prin certificatele aflate la dosar eliberate pentru clasa 1 de produse unor titulari străini, România nefiind ţara desemnată în vederea comercializării produselor purtând acele modele industriale.
Nu s-au primit nici susţinerile pârâtei referitoare la preponderenţa funcţiei tehnice ce ar caracteriza modelul industrial al reclamantei.
Sub acest aspect s-a observat, cu implicaţiile juridice mai sus analizate că printr-o sentinţă civilă nr. 85/2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a dintr-o altă cauză în care au figurat ca reclamantă SC B. SRL şi ca pârâtă SC N. SRL având acelaşi obiect, anularea certificatului de înregistrare a modelului industrial 010402/2001, s-a reţinut că indiferent că aspectul salatei de icre este dat de dispozitivul cu care este procesată salata, situaţia nu este de natură să atragă anularea titlului de protecţie deoarece dispozitivul însăşi a fost creat pentru a face posibilă aranjarea produsului în formele protejate.
S-a apreciat cât priveşte criticile aduse la modelul industrial 012657 din 9 iunie 2003 că sunt valabile constatările făcute şi arătate mai sus pentru modelul industrial 010402 eliberat reclamantei modelele protejate fiind variante îmbunătăţite ale celui dintâi, anterioritatea distructivă de noutate a primului model neputând fi invocată în raporturile dintre un terţ şi titlurile ambelor certificate de înregistrare.
Ca urmare, s-a constatat eronată argumentaţia pârâtei în sensul că anularea certificatului de înregistrare a modelului industrial al SC B. SRL, în dosarul nr. 4329/2003, ar reprezenta argumentul care s-ar impune în anularea în prezenta cauză a celui de al doilea certificat deoarece în dosarul invocat anularea a fost cerută de reclamanta SC N. SRL ale cărei modele industriale au fost reţinute ca anterioare şi distructive de noutate pentru modelul industrial al SC B.
2.3. Recursul
Împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti pârâta SC S.P. SRL a declarat recurs invocând în drept motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În fapt s-a criticat decizia sub următoarele aspecte:
Noutatea modelelor celor două produse a fost analizat de Curtea de Apel după criterii diferite în sensul că modele N. sunt şi distinctive şi noi faţă de modelul floral universal folosit în industria alimentară în schimb s-a considerat că modelele pârâtei SC S.P. nu sunt distinctive şi nici noi nici faţă de modelul universal folosit în industria alimentară şi nici faţă de modelele N.; or, în analiza făcută de O.S.I.M. cu ocazia înregistrării s-au aplicat în ambele cazuri aceleaşi criterii de analiză folosite universal în toate cererile de înregistrare tocmai în ideea de a nu da naştere la monopoluri în favoarea anumitor producători sau comercianţi.
De aceea s-a susţinut de către recurenţi cu respectarea rolului şi puterii instanţelor hotărârile judecătoreşti trebuie să acorde o mai mare importanţă decât până acum opiniilor şi concluziilor exprimate de reprezentaţii şi funcţionarii O.S.I.M., ca autoritate unică, desemnată în România în ce priveşte protecţia proprietăţii industriale, şi ca urmare certificatele de protecţie eliberate de O.S.I.M. ar trebui să se bucure în faţa participanţilor la circuitul judiciar de o prezumţie de legalitate ca şi actele administrative din exercitarea autorităţii de stat (având în vedere procedura îndelungată şi greoaie în obţinerea acestor certificate). Recurenta şi-a exprimat regretul că în faţa instanţelor de judecată consilierii O.S.I.M. au o atitudine mai degrabă neutră decât de susţinere a punctului de vedere al entităţii emitente a certificatului. Ca urmare în virtutea rolului activ, membrii completului de judecată ar trebui să acorde atenţie, sporită dosarului cuprinzând actele şi procedurile ce au stat la baza emiterii certificatului în discreţie şi în cauza de faţă nici una din instanţe nu a făcut trimitere la conţinutul acestor dosare (foarte voluminoase de regulă) atunci când a analizat probele administrate.
Recurenta a susţinut că dacă nu se poate reţine caracterul de noutate în privinţa modelului pârâtei, acelaşi lucru trebuie reţinut şi cât priveşte modelului reclamantei având în vedere forma clasică în care sunt ornate cu ajutorul şpriţului prăjiturile de casă sau de cofetărie fără ca vreuna din părţi să poată invoca inventarea de către ea a acestui ştuţ sau a florii rezultate prin folosirea ştuţului. Asemănarea sau deosebirea dintre modelele în discuţie fiind aceleaşi cu asemănările sau deosebirile dintre modelele de pâine care coexistă în prezent pe piaţă.
Pârâta a susţinut că interesul său ca societate comercială nu este acela de a crea confuzie între produsele sale şi cele ale concurenţei (ambalajele fiind total diferite, inscripţie, etichete, colorit) ci de a asigura produselor un aspect îngrijit şi de a asigura o senzaţie de umplere mai mare a recipientului din plastic decât în cazul folosirii unui ştuţ necrescut.
S-a mai invocat contrarietatea hotărârilor pronunţate în decursul timpului în dosarele angajate între SC N. pe de o parte şi SC B. sau S.P. pe de altă parte şi faptul că în primul ciclu procesual toate instanţele au îmbrăţişat acest punct de vedere.
Pârâta-recurentă a concluzionat că „în contradicţie totală cu motivarea deciziei recurate că cele expuse în recursul său trebuia să aibă o înrâurire esenţială în cauza de faţă întrucât nu se poate accepta că în aceeaşi ţară aceleaşi instanţe, în aplicarea aceloraşi legi, pot pronunţa hotărâri total diferite chiar dacă situaţiile de fapt şi de drept sunt identice”.
S-a mai argumentat contradictorialitatea dintre considerentele şi dispozitivul deciziei atacate în sensul că deşi se afirmă că cererea subsecventă a reclamantei nu poate fi analizată din perspectiva unei acţiuni în contrafacere ci exclusiv din perspectiva folosirii modelelor pe viitor, după anularea certificatului, cu toate acestea se dispune retragerea de pe piaţă a produselor purtând modelul industrial deţinut de pârâtă încă de la pronunţarea hotărârii în apel, ştiut fiind că dreptul de utilizare exclusivă a unui model durează până la anularea sa irevocabilă, moment până la care nu pot fi dispuse măsuri subsecvente admiterii unei acţiuni în contrafacere.
2.4. Analiza instanţei de recurs.
Recursul pentru cele două motive invocate este nefondat şi se va respinge pentru considerentele următoare:
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Critica referitoare la contradictorialitatea între considerente şi dispozitivul hotărârii atacate este nefondată.
În realitate nu este vorba despre o contradicţie.
Curtea reţine că pentru momentul anterior judecăţii nulităţii certificatului de înregistrare nr. 043942 din 17 iulie 2001 a modelelor industriale protejate prin acest certificat, actele îndeplinite de pârâtă in temeiul certificatului amintit, sunt valabile.
Obligarea pârâtei de a retrage de pe piaţă produsele care folosesc modelele industriale prin certificatul anulat este o consecinţă a anulării certificatului, după acest moment orice acţiune a pârâtei în temeiul unui certificat anulat intrând în sfera ilicitului.
În considerente este explicată şi obligarea pârâtei din momentul pronunţării hotărârii Curţii de apel, instanţa face în acest sens trimitere la dispoziţiile art. 371 alin. (l) pct. 3 C. proc. civ., care se referă la caracterul definitiv al hotărârii pronunţate în apel şi respectiv la art. 376 alin. (l) C. proc. civ., care se referă la caracterul executoriu al hotărârii definitive (cum este cazul hotărârii Curţii de apel).
Împrejurarea că hotărârea Curţii de apel nu a devenit irevocabilă nu are importanţă cât priveşte materia executării de vreme ce se autoriză potrivit art. 376 alin. (1) învestirea cu formulă executorie şi a hotărârilor definitive (şi care nu sunt însă irevocabile).
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În cadrul acestui motiv de recurs care se referă textual la situaţia când hotărârea pronunţată este lipsită de temei sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, recurenta a invocat potrivit celor menţionate la pct. 2.3. de mai sus mai multe critici.
Din acestea, singura critică care se poate circumscrie motivului invocat şi prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este cea referitoare la aplicarea de criterii diferite de apreciere de către instanţa de apel, în analiza caracterului noutăţii.
În primul rând se remarcă că pârâta recurentă în dezvoltarea acestei critici, nu indică în mod expres texte de lege pe care instanţa le-a ignorat sau le-a interpretat greşit în aprecierea de fapt şi de drept pe care a dat-o cauzei în soluţia pronunţată.
Se constată din contră, că instanţa a făcut trimitere la dispoziţiile legale aplicabile şi a oferit argumentaţia susţinută în fapt cu referire la probele administrate şi în drept prin arătarea normei aplicabile inclusiv cu aplicarea în timp a acesteia pentru soluţia pronunţată pentru fiecare capăt de cerere şi pentru cererea conexă pe care instanţa de fond nu a mai analizat-o.
Se constată că în mod judicios s-a analizat fiecare certificat în parte şi s-a apreciat caracterul de noutate în raport de dispoziţiile în vigoare la momentul acordării protecţiei prin certificatele analizate.
În mod corect s-au respins apărările pârâtei cât priveşte garanţia de noutate asigurată de procedura îndelungată şi greoaie de acordare a certificatelor de către O.S.I.M.
Art. 37 alin. (l) din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenului şi modelelor industriale prevede în mod expres că certificatul de înregistrare a desenului sau modelului industrial eliberat de O.S.I.M. poate fi anulat în tot sau în parte la cererea unei persoane interesate, anulare care se poate cere pe toată durata de valabilitate a certificatului, iar anularea este dată în mod expres prin art. 38 în competenţa instanţelor judecătoreşti.
Ca urmare, comentariile făcute de recurentă în legătură cu valoarea juridică (şi credibilă) pe care ar trebui să o dea instanţele în viitor certificatelor eliberate de O.S.I.M. nu pot fi considerate decât propuneri de lege ferenda exterioare motivului de recurs invocat, în aceeaşi exterioritate plasându-se şi celelalte comentarii făcute de recurentă cu privire la necesitatea reconsiderării poziţiei reprezentantului O.S.I.M. în instanţă şi necesitatea eliminării practicii neunitare înregistrate în materia proprietăţii intelectuale şi cu precădere în istoricul juridic al cauzelor anterioare în care au fost implicate părţile din prezentul proces (singure sau cu alţi participanţi).
Se reţine, de asemenea, că celelalte comentarii în sensul că „ori ambele modele sunt considerate noi ori ambele sunt considerate că nu au acest caracter” sau cele referitoare la modalităţile tehnice de realizare a modelelor în discreţie sunt comentarii generale, care deşi nu conţin critici concrete se pot interpreta drept comentarii la modalitatea în care instanţa a interpretate probele administrate în cauză.
Sub acest din urmă aspect se observă că reformarea unei hotărâri pentru greşita apreciere a probelor administrate nu mai este posibilă prin calea de atac a recursului după abrogarea expresă a punctului 11 din art. 304 C. proc. civ., prin O.U.G. nr. 138/2000.
Constatând, pentru considerentele mai sus expuse că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., pentru reţinerea motivelor de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) s-a respins, ca nefundat, recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.P. SRL împotriva deciziei nr. 83/ A din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 586/2010. Civil Şl DE PROPRIETATE... | ICCJ. Decizia nr. 1820/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
