ICCJ. Decizia nr. 1914/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1914/2010
Dosar nr. 254/258/2009
Şedinţa publică din 19 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 6 noiembrie 2008, reclamantul P.Ş.F. a chemat în judecată pe pârâta M.M., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu şi cu Autoritatea Tutelară, să stabilească domiciliul minorului M.F.K. la reclamant, să-l încredinţeze pe minor reclamantului spre creştere şi educare, să o oblige pe pârâtă la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului şi să sisteze pensia de întreţinere stabilită în sarcina reclamantului prin sentinţa civilă nr. 5 84/2008 a Judecătoriei Miercurea Ciuc.
Prin sentinţa civilă nr. 6610 din 10 decembrie 2008 Judecătoria Turda a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, ca fiind instanţa în raza teritorială a căreia domiciliază pârâta.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Turda a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 C. proc. civ. şi că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 19 C. proc. civ., în alte materii decât cele privitoare la bunuri, părţile nu pot înlătura competenţa teritorială stabilită de art. 5, competenţa - 2-teritorială a instanţei fiind una de ordine publică în înţelesul art. 159 pct. 3 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 1698 din 12 octombrie 2009, Judecătoria Miercurea Ciuc şi-a declinat la rândul său competenţa în favoarea Judecătoriei Turda şi, în baza art. 22 pct. 3 C. proc. civ., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa un regulator de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre Judecătoria Miercurea Ciuc a reţinut că, într-adevăr, sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 C. proc. civ. şi că, potrivit textului de lege menţionat, competentă să judece cauza este instanţa de la domiciliul pârâtei.
În speţă, însă, în urma verificărilor efectuate, D.J.E.P. a judeţului Harghita a comunicat că pârâta figurează cu domiciliul în municipiul Câmpia Turzii, judeţul Cluj, împrejurare pe care, cu ocazia dezbaterilor, reclamantul nu a contestat-o, procedura de citare la adresa indicată de el iniţial, în municipiul Miercurea Ciuc, neputându-se efectua.
Analizând conflictul negativ de competenţă ivit în cauză, Înalta Curte constată că acesta nu a fost creat din interpretarea ori aplicarea diferită a unor norme legale de către cele două instanţe, ambele împărtăşind opinia potrivit căreia competenţa este dată de dispoziţiile art. 5 C. proc. civ., respectiv de locul în care se situează domiciliul pârâtului şi că, nefiind vorba despre un litigiu privitor la bunuri, părţile nu pot conveni să fie judecat de o altă instanţă, potrivit art. 19 C. proc. civ.
Este adevărat că reclamantul a indicat în cererea de chemare în judecată domiciliul pârâtei ca fiind în municipiul Miercurea Ciuc dar, din probele administrate pe acest aspect s-a stabilit că, în fapt, pârâta nu locuieşte la adresa indicată, iar în evidenţele oficiale, respectiv cele ale R.N.E.P., pârâta figurează cu domiciliul în municipiul Câmpia Turzii.
În atare situaţie, competenţa judecării cauzei aparţine, într-adevăr, Judecătoriei Turda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 1899/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1915/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
