ICCJ. Decizia nr. 1965/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1965/2010
Dosar nr. 4934/117/2007
Şedinţa publică din 23 martie 2010
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 9006 din 1 octombrie 2007, Primarul Municipiului Cluj-Napoca a respins notificarea formulată de N.C. şi N.G., în baza Legii nr. 10/2001 vizând acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 1188 mp din Cluj Napoca, cu motivarea că cei în cauză nu au făcut dovada că imobilul a fost preluat de către C.A.P. şi nici că acesta este identic cu terenul înscris în anexa decretului de expropriere, la poziţia 148 – 149.
La 13 noiembrie 2007, persoanele îndreptăţite au contestat această dispoziţie, solicitând instanţei să dispună, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj Napoca, restituirea în natură a părţii libere din imobilul notificat, precum şi obligarea pârâtului la acordarea despăgubirilor băneşti, la valoarea actualizată, pentru suprafaţa ce nu se poate restitui în natură.
Învestit în primă instanţă, Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 441 din 16 septembrie 2008, a admis contestaţia şi anulând dispoziţia a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanţilor a suprafeţei de 423 mp din terenul în suprafaţă totală de 1188 mp, astfel cum a fost identificat prin expertiza efectuată în cauză, parte integrantă din hotărâre, cu luarea în considerare a despăgubirilor primite la data exproprierii.
A dispus totodată, acordarea în favoarea reclamanţilor de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri, pentru suprafaţa de 765 mp, din terenul în suprafaţă totală de 1188 mp, ce urmează a fi achitate în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că terenul în legătură cu care s-a formulat notificarea a aparţinut antecesorilor reclamanţilor, fiind preluat abuziv şi evidenţiat ulterior, în patrimoniul C.A.P. „Î.", care nu şi-a înscris niciodată pretinsul drept de proprietate în cartea funciară.
Tot astfel, se mai arată, expertiza efectuată în cauză confirmă identitatea dintre imobilul notificat şi cel individualizat în Decretul de expropriere nr. 402/1979, la poziţia 153.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, care, prin Decizia nr. 44/A din 13 februarie 2009, în esenţă cu aceeaşi motivare, a respins ca nefondat apelul pârâtului.
În cauză, a declarat recurs în termen legal Primarul Municipiului Cluj-Napoca, care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., critică hotărârile date în cauză pe considerentul greşitei anulări a dispoziţiei şi a restituirii în natură a unei părţi din terenul notificat, în condiţiile în care, se arată, prin această măsură, nu se poate păstra aliniamentul trotuarelor de acces din zonă, impunându-se mutarea trotuarului din faţa imobilului pe spaţiul verde – domeniu public, aspect ce ar atrage după sine o majorare forţată a suprafeţei libere.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Este de netăgăduit că, imobilul în legătură cu care s-a formulat cererea de restituire – teren în suprafaţă de 1188 mp – a aparţinut lui N.R. şi N.G., autorii reclamanţilor, al căror drept de proprietate asupra nemişcătorului a fost înscris în C.F. 9452 Cluj, nr. top. 16018, de sub B 6 – 7.
Aşa cum corect au reţinut ambele instanţe, împrejurarea că la poziţia 153 din anexele actului de preluare – Decretul de expropriere nr. 402 din 16 noiembrie 1979 – apare C.A.P. „Î.", nu confirmă calitatea de proprietar a acesteia, în condiţiile în care pretinsul drept de proprietate nu a fost niciodată înscris în cartea funciară şi din nici o probă administrată în cauză nu rezultă modalitatea legală de dobândire a nemişcătorului.
Tot astfel, identitatea dintre imobilul astfel expropriat şi cel înscris în cartea funciară în favoarea antecesorilor reclamanţilor, este confirmată de expertiza depusă în cauză, necontestată, ulterior completată la solicitarea primei instanţe.
Aceeaşi expertiză tehnică topografică (fila 121 – dos. 4934/117/2007 al Tribunalului Cluj) concluzionează că, din totalul de 1188 mp, expropriat, o suprafaţă de 423 mp este liberă de construcţii definitive, putând fi restituită în natură.
Din planul de situaţie, anexat raportului de expertiză, rezultă de asemenea că suprafaţa propusă pentru a fi restituită în natură, este liberă, pe acest teren aflându-se doar câteva construcţii uşoare (garaje de tablă), demontabile.
Tot astfel, expertul învederează că circulaţia pietonală în zona aleii betonate se realizează pe trotuarul dintre blocul de locuinţe, aceasta deservind strict locatarii blocului, nefiind prevăzută ca alee de legătură spre alte străzi.
În consecinţă, în mod corect şi în acord cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, suprafaţa liberă de construcţii, din terenul expropriat, a fost restituită în natură.
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 44/A din 13 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Obligă recurentul la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi N.C. şi N.G..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1972/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1962/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
