ICCJ. Decizia nr. 1941/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.1941/2010
Dosar nr. 1238/35/2008
Şedinţa publică din 22 martie 2010
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra revizuirii de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1238/35/2008 la Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a solicitat de către revizuentii S.E. şi S.M. revizuirea deciziei civile nr. 1638/R din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea şi a deciziei civile nr. 167A din 6 martie 2008 a Tribunalului Bihor prin care s-a modificat în totalitate sentinţa civilă nr. 4656 din 26 iunie 2007 a Judecătoriei Oradea.
Revizuentii au mai precizat că se impune în subsidiar anularea primelor două hotărâri pentru faptul că cererea de revizuire a deciziei nr. 494/R din 28 martie 2006 a Curţii de Apel Oradea a fost respinsă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii se susţine că deciziile pronunţate în dosar nr. 15145/271/2002, în căile de atac, respectiv Decizia nr. 1638/R din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea şi Decizia nr. 167/A din 6 martie 2008 a Tribunalului Bihor contravin deciziei nr. 494R din 28 martie 2006 a Curţii de Apel Oradea, prin care a fost menţinută Decizia nr. 562/A din 26 mai 2004 a aceleaşi instanţe şi care au păstrat în totalitate dispoziţiile sentinţei civile nr. 5856 din 4 noiembrie 2003 a Judecătoriei Oradea.
Se susţine de către revizuenţi că prin ultimele două hotărâri s-a constatat în raport cu toţi reclamanţii principali şi reconvenţionali buna-credinţă a defunctei B.E. şi a revizuenţilor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la aceeaşi dată (nr. 2484 din 30 iulie 1996) pentru cote-părţi din aceleaşi imobile şi în condiţii identice ca şi pentru cel dintre defunctă şi R.L. (nr. 2484 din 30 iulie 1996); s-a constatat în acelaşi timp prescris dreptul la acţiune în rectificare, în condiţiile în care drepturile cumpărătorilor nu au fost contestate în termenul de trei ani prevăzut de art. 38 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, socotit de la data înscrierii lui în C.F.
Faţă de aceste aspecte, revizuenţii consideră că cele două dosare de fond au obiect şi cauză identice (plecându-se de la aceeaşi premisă a nulităţii titlului de proprietate nr. 2403/1995, emis pe numele defunctei B.E.) şi că vizează pe revizuenţi şi pe intimaţii K., F., Comisiile de aplicare a Legii nr. 18/1991, Primăria Oradea şi Consiliul Local Oradea, existând astfel tripla identitate pentru a se constata incidenţa art. 1201 C. civ. şi autoritatea de lucru judecat, raportat la primul dosar al Judecătoriei Oradea nr. 15152/2002 soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 494R din 28 martie 2006 a Curţii de Apel Oradea.
Prin Decizia civilă nr. 1095 din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, a fost declinată competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenţii S.E. şi S.M., întemeiată pe disp. art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cererea a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. 1238/35 din 16 iulie 2009.
Asupra cererii de revizuire, Înalta Curte constată:
Revizuenţii S.E. şi S.M. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1638 R din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea care este contradictorie cu Decizia civilă nr. 494/R din 28 martie 2006 a Curţii de Apel Oradea.
Prin Decizia civilă nr. 1638R a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, din 13 noiembrie 2008 au fost admise recursurile formulate de K.L. junior, K.P., F.L. în contradictoriu cu pârâţii R.L., S.E. şi S.M., Comisia Judeţeană Bihor pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, reclamanţii Comisia Locală Oradea, Consiliul Local Oradea şi Primarul municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 167A din 6 martie 2008 a Tribunalului Bihor, pe care a modificat-o în parte, în sensul că:
S-a constatat că reclamanţii reconvenţionali K.L. jr., K.P., F.L. sunt îndreptăţiţi la plata sumei de 221.940 Euro prin echivalent, reprezentând despăgubiri la valoarea de circulaţie la zi a imobilelor înscrise în C.F. nr. 2429 Oşorhei cu nr.top 2152/1 reprezentând terenuri în cotă de 752/23430/72009 mp, C.F. nr. 2431 Oşorhei, nr.top 2142/11 în cotă de 213/715/1015 mp, C.F. 2428 Oşorhei cu nr.top 2152/lb în cotă de 5647/13653 mp, şi C.F. nr. 2430 Oşorhei cu nr. top 2142/1 b în cotă de 1608/2704 mp.
A fost obligată Comisia Locală Oradea şi Comisia Judeţeană Bihor pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 să facă demersurile necesare la Ministerul Finanţelor Bucureşti pentru a achita diferenţa de valoare între preţul de circulaţie la zi a acestor imobile de 221940 Euro prin echivalent în lei, stabilită prin expertiza judiciară întocmită în anul 2006 de expert M.P.G. şi preţul reactualizat din contractul de vânzare-cumpărare la care au fost obligaţi intimaţii S.E. şi S.M. actualizat cu indicele de inflaţie de la data plăţii.
Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
A fost respins ca nefondat recursul formulat de S.M. şi S.E. împotriva aceleaşi decizii.
Au fost obligaţi intimaţii S.M. şi S.E. la 1500 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentului K.L. jr. şi 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei R.L.
Prin Decizia civilă nr. 494R din 28 martie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, au fost admise excepţiile lipsei interesului legitim şi calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţii Municipiul Oradea prin Consiliul Local al municipiului Oradea, Primarul municipiului Oradea în calitate de preşedinte al Comisiei municipale pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi Comisia Municipală Oradea pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 împotriva deciziei civile nr. 562 din 26 mai 2004 a Curţii de Apel Oradea pe care a menţinut-o în întregime (prin această sentinţă s-a respins ca nefondat apelul reclamanţilor declarat împotriva sentinţei civile nr. 5856 din 4 noiembrie 2003 a Judecătoriei Oradea prin care s-a soluţionat litigiul având ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate).
Revizuirea unei hotărâri în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină între aceleaşi persoane, având aceleaşi calităţi.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de acest text o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare, în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, cauză şi părţi.
Deci, pentru ca acest motiv de revizuire să existe este necesar ca în cel de al doilea proces să nu se fi invocat excepţia de lucru judecat, sau dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.
În speţă, se reţine că, potrivit celor mai sus expuse, au fost pronunţate două hotărâri diferite de către instanţe de acelaşi grad, existând identitate de părţi, cauză şi obiect diferit.
Prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, a fost soluţionat un litigiu având ca obiect pretenţii (despăgubiri), iar a doua hotărâre a avut ca obiect iniţial constatarea nulităţii absolute a unui titlu de proprietate.
În consecinţă, instanţa reţine că, în speţă nu a fost dovedită tripla identitate de obiect, cauză şi părţi, aşa încât nu este îndeplinită una din condiţiile exercitării căii de atac a revizuirii.
Prin urmare, apreciind că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuenţii S.E. şi S.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuire S.E. şi S.M. împotriva deciziei nr. 1638/R din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1962/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1936/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
