ICCJ. Decizia nr. 1936/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1936/2010
Dosar nr. 3687/30/2008
Şedinţa publică din 22 martie 2010
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursurilor de faţă, reţine următoarele:
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 3605 din 6 noiembrie 2008 a admis în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantele P.D. şi D.E., în contradictoriu cu Primarul Municipiului Timişoara şi Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Timişoara, şi pe cale de consecinţă: a constatat că imobilul înscris în C.F. nr. 2334 Timişoara nr. top 5606 constând în grădini în suprafaţă de 615 mp situată în Timişoara, a fost preluat în mod abuziv de către Statul Român, în baza Decretului de naţionalizare nr. 92/1950, de la numiţii P.S. şi P.N.; a dispus restituirea în natură a imobilului susmenţionat către reclamantele P.D. şi D.V.E., în calitate de moştenitoare legale ale defuncţilor P.S. şi P.N., în condiţiile art. 9 şi urm. din Legea nr. 10/2001, republicată, cu respectarea art. 16 din actul normativ menţionat; a dispus rectificarea C.F. nr. 2334 Timişoara, nr. top 5606, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului, înscris în baza Decretului nr. 92/1950 şi restabilirii situaţiei anterioare de C.F., respectiv înscrierea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra imobilului susmenţionat, cu titlu de restituire în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, republicată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că imobilul în litigiu, grădină în suprafaţă de 615 mp situat în municipiul Timişoara, a fost preluat abuziv de către Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950 de la numiţii: P.S. şi P.N.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 111 din 14 mai 2009 a respins apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timişoara, împotriva sentinţei civile nr. 3605 din 16 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român, în temeiul Decretul nr. 92/1950. În atare situaţie, imobilul respectiv se încadrează în categoria imobilelor preluate în mod abuziv şi intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 privind acordarea de măsuri reparatorii în baza dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara, criticând-o ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., deoarece:
- Terenul solicitat spre revendicare este ocupat de un parc de joacă pentru copii, fiind situat în preajma unei creşe.
- Instanţele, în mod greşit au reţinut că imobilul a fost preluat abuziv, având în vedere că preluarea imobilului în litigiu s-a făcut cu titlu valabil, deoarece a fost consecinţa aplicării de către stat a prevederilor Decretului nr. 92/1950.
- Rectificarea de carte funciară este inadmisibilă, având în vedere dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 7/1996.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timişoara, se reţin următoarele:
Nu poate fi primită critica invocată în recurs cu privire la faptul că imobilul în litigiu, grădină în suprafaţă de 615 mp situat în municipiul Timişoara, a fost preluat cu titlu valabil, deoarece preluarea acestui imobil în temeiul Decretului nr. 92/1950, este una fără titlu valabil, deoarece actul normativ menţionat este contrar atât Constituţiei vremii, care ocrotea dreptul de proprietate, cât şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, ratificată de România în anul 1948.
Decretul nr. 92/1950, considerat abuziv, nu este contestat nici de recurent, care, chiar prin referatul privind imobilul în litigiu, fila 57 dosar fond, confirmă aprecierea preluării acestuia de către Statul Român în temeiul Decretului nr. 92/1950.
Prin urmare, imobilul în litigiu se încadrează în categoria imobilelor preluate în mod abuziv şi intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 privind acordarea de măsuri reparatorii în temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Nu poate fi primită nici critica referitoare la inadmisibilitatea capătului de acţiune referitor la rectificarea de carte funciară, deoarece, în condiţiile în care reclamantele au solicitat pe fond soluţionarea de către instanţă a notificări lor depusă în condiţiile Legii nr. 10/2001, instanţa de apel în mod corect a statuat că rectificarea de carte funciară solicitată nu este un petit de sine stătător, ci o formă de publicitate imobiliară a măsurii de restituire a imobilului litigios.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, se va respinge recursul, ca nefondat.
Cu privire la recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Timişoara, se reţin următoarele:
Din coroborarea dispoziţiilor art. 299 cu cele ale art. 377 C. proc. civ., rezultă că hotărârile date în primă instanţă şi care nu au fost atacate cu apel, nu pot fi atacate cu recurs.
Altfel spus, recursul nu poate fi exercitat trecând peste apel, omisso medio.
În speţă, Consiliul Local al Municipiului Timişoara, nu a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 3605 din 16 noiembrie 2008 a Tribunalului Timiş, secţia civilă.
Prin urmare, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Timişoara, împotriva deciziei civile nr. 111 din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurenţii vor fi obligaţi în solidar la plata sumei de 3.960 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, faţă de intimaţii-reclamanţi D.V.E. şi P.D.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timişoara împotriva deciziei civile nr. 111A din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Timişoara, împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă pe recurenţi în solidar la plata sumei de 3.960 lei faţă de intimaţii-reclamanţi D.V. şi P.D.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1941/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1933/2010. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
