ICCJ. Decizia nr. 2096/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2096/2010
Dosar nr. 2383/62/2008
Şedinţa publică din 25 martie 2010
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de faţă reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 8/2009, Tribunalul Braşov a admis în parte contestaţia formulată în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 de contestatorii B.A.J., M.S., C.C., T.V., şi C.H.L., în contradictoriu cu intimata SC B.R. SA, prin lichidator SC C.E. S.P.R.L., şi în consecinţă a dispus anularea în parte a Dispoziţiei de restituire nr. 1244 din 15 noiembrie 2007 emisă de intimată în sensul înlăturării de la art. 1 alin. ultim a dispoziţiei privind restituirea în natură a imobilului „clădire gatere"; a obligat intimata să plătească contestatorilor suma de 44.550,38 lei reprezentând despăgubire pentru distrugerea în incendiu a sus-menţionatei construcţii, respectiv indemnizaţia de asigurare încasată de aceasta pentru imobil; a respins restul pretenţiilor contestatorilor până la concurenţa sumei de 51.886,78 lei.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 51/Ap din 15 aprilie 2009, a respins ca nefondat, apelul declarat de pârâtul SC B. SA, prin lichidator, împotriva sentinţei arătate pentru motivele următoare:
Critica purtând asupra neincluderii „clădiri hală gater" în cererea de restituire nu poate fi reţinută, întrucât dispoziţia 1244/2007 a fost emisă de apelantă ca urmare a pronunţării unor hotărâri judecătoreşti irevocabile ce au statuat cu autoritate de lucru judecat asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra restituirii în deplină proprietate şi posesie a imobilelor înscrise în C.F. 3930, 3932 Covasna, a „construcţiilor amplasate pe aceste terenuri, respectiv clădire administrativă şi construcţie ce include gatere, şopron, atelier, garaj, ascuţitorie".
Cuprinsul anexei 1 se regăseşte de altfel în lista construcţiilor din cadrul activului „Fabrica C." ce se predau conform deciziei 1244/2007 şi în recapitulaţia suprafeţelor existente în incintă ce însoţeşte cărţile funciare.
Prin urmare, orice încercare de a dovedi proprietatea este tardivă faţă de dreptul consfinţit printr-o hotărâre ce se bucură de prezumţia absolută de adevăr ( res judicata pro veritate habetur).
De menţionat este şi faptul că gaterul ca utilaj nu se confundă cu imobilul în care este localizat.
Pe de altă parte, nu s-a depus nici un deviz de lucrări, o autorizaţie de construcţie care să facă dovada realizării investiţiei.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate deoarece instanţa de apel a reţinut în mod eronat faptul că contravaloarea bunului distrus în incendiu, proprietatea subscrisei, revine intimaţilor contestatori, neavând nici un temei pentru a beneficia de această sumă de bani.
Această construcţie, aşa cum a rezultat din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, a fost construită în anul 1963, în regim propriu, pentru construcţiile edificate din investiţii în regim propriu toate documentele necesare erau elaborate şi întocmite de către specialiştii angajaţi ai subscrisei.
Înlăturarea apărării pârâtei de către instanţă, motivând cu faptul că nu s-a făcut dovada construirii edificiului distrus în incendiu este neîntemeiată, întrucât din evidenţele contabile a societăţii pârâtei a rezultat fără echivoc anul recepţiei şi data punerii în funcţiune.
Totodată, instanţa de apel nu a luat în considerare nici apărarea acesteia în sensul că în cuprinsul Cărţii funciare nr. 3932 al localităţii Covasna în partea A - Foaia de Avere printre imobilele naţionalizate în anul 1960 prin încheierea nr. 843 proprietatea contestatorilor-intimaţi nu figurează clădirea "Hala Gater".
Edificarea construcţiei în regim propriu, distrusă în incendiu a fost dovedită şi cu planul de situaţie , planşa foto şi prin proces - verbal depunere în funcţiune, lista mijloacelor fixe, declaraţiile de impunere pentru plata impozitului.
Prin hotărârea judecătorească la care face trimitere instanţa de apel, ce a stat la baza emiterii deciziei atacată de către contestatori, pârâta a fost obligată la restituirea imobilelor înscrise în cuprinsul Cărţii funciare nr. 3932 şi C.F. 3930 al localităţii Covasna.
Se mai arată faptul că această construcţie nu a fost revendicată de către contestatori prin notificarea depusă, nefiind justificată nici obligarea pârâtei la plata către aceştia a despăgubirii de asigurare încasată pentru construcţia noastră legitimă.
Intimaţii, deşi legal citaţi, nu au formulat întâmpinare conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ.
Analizând Decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale şi a temeiurilor de drept incidente cauzei, cu referire la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine caracterul nefondat al recursului pentru considerentele ce succed:
SC B. SA, urmare a dispoziţiilor deciziei civile nr. 9 din 24 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Braşov prin care s-a statuat că reclamanţii au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite, a sentinţei civile nr. 338/S din 24 mai 2007, definitivă prin Decizia civilă nr. 148/Ap din 25 octombrie 2007 prin care s-a dispus restituirea în deplină proprietate şi posesie a imobilului înscris în C.F. Covasna cu nr.top 2699/1, 2671/1, 2672/1, restituirea imobilului înscris în C.F. 3932 Covasna de sub A+1 şi A+2 cu nr.top 2669/2, 2670, 2671/2, 2672/2, 2673/1 respectiv 2671/3, 2672/3, 2673/2 în cotă de ½ către T.V. şi în cotă de ½ către B.A.J., C.C., C.H.L., M.S. şi C.S., precum şi a imobilului din CF 3932 Covasna de sub A+3 cu nr.top 2668/2 către B.A.J. şi C.C., prin Decizia ce face obiect al cauzei de faţă a dispus restituirea în natură a imobilelor arătate în hotărârile judecătoreşti precum şi construcţiile amplasate pe aceste terenuri, respectiv clădirea administrativă şi construcţia care include clădire, gatere, şopron metalic, atelier, garaj şi ascuţitorie.
Prin contestaţia formulată împotriva acestei decizii cu nr. 1244 din 15 noiembrie 2007, s-a solicitat anularea ei în parte doar cu privire la clădirea gatere care nu poate fi restituită în natură, fiind distrusă într-un incendiu şi acordarea despăgubirilor primite de recurent de la societatea de asigurări.
Drept urmare, aspectele referitoare la dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra gaterului şi al faptului că acesta nu a fost notificat nu mai pot fi repuse în discuţie pentru că s-ar încălca puterea de lucru judecat al hotărârilor judecătoreşti în temeiul cărora recurenta a emis dispoziţia de restituire şi a construcţiei gatere pretinsă a fi proprietatea SC B.R. SA.
Cum bunul nu a putut fi restituit în natură, astfel cum se menţionează în dispoziţia de retrocedare, datorită unui incendiu, în mod corect s-a dispus ca indemnizaţia de asigurare încasată de recurentă să fie predată reclamanţilor, sumă ce înlocuieşte bunul distrus.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC B.R. SA prin lichidator C. SRL împotriva deciziei nr. 51/Ap din 15 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2106/2010. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 2058/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
