ICCJ. Decizia nr. 2106/2010. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2106/2010
Dosar nr. 5143/1/2009
Şedinţa publică din 25 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 28 august 2007, reclamantul G.A. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Craiova, Primăria Municipiului Craiova, A.V.A.S. şi A.N.R.P., solicitând anularea dispoziţiei nr. 12871 din 28 iulie 2007(emisă de Primăria Municipiului Craiova) şi obligarea părţilor adverse la emiterea unei noi dispoziţii, care să conţină o măsură reparatorie în echivalent, prin compensarea, în principal, cu terenul de 60 mp situat în Craiova, şi, în subsidiar, cu un alt teren de aceeaşi categorie din Municipiul Craiova.
În motivarea acţiunii, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 reclamantul a arătat că solicită acest teren deoarece pe latura de sud se învecinează cu imobilul P+2 situat în Craiova, proprietatea sa.
Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin încheierea din 30 octombrie 2007 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. şi apoi, prin sentinţa nr. 40 din 27 februarie 2008, a respins acţiunea reclamantului.
S-a reţinut că :
- prin notificarea nr. 1063/N/2008, reclamantul a solicitat restituirea în natură a terenului de 200 mp, situat în Craiova, ulterior acesta a precizat că solicită compensarea cu un alt teren, de 60 mp, situat în Craiova, învecinat pe latura de sud cu un imobil care îi aparţine;
- terenul de 200 mp este imposibil de restituit în natură, fiind afectat unor utilităţi publice, iar terenul de 60 mp cerut în compensare este cuprins în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul privat al Municipiului Craiova, conform H.C.L. 522/2007.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 327 din 22 octombrie 2008, a admis apelul reclamantului şi a schimbat sentinţa, în sensul admiterii acţiunii, anulării art.2 şi 3 din dispoziţia contestată şi restituirii în natură a suprafeţei de 77 mp, situată în Craiova, în compensare pentru terenul revendicat de 200 mp.
S-a reţinut că :
- Primăria Municipiului Craiova a făcut cunoscut instanţei că terenul solicitat în compensare aparţine domeniului privat al Municipiului Craiova şi nu face obiectul unor notificări;
- potrivit raportului de expertiză, terenul solicitat în compensare este amplasat la sud de un alt imobil aparţinând reclamantului şi neafectat de utilităţi publice, iar litigiul privitor la concesionarea unei suprafeţe de teren s-a soluţionat în sensul respingerii acţiunii;
- în speţă, sunt aplicabile art. 1 alin. (2) şi art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora acordarea de bunuri în compensare depinde de voinţa unităţii notificate, a notificatorului, precum şi de existenţa acestora în patrimoniul unităţii notificate;
- terenul acordat în compensare nu este afectat de utilităţi şi nu este evidenţiat în domeniul public .
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 5447 din 12 mai 2009 a admis recursul declarat de pârâţi, a casat Decizia atacată şi a respins apelul promovat de reclamant.
S-a reţinut că nu s-a stabilit dacă în patrimoniul pârâtei există teren disponibil de aceeaşi valoare şi cu aceleaşi caracteristici cu cel notificat şi daca terenul de 77 mp este disponibil şi a fost menţionat în listele anexă afişate la sediul primăriei.
La 12 iunie 2009, reclamantul G.A. a formulat o cerere de revizuire prin care a solicitat schimbarea în tot a ultimei hotărâri.
In motivarea cererii de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuentul a susţinut că prin înscrisul nou (Procesul-verbal încheiat la 23 octombrie 1944, de constatare, evaluare şi taxare a averii rămase de pe urma defunctului I.P.) face dovada că terenul solicitat în compensare a aparţinut autorului său şi că nu poate fi exploatat decât prin încorporarea cu proprietatea vecină, adică cu imobilul notificat.
Cererea de revizuire nu poate fii primită pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate dispune dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, între care şi aceea ca, înscrisul nou să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată;
Or, în speţă, această cerinţă nu este îndeplinită de vreme ce, pentru terenul de 77 mp, solicitat în compensare, înscrisul nou nu face dovada că este disponibil în sensul Legii nr. 10/2001 şi a fost menţionat în listele afişate la sediul primăriei conform OUG nr. 209/2005.Aşa fiind, în baza art. 326 C. proc. civ., cererea de revizuire va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de G.A. împotriva deciziei nr. 5447 din 12 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2128/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2096/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
