ICCJ. Decizia nr. 2249/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2249/2010
Dosar nr. 770/119/2006
Şedinţa publică din 14 aprilie 2010
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. 770/119 din 9 august 2006 H.J.A. a solicitat în contradictoriu cu oraşul Covasna prin primar, anularea dispoziţiei nr. 305/2006 emisă de primarul oraşului Covasna şi restituirea în natură a terenului întabulat în C.F. 4962 Covasna top. 1824 grădina în suprafaţă de 5420 mp în starea actuală, în care se găseşte imobilul, cu construcţiile edificate. În subsidiar a solicitat măsuri compensatorii pentru construcţiile vechi demolate, atribuirea în proprietate a clădirii şcolii generale „O.B." şi clădirea sediului administrativ a O.S. Covasna.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că imobilul revendicat a aparţinut autoarei sale D.I. - şi a fost preluat de stat prin naţionalizare - fără a exista un atare decret.
Prin sentinţa nr. 162 din 17 februarie 2009 a Tribunalului Covasna contestaţia formulată de H.J.A. împotriva dispoziţiei nr. 305/2006 emisă de primarul oraşului Covasna a fost respinsă. S-a reţinut că prin notificarea nr. 314 N din 8 august 2001 reclamantul, în calitate de moştenitor al bunicii sale, D.I. (căsătorită H.V.) a solicitat despăgubiri în echivalent prin compensare cu alte bunuri şi construcţii pentru terenul şi clădirea cu anexe gospodăreşti - situate în intravilanul oraşului Covasna, unde în prezent se află sediul O.S. Covasna şi parţial clădirea şcolii generale „O.B." .
Totodată, prin notificarea nr. 316/N din 8 august 2001 adresată Şcolii Generale „O.B." Covasna, reclamantul a solicitat despăgubiri sau un alt teren în schimb, pentru suprafaţa ocupată de edificiul şcolii. Această notificare a fost înaintată Primăriei Covasna.
Urmare a celor două notificări, prin Dispoziţia nr. 305 din 11 iulie 2006, Primarul oraşului Covasna, a presupus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor, pentru imobilul teren şi construcţii preluate de stat abuziv din patrimoniul antecesoarei reclamantului deoarece, construcţiile aflate pe teren au fost demolate, iar pe teren au fost edificate alte construcţii, ocupate în prezent de şcoala generală O.B. şi sediul O.S. Covasna.
Primăria a respins capătul de cerere privitor la compensarea cu alte terenuri şi construcţii, întrucât prin anunţul nr. 619 din 30 ianuarie 2006 primăria a demonstrat că nu deţine atari imobile în proprietate, care să poată fi acordate în compensare.
Despăgubirile băneşti acordate contestatorului prin dispoziţia nr. 315 din 11 iulie 2006 urmează procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 în temeiul căreia Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor va analiza legalitatea propunerii şi va dispune acordarea despăgubirilor în temeiul raportului de evaluare.
Instanţa de fond a înlăturat şi solicitarea formulată de contestator la 9 septembrie 2006, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului cu motivarea potrivit căreia aceste solicitări depăşesc limitele pretenţiilor din notificare, fiind depuse peste termenul legal maxim, care a fost prelungit până la 14 februarie 2002.
În afară de aceasta, tribunalul a avut în vedere principiul disponibilităţii concretizat în solicitările pe care contestatorul le-a formulat prin notificarea în raport de care a fost realizată procedura administrativă prealabilă.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 73 A din 23 mai 2009 a respins ca nefondat apelul contestatorului.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, întocmai instanţei de fond, că dispoziţia nr. 305/2006, prin care petiţionarului i-au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma titlurilor de despăgubire, în condiţiile legii speciale este justificată, deoarece se înscrie principiului disponibilităţii, reclamantul însăşi solicitând prin notificare măsuri reparatorii prin echivalent sau compensarea cu alte imobile, terenuri şi clădiri, aflate la dispoziţia primăriei. Cu anunţul nr. 619/2006 primarul intimat a probat că nu poate da curs solicitării contestatorului de a-i fi acordate în schimb alte imobile, de vreme ce pe raza unităţii administrativ teritoriale nu există alte terenuri disponibile.
În recursul declarat şi nemotivat în drept, contestatorul H.J. aduce critici deciziei civile nr. 73/AP din 25 mai 2009 a Curţii de Apel Braşov, prin aceea că nu s-a dat curs solicitării sale, formulată în toate fazele procesuale aceea a restituirii în natură a imobilului cu păstrarea afectaţiunii în sensul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în condiţiile în care preluarea imobilului din patrimoniul antecesoarei sale s-a făcut fără titlu.
- De asemenea instanţele nu au verificat dacă primăria deţine imobile care pot fi date în compensare, dând forţă probantă unui simplu anunţ al primarului în acest sens.
Recursul este nefondat.
Prin dispoziţia nr. 305/2006 emisă de Primăria Covasna, notificatorului H.A., i-au fost acordate titluri de despăgubire în condiţiile legii speciale pentru imobilul preluat de stat prin naţionalizare din patrimoniul antecesoarei sale D.I., motivat de faptul că pe terenul în suprafaţă de 1615 mp şi 5420 mp şi în locul construcţiilor aflate pe acesta, demolate, se află clădirea Şcolii Generale O.B. şi sediul O.S. Covasna.
Corect instanţele de fond şi apel au reţinut că imobilul antecesoarei contestatorului a fost preluat cu titlu, prin naţionalizare, acest lucru rezultând nu numai din menţiunile cărţii funciare - extras - nr. 4962 (fila 53 dosar fond) dar şi din adresa nr. 148 din 13 octombrie 1966 (fila 59 dosar fond) coroborate cu adresa nr. 769 din 13 septembrie 2001 a Arhivelor naţionale, Direcţia Judeţeană Covasna.
Cât priveşte nulitatea actului de naţionalizare la care se referă la un moment dat contestatorul, acest aspect nefiind probat, nu are relevanţă în cauză.
Este de necontestat că pe terenul naţionalizat din patrimoniul antecesoarei contestatorului, după demolarea construcţiilor s-a edificat clădirea şcolii generale „O.B." şi sediul administrativ al O.S. Covasna, aflat în prezent în domeniul public al localităţii,. În aceste condiţii, dat fiind afectaţiunea imobilului şi regimului juridic speciale al bunurilor din domeniul public, consacrat de art. 11 din Legea nr. 213/1968, incident în privinţa imobilelor preluate de stat cu titlu, dar chiar abuziv, corect prin hotărârile pronunţat s-a respins capătul de cerere formulat de contestatoare, prin acţiunea completatoare - de restituire în natură a terenului. Cererea contestatorului contravine şi principiilor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 10/2001 şi a normelor unitare de aplicare a legii, aprobate prin HG nr. 250/2007 iar problema păstrării afectaţiunii prevăzută de art. 16 din Legea nr. 10/2001 se referă la imobilele preluate şi care mai există, dar care au căpătat o anumită destinaţie de interes public nu şi la acelea nou construite şi care fac parte din domeniul public de interes naţional sau local, aşa cum este cazul în prezentul litigiu.
Cu anunţul nr. 619/2006 primarul localităţii a făcut cunoscut faptul că pe raza unităţii administrativ teritoriale nu există terenuri disponibile care pot fi date în compensare. Este adevărat că intimatul nu s-a conformat cerinţelor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 de a afişa lunar lista imobilelor ce pot fi acordate în compensare dar acest lucru nu este relevanţă, în condiţiile celor arătate prin anunţul nr. 619/2006 care exclude de plano posibilitatea existenţei pe raza unităţii administrativ teritoriale a unor imobile disponibile şi a lipsei oricărei probe contrare din partea contestatorului.
Prin dispoziţia contestată i-au fost acordate contestatorului titluri de despăgubire în condiţiile legii speciale urmând ca punerea în executare să se facă de către Comisia Centrală de acordare a despăgubirilor, potrivit procedurii instituită prin Legea nr. 247/2005.
Din perspectiva celor de mai sus expuse, recursul de faţă va fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul H.J.A. împotriva deciziei nr. 73/Ap din 25 mai 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2253/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2190/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
