ICCJ. Decizia nr. 2284/2010. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2284/2010
Dosar nr. 5973/318/2009
Şedinţa publică din 15 aprilie 2010
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, Asociaţia de proprietari nr. 138 a formulat, în contradictoriu cu intimaţii Casa de Asigurări de Sănătate Gorj şi A.V.A.S. Bucureşti, contestaţie împotriva executării silite, pornită în baza ridului executoriu reprezentat de Ordinul nr. 74 din 18 august 2008 emis de intimata A.V.A.S., solicitând instanţei anularea tuturor formelor de executare îndeplinite de A.V.A.S., precum şi suspendarea executării, în conformitate cu dispoziţiile art. 403 alin. (1) C. proc. civ., până la soluţionarea contestaţiei.
In motivarea contestaţiei, s-a susţinut că, în baza Ordinului nr. 74 din 18 august 2008 emis de A.V.A.S. s-a blocat contul asociaţiei, motivat de faptul că aceasta ar datora Casei de Asigurări de Sănătate Gorj suma de 1270,19 lei, fără a se face însă dovada debitului şi fără a se indica perioada pentru care se datorează acest debit.
Cu privire la cererea de suspendare provizorie a executării silite, s-a arătat că aceasta este justificată de prejudiciul creat asociaţiei prin blocarea contului, măsură care o pune în imposibilitate de a efectua încasări şi plăţi faţă furnizorii de servicii.
Prin întâmpinare, intimata A.V.A.S. a invocat excepţiile necompetenţei materiale şi teritoriale a Judecătoriei Târgu Jiu şi prematurităţii cererii, precum şi cerere de chemare în garanţie a Casei de Asigurări de Sănătate Gorj, prin care a solicitat ca, în cazul în care A.V.A.S. va cădea în pretenţii, să fie obligată chemata în garanţie la restituirea acestor sume, faţă de dispoziţiile art. 3 din OUG nr. 95/2003.
Prin sentinţa civilă nr. 4573 din 22 iunie 2009, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 45 din OUG nr. 51/1998, potrivit cărora cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele statului, preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice şi juridice, altele decât debitorii arătaţi la art. 38, sunt de competenţa curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Prin sentinţa civilă nr. 39 din 28 septembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins contestaţia.
Instanţa de apel a reţinut în considerentele deciziei sale, cu privire la excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită că, suma menţionată în titlul executoriu reprezintă o creanţă preluată de A.V.A.S. de la CAS Gorj, prin Protocolul nr. 4 din 23 februarie 2004, conform dispoziţiilor OUG nr. 95/2003, în vederea încasării şi virării la Fondul Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.
Fiind vorba de o creanţă preluată de A.V.A.S., în cauză sunt incidente dispoziţiile OUG nr. 51/1998, care în art. 13 alin. (5) prevede că termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor constatate prin acre care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formulă executorie, este de 7 ani.
Reţinând că actele de executare silită au fost efectuate de intimata A.V.A.S. înlăuntrul acestui termen, instanţa a reţinut netemeinicia acestei excepţii.Pe fond, instanţa a reţinut că, deşi contestatoarea a susţinut că nu are cunoştinţă despre creanţă, nu a fost notificată de nici una dintre intimate cu privire la această creanţă, că nu datorează nici o sumă de bani către CAS Gorj, aceasta nu a administrat nici o probă în dovedirea celor susţinute, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1169 C. civ.
In schimb, intimatele au depus la dosar acte care atestă existenţa creanţei pentru care s-a început executarea silită şi care reprezintă o restanţă a contestatoarei privind contribuţia de asigurări sociale, dobânzi şi penalităţi, precum şi dovezi privind notificarea contestatoarei de către CAS Gorj cu privire la această creanţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea A.P. Târgu Jiu care, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ., formulează următoarele critici:
Instanţa a respins în mod nelegal excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998.
Potrivit acestor dispoziţii, termenul de prescripţie este de 7 ani, însă intimaţii nu au făcut dovada când s-a născut dreptul de a cere executarea silită, instanţa respingând excepţia fără ca în dosar să existe acte care să conducă la concluzia reţinută în considerente.
Pe fond, se susţine că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 399 alin. (3) C. proc. civ., întrucât nu s-a pronunţat cu privire la legalitatea titlului executoriu, în dosar neexistând nici un înscris din care să rezulte legalitatea creanţei sau faptul că aceasta a fost adusă la cunoştinţa contestatoarei.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru completarea probatoriului atât cu privire la data naşterii dreptului de a cere executarea silită, cât şi în ce priveşte legalitatea titlului executoriu.
Analizând hotărârea atacată în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, se constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, potrivit cărora: „Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formulă executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplică creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris".
Din economia acestui text, cât şi practica judiciară a acestei instanţe, Înalta Curte apreciază că termenul de 7 ani începe să curgă de la data când titlul executoriu a devenit scadent respectiv la data de 30 iunie 2003.
Aşa fiind, se constată că actele de executare au fost efectuate de intimata A.V.A.S. înlăuntrul acestui termen, astfel că este nefondată critica vizând greşita respingere a excepţiei prescripţiei dreptului de a cere executarea silită.
Pe fond, se constată că, prin Protocolul nr. 4 din 23 februarie 2004, A.V.A.S. a preluat de la CAS Gorj, conform OUG nr. 95/2003, în vederea încasării şi virării la Fondul National unic de asigurări sociale de sănătate, creanţa contestatoarei în cuantum de 1270,19 lei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (2) din OUG nr. 95/2003, „titlurile de creanţă aferente creanţelor bugetare transferate constituie titluri executorii".
Creanţa a fost notificată contestatoarei de CAS Gorj la data de 23 ianuarie 2004.
Aşa fiind, toate susţinerile din cadrul contestaţiei, reiterate în recurs sunt afirmaţii, în sprijinul cărora recurenta nu a administrat nici o probă, nesocotind dispoziţiile art. 1169 C. civ.
Faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea Asociaţia de Proprietari nr. 138 împotriva sentinţei civile nr. 39 din 28 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2299/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2279/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
