ICCJ. Decizia nr. 2404/2010. Civil. Fond funciar. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2404/2010
Dosar nr.3388/101/2009
Şedinţa din 21 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 14 aprilie 2009, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinţi, sub nr. 3388/101/2009, cererea de revizuire formulată de revizuentele G.F., C.A. şi C.F., împotriva Deciziei civile nr. 378/R din 12 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 5151/225/2008, intimaţi fiind G.R., C.L.F.F. Şimian şi C.J.F.F. Mehedinţi, având ca obiect fond funciar.
În motivare, revizuenţii au arătat că au formulat cerere pentru constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 59601/1997 pe motiv că acesta a fost eliberat cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, în sensul că s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului de 900 mp, situat în intravilanul satului Cerneşti, cu toate că acest teren nu a fost niciodată în proprietatea fostului C.A.P. Şimian.
Au mai arătat revizuenţii că, prin Decizia civilă nr. 186 din 11 iulie 2003 în dosarul nr. 892/2003, Curtea de apel Craiova s-a pronunţat în sensul că acestei suprafeţe îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 şi 9 din Legea nr. 10/2001, iar nu dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 18/1991 modificată.
Or, de îndată ce o instanţă a dispus cu privire la regimul juridic al acestei suprafeţe de teren, faptul că Tribunalul Mehedinţi, prin Decizia civilă nr. 378 din 12 martie 2009, a stabilit un alt regim juridic al aceleaşi suprafeţe de teren, presupune că există hotărâri potrivnice date de instanţe de grade diferite în una şi aceeaşi pricină şi între aceleaşi părţi, respectiv între revizuente şi pârâtul G.R.
Astfel, având în vedere că există hotărâri potrivnice, s-a ajuns la situaţia de a avea situată casa retrocedată pe terenul ce aparţine pârâtului, tocmai ca urmare a nesocotirii de către Tribunalul Mehedinţi a regimului juridic aplicabil suprafeţei de 900 mp teren intravilan.
Prin Decizia civilă nr. 779R din 4 iunie 2009 a Tribunalului Mehedinţi, secţia civilă s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că din cererea de revizuire, formulată de revizuente, rezultă că cele două hotărâri potrivnice invocate sunt Decizia civilă nr. 186 din 11 iulie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 892/2003 şi Decizia civilă nr. 378/R din 12 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 5151/225/2008, iar potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., în cazul de revizuire prevăzut la pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Intimatul G.R. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire cu motivarea că nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză şi faţă de împrejurarea că în cel de-al doilea litigiu s-a invocat obligativitatea Deciziei civile nr. 186/2003 a Curţii de apel Craiova şi, implicit, puterea de lucru judecat a acesteia.
Analizând cererea de revizuire formulată, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Pct. 7 al art. 322 C. proc. civ. are în vedere constatarea cu întârziere a puterii de lucru judecat, astfel încât această excepţie trebuie să nu fi fost antamată în cel de-al doilea dosar.
Înalta Curte observă că cele două hotărâri considerate potrivnice de către revizuenţi în prezenta cauză sunt: Decizia civilă nr. 186 din 11 iulie 2003 pronunţată de Curtea de apel Craiova în dosarul nr. 892/2003 şi Decizia civilă nr. 378/R din 12 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 5151/225/2008.
Decizia civilă nr. 186 din 11 iulie 2003 pronunţată de Curtea de apel Craiova în dosarul nr. 892/2003 are ca obiect contestarea dispoziţiei nr. 163/7.10.2002 emisă de Primăria comunei Şimian, judeţul Mehedinţi, prin care a fost respinsă notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru restituirea terenului de 900 mp pe care se află o locuinţă, situat în comuna Şimian, sat Cerneţi, judeţul Mehedinţi.
Prin Decizia civilă nr. 186 din 11 iulie 2003 pronunţată de Curtea de apel Craiova a fost admis apelul împotriva Sentinţei civile nr. 946/2002 a Tribunalului Mehedinţi, a fost schimbată sentinţa menţionată, admisă contestaţia reclamantelor G.F., C.A. şi C.F., anulată dispoziţia nr. 163/7.10.2002 şi restituit către reclamante imobilul în litigiu, constatându-se că ceilalţi moştenitori nu au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001. Această decizie a rămas irevocabilă prin respingerea recursului, conform Deciziei civile nr. 6486/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prin urmare, reclamantele G.F., C.A. şi C.F. au fost considerate proprietare asupra imobilului în litigiu în baza acestei hotărâri irevocabile, în contradictoriu cu Primăria comunei Şimian.
Pe de altă parte, ulterior, prin Decizia civilă nr. 378/R din 12 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, a fost admis recursul formulat de pârâtul G.R. împotriva Sentinţei civile nr. 5114/2008 a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, modificată sentinţa şi respinsă acţiunea formulată de aceleaşi reclamante: G.F., C.A. şi C.F. în contradictoriu cu G.R., Comisia locală de fond funciar Şimian şi Comisia judeţeană de fond funciar Mehedinţi.
Acţiunea a avut ca obiect de această dată constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 59601/1997 emis de Primăria comunei Şimian în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru acelaşi teren de 900 mp, pe numele moştenitorilor lui G.A.: G.R., G.G., G.F., G.J. şi C.E., între care s-a realizat un partaj prin care imobilul în litigiu a revenit în proprietate lui G.R., astfel încât în temeiul acestei acţiuni reclamantele din prezenta cauză nu pot invoca un drept de proprietate asupra imobilului, aspect în raport de care se invocă existenţa contrarietăţii între cele două hotărâri.
Comparând însă cele două hotărâri prin prisma criteriilor de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, una dintre acţiuni având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 59601/1997 emis de Comisia locală de fond funciar a comunei Şimian, iar cea de-a doua contestarea dispoziţiei nr. 163/7.10.2002 emisă de Primăria comunei Şimian, judeţul Mehedinţi. De asemenea, în cele două cauze au calitate de pârâţi persoane diferite, iar temeiul juridic al primei acţiuni este Legea nr. 18/1991, în timp ce cel al celei de-a doua acţiuni este Legea nr. 10/2001.
Lipsa identităţii de părţi, obiect şi cauză între cele două acţiuni a determinat imposibilitatea invocării excepţiei puterii de lucru judecat în procesul ulterior, soluţionat prin Decizia civilă nr. 378 din 12 martie 2009 al Tribunalului Mehedinţi, deşi a fost depusă Decizia nr. 186/2003 a Curţii de apel Craiova şi avută în vedere de instanţă în cadrul acelui proces, astfel cum rezultă din considerentele Deciziei civile nr. 378 din 12 martie 2009.
Prin urmare, în lipsa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, Înalta Curte consideră că cele două hotărâri nu sunt pronunţate în una şi aceeaşi pricină, motiv pentru care cererea de revizuire urmează a fi respinsă, deoarece efectele contrare ale unor hotărâri judecătoreşti pronunţate în pricini diferite nu se pot concilia pe calea revizuirii. Aceasta deoarece revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare care urmăreşte numai constatarea cu întârziere a puterii de lucru judecat, în condiţiile în care această excepţie nu a fost invocată şi soluţionată pe parcursul procesului ulterior care s-a desfăşurat între aceleaşi părţi, în temeiul aceleeaşi cauze şi având acelaşi obiect.
Văzând dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., va obliga pe revizuente la 1.500 RON cheltuieli de judecată către intimatul G.R., la solicitarea acestuia, luând în considerare chitanţele depuse la dosar reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de G.F., C.A. şi C.F. împotriva Deciziei nr. 378/R din 12 martie 2009 a Tribunalului Mehedinţi, secţia civilă.
Obligă revizuentele la 1.500 RON cheltuieli de judecată către intimatul G.R.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 aprilie 2010.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2411/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2386/2010. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
