ICCJ. Decizia nr. 2435/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2435/2010
Dosar nr. 318/121/2007
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1561 din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Galaţi s-a admis contestaţia formulată de reclamanta C.C. şi s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 2410 din 24 ianuarie 2009 emisă de Primarul municipiului Galaţi, dispunându-se emiterea unei noi dispoziţii prin care să se acorde reclamantei în compensare suprafaţa de teren de 527,8 mp situat în Galaţi, precum şi măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri acordate potrivit Legii nr. 247/2005 aşa cum s-a stabilit şi prin dispoziţia nr. 2410/512 din 24 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Galaţi, pentru construcţia care a fost situată în Galaţi, (evaluată la suma de 103.402 lei conform raportului de expertiză efectuat de ing. T.C. filele 51 – 56 din dosar).
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
Reclamanta a făcut dovada că este îndreptăţită conform art. 3 lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legii nr. 10/2001 şi beneficiază de dispoziţiile ei în sensul că are dreptul să i se acorde pentru imobilul teren măsuri reparatorii prin echivalent.
Dispoziţiile art. 10 şi art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2000 prevăd că atunci când restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent constau în acordarea prin compensare cu alte bunuri sau servicii, sau propunerea acordării de despăgubiri în condiţiile legii speciale.
În cauza dedusă judecăţii faţă de principiul restituirii în natură, de faptul că reclamanta a solicitat acordarea în compensare a unui alt imobil – teren iar pârâtul a precizat că este de acord să atribuie reclamantei prin compensare suprafaţa de 527,8 mp, instanţa de fond a dispus anularea dispoziţiei nr. 2410 din 24 ianuarie 2006 fiind obligat pârâtul să emită o nouă dispoziţie prin care să acorde în compensare reclamantei, suprafaţa de 527,8 mp.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât reclamanta cât şi pârâtul iar prin Decizia civilă nr. 184 din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Galaţi s-au respins ca nefondate apelurile pentru următoarele considerente:
Criticile cu privire la motivarea hotărârii sunt neîntemeiate, hotărârea instanţei de fond cuprinde toate elementele cerute de dispoziţiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ.
Instanţa în motivare a indicat argumentele ce au stat la baza pronunţării hotărârii.
De asemenea este nefondată şi critica cu privire la modul de compensare al terenului.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată primarii sau, după caz, conducătorii autorităţilor investite cu soluţionarea notificărilor au obligaţia să afişeze lunar, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile şi/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.
În speţă, la instanţa de fond s-a depus lista terenurilor ce pot fi atribuite în compensare, listă care la poziţia 6 – 8 figurează teren.
Oferta propusă de unitatea deţinătoare a fost de a acorda în compensare suprafaţa de 527,8 mp teren pentru suprafaţa de teren revendicată iniţial de 228,5 mp, propunând un raport de 2,31 mp în zona D pentru 1 mp din zona A.
Contestatoarea fiind de acord cu măsura reparatorie a compensării în mod corect instanţa de fond a dispus restituirea acestei suprafeţe de teren.
Prin expertiza efectuată s-au folosit criterii de compensare ce rezultau din studiul cererii şi ofertei pe piaţa liberă fără a lua în calcul că suprafaţa de teren situată în acea zonă şi propusă de Primărie să fie oferită în compensare fiind proprietatea privată a Municipiului Galaţi nu a făcut obiectul unor tranzacţii imobiliare.
Cu privire la despăgubiri băneşti dispuse a fi acordate pentru construcţiile demolate reţine că în mod corect instanţa de fond a dispus că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent prin despăgubiri.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă măsurile reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri vor fi acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, respectiv Titlul VII din Legea nr. 24/2005 aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 81/2007.
Apelul declarat de intimatul Primarul Municipiului Galaţi este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 10/2001 republicată, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.
Nefiind posibilă restituirea în natură pe vechiul amplasament, reclamanta a ales o suprafaţă de teren în compensare din tabelul ce cuprinde bunurile disponibile care pot fi acordate în compensare, întocmit conform dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată pe care intimata l-a depus la dosar.
Astfel, critica apelantului cu privire la interpretarea greşită de către instanţa de fond a acordului cu privire la atribuirea în compensare a terenului solicitat, este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs atât reclamanta C.C. cât şi pârâtul Municipiul Galaţi prin primar.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte.
Reclamanta susţine că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii, raportată la obiectul dedus judecăţii şi la faptul că instanţa nu a identificat terenul solicitat în compensare.
Recurenta mai învederează faptul că acel raport al autorităţii şi care a stat la baza pronunţării hotărârilor, nu i-a fost comunicat, şi ca atare acel raport reflectă subiectivismul pârâtului ce doreşte să acorde măsuri compensatorii cu o valoare derizorie faţă de valoarea terenului ei.
În consecinţă, susţine reclamanta se impune modificarea hotărârii instanţei de apel şi pe cale de consecinţă, schimbarea în parte a hotărârii instanţei de fond în sensul de a dispune ca pentru terenul în suprafaţă de 2728,5 mp proprietatea ei să i se acorde în compensare suprafaţa de 1750 mp teren în tarlaua învecinată cu amenajarea „talcioc" de la poziţia nr. 8 din Listă în suprafaţă de 2000 mp iar pentru construcţia ce se află pe teren să i se acorde despăgubiri în cuantum de 103.402 mp astfel cum rezultă din raportul de expertiză.
Recurentul Municipiul Galaţi prin primar a solicitat modificarea hotărârii instanţei de apel în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul admiterii apelului.
Astfel recurentul susţine că instanţa în mod greşit a calificat depunerea listei cu bunurile disponibile ca fiind o „ofertă de compensare".
În acest sens se susţine că prezentarea listei nu constituie un acord în sensul art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În aceeaşi idee, se mai susţine că nu este motivată hotărârea instanţei, şi nu au fost redate cauzele de nulitate a dispoziţiei atacate.
Astfel se susţine că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a art. 26 din Legea nr. 10/2001, sens în care se solicită modificarea hotărârii instanţei de apel şi pe cale de consecinţă respingerea contestatorului formulată de reclamantă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Acţiunea reclamantei a fost înregistrată la 20 martie 2006 iar prin sentinţa civilă nr. 840 din 21 iunie 2006 a Tribunalului Galaţi a fost respinsă acţiunea.
Această hotărâre a fost însă desfiinţată prin Decizia nr. 347 din 11 octombrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Din considerentele deciziei civile nr. 347 din 11 octombrie 2006 rezultă că în rejudecare urma a se efectua o expertiză de identificare a terenului şi de verificare a posibilităţii de a fi restituit reclamantei terenul în natură.
Faţă de obiectul dedus judecăţii şi de completarea de acţiune depusă, instanţa de fond în rejudecare a depus efectuarea unei expertize tehnice de către expert T.C.
Expertiza efectuată însă nu lămureşte toate aspectele cauzei, raportat la măsura compensării solicitate de reclamantă şi la „lista terenurilor ce pot fi atribuite în compensare" – listă depusă la fila 80 (dosar instanţă de fond) de către Primăria Galaţi.
Astfel din această listă rezultă că în „Drumul Viilor" există cinci terenuri disponibile a fi acordate în compensare, (figurând la poziţia 8 teren de 2000 mp).
Or, raportat la această listă, se impunea identificarea efectivă şi faptică, cu delimitarea vecinătăţilor terenului ce ar putea constitui obiect al măsurii reparatorii a compensării.
Instanţele acordă în compensare suprafaţa de 527,8 mp, fără însă a arăta argumentele pentru care instanţa a atribuit doar această suprafaţă de 527,8 mp în compensare în condiţiile în care expertiza vizează altă suprafaţă şi care sunt argumentele pentru care nu i s-a acordat reclamantei unul din terenurile cuprinse în „lista de la fila 80 ce cuprinde terenurile ce pot fi acordate în compensare".
Or, conform art. 261 C. proc. civ., instanţa are obligaţia ca motivând hotărârea pe care o pronunţă, să precizeze motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea în adoptarea acelei soluţii, cât şi pentru care au fost înlăturate cererile părţilor.
În lipsa unei asemenea motivări, nu poate fi realizat controlul judiciar, întrucât nu poate fi verificat modul în care s-a procedat la interpretarea probelor, în raport de temeiurile de drept.
Motivarea este esenţa unei hotărâri judecătoreşti, constituind o garanţie pentru părţi că cererile lor au fost analizate şi oferă posibilitatea realizării controlului judiciar.
Motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă şi necontradictorie, astfel încât din ea să rezulte justeţea soluţiei pronunţate.
O motivare corectă presupune o examinare a petitelor acţiunii, a apărărilor părţilor pe baza probelor administrate a argumentelor şi raţionamentelor juridice, a principiilor şi regulilor de drept substanţial şi procesual şi ea se circumscrie de altfel în noţiunea dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 6 CEDO.
Faţă de cele expuse, şi în condiţiile în care se impune efectuarea unei expertize care să identifice în mod corect şi real (raportat la lista terenurilor disponibile a fi atribuite în compensare – fila 80 dosarul instanţei de fond) terenul ce ar putea forma obiectul măsurii reparatorii a compensării, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., urmează a se casa hotărârea instanţei de apel şi admiţându-se ambele recursuri a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta C.C. şi de pârâtul Municipiul Galaţi prin primar împotriva deciziei nr. 184/A din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează decizie şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2417/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2413/2010. Civil → |
|---|
