ICCJ. Decizia nr. 2413/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2413/2010
Dosar nr. 53/118/200.
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 53/118/2008, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Constanţa prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Constanţa, solicitând obligarea acestora la restituirea terenului în suprafaţă de 100 mp, situat în Constanţa.
În motivarea cererii se arată că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1499/588 din 20 iulie 1955, soţii A.S. şi N.A. au cumpărat un teren în suprafaţă de 420 mp, situat în Constanţa. Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9946 din 14 decembrie 1966, aceeaşi soţi au cumpărat de la N.C. şi N.M. terenul în suprafaţă de 100 mp din totalul de 600 mp, situat în Constanţa, acest lot de 100 mp, aflându-se în prelungirea lotului de 420 mp achiziţionat prin actul anterior. În urma decesului lui N.Ş. şi N.A. au rămas ca moştenitori ai imobilului reclamantul şi sora lui B.E., în calitate de fraţi ai numitei N.A. şi N.V., a doua soţie a lui N.Ş., între aceştia încheindu-se actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 4656 din 7 decembrie 1999. La momentul efectuării actului de partaj s-a avut în vedere numai suprafaţa de 420 mp în posesia moştenitorilor aplicându-se numai actul de vânzare-cumpărare nr. 1399/588 din 20 iulie 1955, dar la efectuarea măsurătorilor a rezultat o suprafaţă de 425,84 mp, diferenţa explicându-se prin faptul că din totalul de 520 mp cât deţinuseră autorii iniţiali, statul preluase prin expropriere o suprafaţă de 100 mp aflată în partea de vest a corpului de proprietate. Ulterior reclamantul a intrat în posesia şi celui de-al doilea contract de vânzare-cumpărare, prin care autorii dobândiseră şi suprafaţa de 100 mp.
Tribunalul Constanţa prin sentinţa civilă nr. 1234 din 6 noiembrie 2008, s-a admis acţiunea reclamanţilor şi a fost obligat Municipiul Constanţa şi Consiliul Local al Municipiului Constanţa să restituie în natură reclamantului imobilul teren în suprafaţă de 94,16 mp situat în Constanţa.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut în esenţă că din raportul de expertiză efectuat în cauză, a rezultat că terenul poate fi restituit în natură, este liber de construcţii şi neafectat de reţele subterane.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii care au adus critici de nelegalitate numai sub aspectul restituirii în natură a terenului în suprafaţă de 94,16 mp.
Curtea de Apel Constanţa prin Decizia civilă nr. 101 din 15 aprilie 2009, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pe pârâtul Primarul Municipiului Constanţa să emită dispoziţie prin care să acorde despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafaţă de 94,16 mp. S-a menţinut restul dispoziţiilor.
În considerentele deciziei s-a reţinut că terenul în suprafaţă de 100 mp, fosta proprietate a autorilor reclamantului G.G.D. şi G.M.T. situat în Constanţa, a fost expropriat în baza Decretului de expropriere nr. 61 din 1 martie 1983, iar în prezent face parte din domeniul public al Municipiului Constanţa, fiind afectat de spaţii verzi, în ansamblul de locuinţe şi aleea de acces din zona blocurilor LE 39 şi LE 42.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Adresa Direcţiei Patrimoniu din care rezultă că terenul identificat prin raportul de expertiză, afectează în parte domeniul public al Municipiului Constanţa, nu poate fi de natură să modifice soluţia instanţei de fond, având în vedere că prin raportul de expertiză se menţionează că terenul în litigiu poate fi restituit în natură pentru că se înfundă la cca 50 m şi nu asigură accesul la nici unul din blocurile din apropiere.
- Nu sunt impedimente legale la restituirea în natură pe vechiul amplasament a imobilului, nu este afectat de reţele subterane şi pe el nu a fost edificată vreo construcţie.
- Nu are destinaţie de aleea de acces iar în zonă nu există spaţii verzi.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte a constatat:
Recurentul prin motivele de recurs critică în esenţă că, instanţa de apel a ignorat probele dosarului, în materialitatea lor, relevă convingător că terenul în litigiu este liber şi poate fi restituit în natură.
În speţa supusă analizei, s-a stabilit necontestat că terenul în suprafaţă de 100 mp, fosta proprietate a autorilor reclamanţilor, situat în Constanţa, a fost expropriat în baza Decretului de expropriere nr. 61 din 1 martie 1983.
Potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în cazurile în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă parţial terenul expropriat persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămas liber, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, ce este afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Referitor la terenul supus analizei, din menţiunile raportului de expertiză rezultă că este afectat de stradă, carosabil, trotuar de acces la blocurile de locuinţe şi spaţiu verde între blocurile de locuinţe.
Expertul menţionează că acest teren este ocupat de amenajări de utilitate publică, dar la sugestia reclamantului propune restituirea în natură.
Având în vedere constatările raportului de expertiză dar şi înscrisurile depuse la dosar cu relevanţă adresa nr. 89563 din 26 august 2008 este cert că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură, deoarece afectează domeniul public, reprezentat de spaţii verzi, ampriza aleii şi alee de acces în zona blocurilor LE 39 şi LE 42.
În concluzie instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu respectarea dispoziţiunilor legale incidente cauzei.
Aşa fiind, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva deciziei civile nr. 101/C din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2435/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2369/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
