ICCJ. Decizia nr. 2561/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2561/2010
Dosar nr. 3261/84/2008
Şedinţa publică din 27 aprilie 2010
Prin Sentinţa civilă nr. 2975 din 19 decembrie 2008 Tribunalul Sălaj a respins ca nefondată acţiunea reclamantului D.I.T. având ca obiect obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sălaj la plata unor despăgubiri în valoare de un milion euro, contravaloarea prejudiciului produs prin nesoluţionarea cererii sale de eliberare a unor copii de pe acte depuse într-un dosar penal.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că în prezent reclamantul este arestat preventiv în Penitenciarul Satu Mare, de unde a adresat Judecătoriei Zalău o cerere prin care a solicitat copii ale declaraţiilor unor martori, depoziţii aflate în dosarul penal nr. 3284/337/2008, cerere la care Judecătoria Zalău i-a răspuns prin adresa aflată la dosar. Astfel, a constatat că reclamantului nu i-a fost încălcat dreptul la petiţionare şi că nu i s-a produs nici un prejudiciu material sau moral.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, instanţa de apel recalificând calea de atac la 16 martie 2009. În motivarea apelului reclamantul a susţinut că datorită refuzului eliberării copiilor solicitate nu a putut beneficia de un proces echitabil în cauza penală, i s-a interzis dreptul la petiţionare şi la apărare şi că datorită stării de arest preventiv în care se afla a fost supus discriminării, întrucât nu se putea deplasa şi nu avea banii necesari pentru angajarea unui avocat.
Instanţa de apel a anulat ca netimbrat apelul reclamantului, reţinând că pentru primul termen de judecată, ca de altfel şi pentru termenele ulterioare fixate în cauză apelantul a fost citat cu menţiunea timbrării cu suma de 21.593,3 RON taxă judiciară de timbru şi 5 RON timbru judiciar, timbrajul fiind calculat în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, la valoarea în lei a sumei de 1.000.000 euro.
S-a reţinut că apelantul a formulat cerere de reexaminare împotriva dispoziţiei instanţei prin care s-a stabilit obligaţia sa de plată a taxelor de timbru, cerere ce a fost respinsă ca tardivă în temeiul disp. art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, susţinând că starea de arest atrăgea aplicabilitatea dispoziţiilor art. 44 pct. 3 şi 46 pct. 5 din Legea nr. 275/2006, astfel încât anularea ca netimbrat a apelului este nelegală şi a invocat argumente de fond referitor la prejudiciul încercat.
Examinând recursul în limitele criticilor formulate, ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed:
Verificând Decizia recurată, din practicaua acesteia se desprinde concluzia că pricina s-a judecat în lipsa apelantului-reclamant D.I.T., cu încălcarea dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în condiţiile în care nici prin cererea de apel şi nici prin vreo cerere ulterioară acesta nu a solicitat în scris judecarea în lipsă, potrivit dispoziţiilor art. 242 alin. (2).
Procedând astfel, prin încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel a produs părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii pronunţate.
În acelaşi timp, prin Încheierea din 15 mai 2009, Curtea de Apel Cluj a calificat cererea depusă de apelant la dosar ca fiind o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, pe care a respins-o ca tardivă. Din modul în care a fost formulată cererea rezultă însă că aceasta trebuia calificată drept o cerere de ajutor public judiciar în forma prevăzută de art. 6 lit. d) din OUG nr. 51/2008, respectiv scutirea de taxă judiciară de timbru, care potrivit dispoziţiilor art. 12 din acelaşi act normativ poate fi acordată oricând în cursul judecăţii.
În egală măsură, în cauză prezintă relevanţă Decizia nr. 778 din 12 mai 2009 a Curţii Constituţionale a României, publicată în M. Of. nr. 465 din 06 iulie 2009, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din OG nr. 34/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Potrivit acestei decizii, general obligatorii, existenţa răspunderii patrimoniale pentru daune morale a fost recunoscută implicit prin art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997 prin care se prevedea scutirea de taxă de timbru a acţiunilor şi cererilor, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unor persoane fizice, modalitate prin care se asigura accesul la justiţie, astfel încât abrogarea acestui text de lege a fost considerată ca fiind contrară prevederilor art. 1 alin. (3) şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Pentru toate aceste considerente, constatând că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, fără a intra în cercetarea fondului, în raport de dispoziţiile art. 314 raportat la dispoziţiile art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza Curţii de Apel Cluj pentru judecarea în fond a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamantului D.I.T. împotriva Deciziei nr. 200/A din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2010.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 2563/2010. Civil. Marcă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2562/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
