ICCJ. Decizia nr. 2603/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2603/2010
Dosar nr. 2067/1/2009
Şedinţa publică din 28 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1797 din 30 mai 2006 Tribunalul Harghita a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocată de pârâţi; a admis acţiunea formulată de reclamanţii S.C.L. şi S.K. împotriva pârâţilor Primarul municipiului Miercurea Ciuc, K.F.I., K.I.P. şi K.I.B.; a anulat dispoziţia nr. 4/2006 emisă de pârâtul Primarul municipiului Miercurea-Ciuc şi a dispus restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Miercurea-Ciuc, judeţul Harghita, înscris în C.F. nr. 5554/l/C sub nr. top 2723/2/1, compus din spaţiu comercial în suprafaţă de 32 mp aflat la parter, cu terenul aferent construcţiei, după cum urmează: cota de câte ⅓ parte din imobilul susmenţionat restituie în natură reclamanţilor S.C.L. şi S.K., iar cota le ⅓ parte rămasă se restituie pârâţilor F.I., K.I.P. şi I.K. moştenitorii defunctei I.K.
Tribunalul a reţinut că demersurile întreprinse de moştenitori, respectiv pârâţii, pentru restituirea mobilului au caracterul unor acte de conservare a dreptului celorlalţi coproprietari care, ar fi decăzuţi din drepturile lor; nu are relevanţă că reclamanţii nu au formulat cerere de restituire a imobilului prin intermediul executorului judecătoresc, atâta timp cât cererea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 expediată prin poştă, este asimilată notificării în cazul în care este însoţită de actele doveditoare, dispoziţia a cărei anulare se cere este eronată în ce priveşte cotele stabilite pentru moştenitori.
Împotriva sentinţei au declarat apel pârâţii persoane fizice invocând greşita aplicare a Legii nr. 120/2001 şi faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra valabilităţii unor înscrisuri depuse la dosar.
Curtea de Apel Tg. Mureş prin Decizia civilă nr. 213A din 18 decembrie 2006 a admis apelul, a modificat parţial sentinţa în sensul respingerii acţiunii, menţinând restul dispoziţiilor.
Recursul declarat de reclamanţi a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia civilă nr. 7369 din 2 noiembrie 2007, care a casat Decizia atacată şi a trimis spre rejudecarea apelului reţinând că din interpretarea art. 4 al Legii nr. 10/2001 anterior modificării, în vigoare la data soluţionării contestaţiei, rezultă că cererea de acordare a măsurilor reparatorii formulată de succesorii proprietarului reprezintă un act de conservare şi nu de dispoziţie, care nu implică forma autentică a împuternicirii şi care se justifică prin principiul potrivit căruia coindivizarii se reprezintă unii pe ceilalţi în privinţa acestor acte de conservare.
Rejudecând după casare Curtea de Apel Tg. Mureş prin Decizia civilă nr. 104 A din 15 decembrie 2008 a respins apelul declarat de pârâţi.
În considerentele deciziei s-a reţinut că instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a textului de lege în condiţiile în care o respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, fapt confirmat şi prin considerentele deciziei I.C.C.J. care aminteşte interpretarea corectă a art. 4 din Legea nr. 10/2001, anterior modificării prin Legea nr. 247/2005, in vigoare la data soluţionării contestaţiei, cu precizarea că cererea de acordare a măsurilor reparatorii formulată de succesorii proprietarului imobilului preluat abuziv reprezintă un act de conservare şi nu de dispoziţie.
In altă ordine de idei s-a constatat că reclamanţii sunt fraţii numitei I.K., autoarea cererii de restituire in natură a mobilului preluat abuziv pe care au împuternicit-o cu procura specială pentru formularea cererii de restituire a imobilului în litigiu.
Aşa fiind s-a considerat că I.K. în calitate de soră a reclamanţilor a formulat o cerere de restituire în natură a imobilului preluat de câtre stat de la părinţii acestora, fapt ce a condus la dreptul fraţilor acesteia de a redobândi dreptul de proprietate asupra imobilului naţionalizat de către stat.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Miercurea Ciuc, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea 10/2001 potrivit cărora de cotele moştenitorilor legali care nu au formulat notificare profită moştenitorii care au depus în termen cererile de restituire. Ca atare, faptul că dispoziţia contestată a fost emisă doar în favoarea moştenitorilor notificatoarei decedate este în concordanţă cu aceste prevederi, în condiţiile în care reclamanţii nu au depus cereri de restituire în termenul legal.
Recursul nu este fondat.
In speţă, problema calităţii persoanelor îndreptăţite la restituirea imobilului a fost soluţionată irevocabil prin Decizia de casare a Înaltei Curţi, care a fost respectată întocmai de instanţa de trimitere, conform art. 315 C. proc. civ., astfel încât acest aspect nu mai poate fi invocat pe calea recursului.
In cauză, notificarea privind restituirea imobilului a fost formulată în termenul legal de către I.K. Ecaterina, sora reclamanţilor. Semnatara notificării a decedat anterior emiterii deciziei contestate, respectiv la data de 9 august 2003, motiv pentru care dispoziţia nr. 4/2006 a fost emisă în favoarea moştenitorilor acesteia, pârâţii din cauză.
Conform procurilor speciale depuse la filele 9 şi 10 ale dosarului de fond, datate anterior formulării cererii de restituire a imobilului, reclamanţii au mandatat-o pe sora lor, I.K.E., pentru a întreprinde toate demersurile privind restituirea proprietăţii autorilor lor.
Având în vedere aceste aspecte, precum şi dispoziţiile art. 4 ale Legii 10/2001, în vigoare la data emiterii deciziei contestate, instanţa de casare a statuat că notificarea formulată de sora reclamanţilor reprezintă un act de conservare în privinţa căruia coproprietarii se reprezintă unii pe ceilalţi.
Ca atare, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (4) din redactarea Legii 10/2001 după modificarea prin Legea 247/2005, astfel cum susţine recurentul.
Faţă de aceste considerente recursul este nefondat şi se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Miercurea Ciuc împotriva deciziei nr.104 A din 15 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2543/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 27/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
