ICCJ. Decizia nr. 27/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 27/2010
Dosar nr. 593/117/2007
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 303 pronunţată la 13 aprilie 2007, Tribunalul Cluj a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Judeţean Cluj, Comisia Local Cluj Napoca pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Cluj şi Prefectul Judeţului Cluj şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.A. la 24 iulie 2003 şi continuată, ulterior decesului acesteia, de moştenitorul S.O. împotriva acestor pârâţi, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în ceea ce priveşte petitul privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 35501 din 30 septembrie 1997, nr. 35321 din 26 august 1997 şi nr. 40068 din 14 aprilie 2000, formulat în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Cluj-Napoca, F.L., C.M.M., T.M.T., L.A. şi L.I.
S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi continuată de moştenitorul acesteia împotriva pârâţilor Primarul Municipiului Cluj Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca şi s-a constatat caracterul abuziv al trecerii în proprietatea Statului Român a imobilului situat în Municipiul Cluj Napoca, înscris în C.F. 1073 Cluj, nr. top 110.
Pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca a fost obligat să emită în favoarea reclamantului o dispoziţie prin care să restituie în natură imobilele, apartamentele 4, 5 şi 6 înscrise în C.F. 127860 Cluj cu nr. top 110/1/IV, 110/1/V, 110/1/VI, terenul aferent acestor apartamente, precum şi terenul cu nr. top 110/2, înscris în C.F. 1073 Cluj şi să propună acordarea de despăgubiri pentru imobilele situate la aceeaşi adresă, respectiv pentru apartamentele nr. 1, 2 şi 3 înscrise în C.F. 127860 Cluj Napoca, cu nr. top 110/1/T, 110/1/II, şi 110/1/III, şi 128278 Cluj, în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor imobilelor preluate în mod abuziv – Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
S-au respins celelalte capete de cerere referitoare la constatarea dreptului de proprietate la restabilirea situaţiei iniţiale de carte funciară şi înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului şi obligarea părţilor la lăsarea în deplină proprietate şi posesie imobilul.
A fost obligat reclamantul să achite pârâtei K.L. suma de 2000 RON şi pârâţilor L.A. şi L.I. suma de 2000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că proprietarii tabulari ai imobilului situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. 1073 Cluj Napoca, cu nr. top 110 şi format din casă şi teren în suprafaţă de 77 stj.p., au fost autorii reclamantului S.F. şi soţia, născută M.A.
Prin încheierea C.F. nr. 6296/1957 s-a înscris dreptul de proprietate al Statului Român asupra imobilului, în baza dispoziţiilor Decretului nr. 95/1950, iar prin încheierea C.F. nr. 3775/1998 imobilul a fost dezmembrat, imobilul cu nr. top 110/2, teren de 61 mp rămânând înscris în C.F. 1073 Cluj, imobilul cu nr. top 110/1, casă cu 6 apartamente şi teren în suprafaţă de 216 mp fiind înscris în C.F. col 127859 Cluj şi C.F. ind. 127860.
Prin notificarea înregistrată sub nr. 2155 din 24 octombrie 2001 la BEJ S.M., defuncta S.A. a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul menţionat, iar prin notificarea din 10.03.2003 a precizat că solicită restituirea în natură.
Prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 35501 din 30 septembrie 1997, 35321 din 26 august 1997 şi nr. 40068 din 14 aprilie 2000, Consiliul Local Cluj Napoca a înstrăinat către C.P., moştenit de pârâţii F.L. şi C.M.M. ap. nr. 2, către pârâtul T.M.T. apartamentul nr. 3 şi către pârâţii L.A. şi L.I. apartamentul nr. 1.
Admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Judeţean Cluj, Comisia Locală Cluj Napoca pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Cluj şi Prefectul judeţului Cluj, prima instanţă a reţinut că aceşti pârâţi nu deţin imobilul în litigiu şi nici nu au atribuţii în cadrul procedurii administrative de restituire prevăzute de Legea nr. 10/2001.
De asemenea, s-a considerat că raportat la dispoziţiile art. 45015 din Legea nr. 10/2001 republicată şi faptul că acţiunea introductivă a fost înregistrată la data de 24 iulie 2003, cererea privind constatarea nulităţii absolute a actelor de înstrăinare este formulată cu depăşirea termenului de un an prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 şi prin OUG nr. 145/2001, termen ce s-a împlinit la data de 14 august 2002.
Având în vedere că imobilul în litigiu a fost preluat în temeiul prevederilor Decretului nr. 92/1950, instanţa a constatat, în baza art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001, caracterul abuziv al trecerii în proprietatea statului şi, pe cale de consecinţă, faţă de împrejurarea că nu s-a emis până în prezent dispoziţia motivată conform prevederilor art. 250 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, s-a constatat refuzul de restituire a imobilului, dispunându-se obligarea pârâtului să emită dispoziţie, conform dispozitivului sentinţei.
Împotriva hotărârii menţionate a declarat apel reclamantul, solicitând constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor nr. 1, 2 şi 3 vândute de Statul Român, care nu deţinea un titlu valabil şi să se dispună obligarea pârâtului Primarul Municipiului Cluj Napoca la emiterea unei dispoziţii de restituire în natură a întregului imobil.
Apelantul a susţinut prin motivele de apel că imobilul a fost preluat fără titlu valabil în baza Decretului nr. 92/1950 de la proprietarul S.F., acesta fiind exceptat de la măsura naţionalizării întrucât era croitor şi locuia efectiv împreună cu familia în imobil, neputând fi considerat exploatator de locuinţe în sensul art. I din decret.
De asemenea, s-a învederat că, prin Decizia civilă nr. 604/A/2005 a Curţii de Apel Cluj nu s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, invocată de pârâţii cumpărători în baza art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, deoarece părţile au cunoscut despre existenţa vânzării şi au ajuns în posesia contractelor a căror nulitate urma să fie invocată abia după declanşarea procesului.
Apelantul a mai arătat că, în opinia sa nu sunt incidente dispoziţiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată, pentru că imobilul fiind preluat abuziv, se consideră că nu a ieşit niciodată din proprietatea familiei S. şi nu putea fi înstrăinat terţilor sub dobânditori.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia nr. 308/A din 14 septembrie 2007, a respins apelul reclamantului S.O. ca nefondat, reţinând, în esenţă, că s-a constatat caracterul abuziv al trecerii în proprietatea statului a imobilului în litigiu, însă obligarea pârâtului Primarul Municipiului Cluj Napoca de a emite dispoziţia de restituire doar pentru apartamentele nevândute, nr. 4, 5 şi 6, terenul aferent acestora şi terenul cu nr. top 110/2, înscris în C.F. 1073 Cluj şi nu pentru întregul imobil este consecinţa admiterii excepţiei prescripţiei la acţiune în ceea ce priveşte petitul privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor nr. 1, 2 şi 3, ca urmare a formulării acestei cereri după termenul limită 14 august 2002, prevăzut de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul S.O., solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul constatării nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor nr. 1, 2 şi 3, vândute de Statul Român şi obligării pârâtului Primarul Municipiului Cluj Napoca la emiterea unei dispoziţii de restituire în natură a întregului imobil.
Prin motivele de recurs, fără a invoca vreunul dintre motivele de modificare sau casare, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurentul a arătat că, de vreme ce imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil, contractele de înstrăinare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 sunt lovite de nulitate absolută şi, pe cale de consecinţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată, ci îşi găseşte aplicarea principiul general prevăzut de Codul civil, potrivit căruia Statul nu putea înstrăina valabil ceea ce nu a avut în proprietate.
Recurentul a mai arătat că este fost deţinut politic şi a fost condamnat la 17 ani de detenţie de regimul comunist.
Intimaţii L.A., L.I., F.L. şi C.M.M. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimaţii Ministerul Economiei şi Finanţelor şi D.G.F.P. a Judeţului Cluj au formulat întâmpinare prin care au arătat că reclamantul nu a apelat sentinţa primei instanţe în partea referitoare la admiterea excepţiei lipsei calităţii lor procesuale pasive, astfel că în ceea ce priveşte hotărârea menţionată a intrat în puterea lucrului judecat, motiv pentru care au solicitat respingerea recursului.
Urmare a decesului recurentului S.O. la 12 august 2007 a fost introdusă în cauză moştenitoarea acestuia, S.N., conform certificatului de calitate de moştenitor nr. 72/2009 eliberat de BNP G.H.T. şi asociaţii.
Examinând criticile formulate prin motivele de recurs raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9, invocat de apărătorul recurentei atât în concluziile orale cât şi prin notele scrise, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Reiterând motivele de apel, recurentul şi ulterior moştenitoarea acestuia au susţinut că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată, care statuează că, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiunea în constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a legii.
În speţă, acţiunea introductivă a fost înregistrată la 24 iulie 2003, după expirarea termenului de 1 an prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001, respectiv după data limită – 14 august 2002.
Pe de altă parte, se va reţine că reclamantul nu a solicitat repunerea în termen şi nici nu a făcut dovada unor împrejurări mai presus de voinţa sa, care să-l fi împiedicat să introducă acţiunea în termenul prevăzut de lege.
Decizia nr. 604/A din 3 iunie 2005 a Curţii de Apel Cluj, prin care s-a respins acţiunea în nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor nr. 1, 2 şi 3 din imobilul în litigiu nu are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, fiind casată prin Decizia civilă nr. 1424 din 8 februarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Curtea va consta, însă, că prin considerentele deciziei recurate, instanţa de apel nici nu a făcut referire la această decizie, astfel că argumentele formulate prin motivele de recurs cu referire la această hotărâre sunt nerelevante.
Critica potrivit căreia nu ar fi aplicabile dispoziţiile legii speciale, Legea nr. 10/2001, ci nulitatea contractelor ar fi trebuit analizată raportat la dispoziţiile dreptului comun, respectiv art. 948 alin. (3) şi art. 1716 C. civ., este neîntemeiată.
Dispoziţiile cuprinse în art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată, ca lege specială, se aplică cu prioritate, prin derogare de la dreptul comun şi nu fac nicio distincţie nici în ceea ce priveşte cauza de nulitate invocată şi nici în ceea ce priveşte valabilitatea sau nevalabilitatea titlului de preluare a imobilului în proprietatea statului.
Prin urmare, Curtea va considera că instanţele de fond şi apel au aplicat corect dispoziţiile Legii nr. 10/2001 respingând capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor nr. 1, 2 şi 3 ca prescris, nefiind întrunit motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Motivul de recurs prin care s-a invocat calitatea de fost deţinut politic a recurentului S.O. nu poate fi analizat întrucât nu se circumscrie nici unuia dintre cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.O. şi continuat de S.N. în calitate de moştenitoare împotriva deciziei nr. 308/A din 14 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2603/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2391/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
