ICCJ. Decizia nr. 2370/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2370/2010
Dosar nr. 8997/1/2009
Şedinţa publică din 20 aprilie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1311 din 15 decembrie 2006 Tribunalul Buzău, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta M.S.M. în contradictoriu cu SA I. şi P.R.I. şi în consecinţă a anulat Decizia nr. 14 din 22 iunie 2006, obligând pârâta să dispună restituirea în natură, către reclamantă, a bunurilor imobile înscrise în C 227 Gheraseni – Buzău, conform dispozitivului.
Prin încheierea din 14 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus suspendarea judecăţii apelului formulat, împotriva sentinţei dată de prima instanţă, de către SA I. Gherăşeni, în baza dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Pentru a dispune astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că dezlegarea pricinii depinde de modalitatea în care se va soluţiona – irevocabil – dosarul având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, încheiat de defuncta M.S.M. şi intimata N.V., dosar aflat în recurs, pe rolul Tribunalului Prahova.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs în termen legal, N.V., intimată în dosarul nr. 273,3/42/2007 al Curţii de Apel Piteşti, fără a arăta temeiul pe care-şi fundamentează calea extraordinară de atac şi fără a formula critici care eventual, ar putea fi încadrate într-unul din temeiurile prevăzute de lege.
Recursul este nul, în considerarea următoarelor argumente.
Cauza recursului constă în nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Aşadar, simpla nemulţumire a părţii de hotărârea pronunţată nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmaţia generală că hotărârea atacată este nelegală sau netemeinică, recurentul fiind obligat să îşi sprijine recursul pe cel puţin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (1), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la soluţia pronunţată şi la motivul de recurs invocat.
În prezenta cauză, recurenta nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Or, instanţa investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în care astfel de motive sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
Aşa fiind recursul urmează a se constata, ca fiind nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta N.V. împotriva încheierii din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 237/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2340/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
