ICCJ. Decizia nr. 2543/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2543/2010
Dosar nr. 4978/1/200.
Şedinţa publică din 27 aprilie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor civile de fată constată următoarele:
La data de 29 octombrie 2002 s-a suspendat judecata recursurilor declarate împotriva deciziei civile nr. 120 din 2 octombrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara de pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi, respectiv, S.V.A. potrivit dispoziţiilor art. 244 C. proc. civ.
Motivul suspendării judecăţii l-a constituit, împrejurarea că împotriva sentinţei nr. 9 din 15 iunie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie, de condamnare a numiţilor S. şi C. invocată ca temei al petenţilor din prezenta cauză, s-a declarat un recurs în anulare, în curs de judecată pe rolul completului de 9 judecători al Curţii Supreme de Justiţie.
La 2 decembrie 2009 a intervenit în cauză R.D.O., printr-o petiţie de repunere a dosarului pe rol.
Cererea a fost motivată de împrejurarea că, urmare a decesului reclamantului S.A., aceasta a devenit succesoarea tatălui său, potrivit certificatului de moştenitor nr. 134 din 6 decembrie 2004, şi înţelege să continue procesul.
Cererea a fost încuviinţată prin încheierea din 26 ianuarie 2010 având în vedere că motivul suspendării judecării a încetat prin soluţionarea recursului în anulare împotriva sentinţei penale nr. 9 din 15 iulie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie prin Decizia 558 din 15 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Această din urmă decizie a devenit definitivă la data pronunţării adică 15 octombrie 2008.
Ca urmare, se constată că la 15 octombrie 2008 a încetat motivul de suspendare invocat şi încuviinţat de instanţă, astfel că nu au mai existat, de la acel moment impedimente legale de continuare a judecăţii.
Se constată că părţile care de altfel nu au solicitat în prezentul dosar judecarea cauzei şi în lipsa acestora de la proces, au lăsat în nelucrare dosarul mai mult de un an, fără să se dovedească cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării, sau cauze care să dovedească o împiedicare mai presus de voinţa părţilor care să le fi făcut imposibilă stăruirea în judecată.
În cauză nu s-au dovedit nici împrejurări care să determine vreo obligaţie din partea instanţei pentru dispunerea reluării judecăţii.
Drept consecinţă se constată aplicabile dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi ca urmare Înalta Curte a constatat perimată judecata recursurilor declarate de pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi respectiv S.V.A. împotriva deciziei 120 din 2 octombrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimate recursurile declarate de pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi S.V.A. împotriva deciziei nr. 120 din 2 octombrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 284/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2603/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
