ICCJ. Decizia nr. 2642/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.2642/2010
Dosar nr. 8509/1/2009
Şedinţa publică din 29 aprilie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 29 octombrie 2009, SC H. SA Bucureşti a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 7944 din 11 decembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Invocând la modul general dispoziţiile art. 317 - 321 C. proc. civ., societatea contestatoare a arătat că, prin Decizia atacată, s-a reţinut în mod greşit că „reclamanţii au notificat pârâta şi au depus odată cu notificarea înscrisurile în conformitate cu dispoziţiile art. 22, art. 23 din Legea nr. 10/2001".
La fila indicată de instanţa supremă nu se află dovada comunicării notificării şi a actelor doveditoare, ci o adresă intitulată notificare, ce a fost transmisă prin executor judecătoresc, prin care li s-a pus în vedere să nu înstrăineze terenul.
Prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de societatea contestatoare, s-a omis să se cerceteze motivul de recurs ce viza aprecierea eronată a probelor administrate la dosar.
Ulterior, la data de 8 martie 2010, prin cerere depusă la dosar, contestatoarea a arătat că cererea sa se întemeiază pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., deoarece, aşa cum s-a arătat în motivele scrise, dezlegarea dată cauzei de o instanţă de recurs este rezultatul unei erori materiale.
Cererea este inadmisibilă, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Contestatoarea a invocat prima ipoteză avută în vedere de textul citat, şi anume greşeala materială.
Greşeală materială în sensul art. 318 alin. (1) teza I din cod constă în neobservarea unui act de procedură, motiv pentru care acesta a scăpat analizei instanţei.
Nu există, însă, greşeală materială atunci când instanţa a cunoscut existenţa actului, l-a analizat şi a făcut o evaluare a acestuia. Eventuala evaluare greşită nu intră în conţinutul noţiunii de greşeală materială ci a noţiunii de greşeală de judecată.
Contestatoarea a susţinut că instanţa de recurs a comis o greşeală materială, deoarece adresa la care a făcut referire nu a dovedit faptul comunicării notificării către unitatea deţinătoare.
Or, din moment ce instanţa de recurs a cunoscut existenţa la dosar a înscrisului în discuţie, l-a analizat şi a pronunţat soluţia şi în funcţie de evaluarea juridică a acestui act, pretinsa greşeală comisă nu este o greşeală materială, care să poată fi înlăturată de aceeaşi instanţă pe calea retractării.
Faţă de considerentele expuse, contestaţia se va privi ca inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC H. SA. Bucureşti, prin sucursala „O.S." împotriva deciziei nr. 7944 din 11 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2644/2010. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 2634/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
