ICCJ. Decizia nr. 2634/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2634/2010
Dosar nr. 10672/118/2008
Şedinţa publică din 29 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 429 din 27 martie 2009, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a admis acţiunea reclamantului F.S., formulată în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Constanţa; a obligat pârâtul să emită dispoziţie motivată asupra notificării comunicate prin B.E.J. M.A. sub nr. 313 din 12 februarie 2002 şi înregistrată la Primăria Constanţa sub nr. 23486 din 14 februarie 2002, cu privire la imobilul situat în Municipiul Constanţa, şi a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Constanţa a reţinut că, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, unitatea deţinătoare are obligaţia legală de a răspunde notificării în termen de 60 de zile prin decizie/dispoziţie motivată.
În speţă, unitatea deţinătoare nu s-a pronunţat asupra notificării reclamantului prin emiterea unei dispoziţii motivate în termenul legal de 60 de zile în care entitatea juridică deţinătoare trebuia să răspundă, termenul fiind unul imperativ şi nu de recomandare. S-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată, cu motivarea că nu au fost prezentate dovezi ale acestora, pentru a deveni aplicabile prevederile art. 274 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 224/C din 5 octombrie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins apelurile formulate de reclamantul F.S. şi Primarul municipiului Constanţa, reţinând, în esenţă, că există o obligaţie fixată de lege în sarcina unităţii deţinătoare de a răspunde într-un termen determinat; că este posibilă prorogarea termenului de soluţionare a notificării statuat prin art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, doar în măsura în care unitatea deţinătoare a comunicat, în scris, persoanei îndreptăţite faptul că fundamentarea şi emiterea deciziei/dispoziţiei de restituire sunt condiţionate de depunerea unor înscrisuri, solicitate explicit, însă, în speţă, apelantul-pârât nu a dovedit existenţa unei astfel de situaţii, că, dimpotrivă, prin adresa nr. R-26047 din 18 februarie 2009 a Serviciului juridic din Direcţia Administraţiei Publice Locale a municipiului Constanţa, se atestă că dosarul administrativ privitor la notificarea reclamantului este complet.
S-a concluzionat, că, în cauză, nu s-a făcut dovada existenţei unui impediment legal în ceea ce priveşte îndeplinirea acestei obligaţii de către pârât, astfel că, legal, prima instanţă a apreciat că pârâtul este ţinut să-şi îndeplinească obligaţia pe care, în mod culpabil, nu a executat-o.
În ceea ce priveşte apelul declarat de apelantul-reclamant, s-a reţinut că nu este întemeiat, în măsura în care, cu ocazia soluţionării în fond a litigiului, reclamantul nu a prezentat dovezile necesare „aplicării dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., pentru judecata în fond".
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Constanţa, indicând ca temei legal al criticilor formulate art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea acestora a arătat că, în mod greşit, instanţa de apel a respins apelul declarat de acesta, având în vedere că termenul de 60 de zile, prevăzut de lege pentru soluţionarea notificărilor, este un termen de recomandare, iar acesta începe să curgă de la data la care dosarul cuprinzând notificarea este complet.
S-a mai arătat, că dosarul administrativ a fost înaintat Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, pentru soluţionare; că primarului îi revine competenţa exclusivă de soluţionare a notificărilor prin decizie/dispoziţie motivată şi că se impuneau efectuarea unor demersuri pentru verificarea stadiului actual al soluţionării notificării reclamantului.
Examinând Decizia civilă în limita criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul nefondat pentru următoarele considerente :
Prin art. 23 din Legea nr. 10/2001 ( art. 25 din legea republicată) s-a stabilit în sarcina unităţii deţinătoare, notificate, obligaţia de a se pronunţa asupra cererii de restituire în natură sau prin măsuri reparatorii, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la depunerea actelor doveditoare.
Termenul pentru îndeplinirea acestei obligaţii de „a face" se poate proroga numai dacă unitatea deţinătoare, în urma analizei actelor doveditoare deja depuse, comunică celeilalte părţi, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentaţia depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.
Textul prevede în mod expres că pentru a avea beneficiul acestei prorogări este necesar ca unitatea deţinătoare să comunice, în scris, persoanei îndreptăţite faptul că fundamentarea şi emiterea deciziei de restituire sunt condiţionate de depunerea probelor solicitate.
Prin urmare, prorogarea termenului stabilit de lege pentru soluţionarea notificării nu operează, de drept, în beneficiul unităţii notificate, ori de câte ori notificatorul nu precizează că nu mai deţine alte probe.
Prorogarea fiind condiţionată de faptul analizării notificării de către unitatea deţinătoare şi comunicării, în intervalul de 60 de zile, a faptului că documentaţia este insuficientă, în prezenta cauză, în mod corect, prin Decizia atacată, s-a menţinut soluţia primei instanţe prin care instituţia notificată, care nu a făcut o asemenea comunicare, a fost obligată să emită dispoziţia.
De altfel, deşi din adresa nr. R-26047 din 18 februarie 2009 emisă de Municipiul Constanţa – Direcţia Administraţie Publică Locală, rezultă că dosarul de notificare având ca obiect imobilul situat în Constanţa, este complet, dispoziţia prevăzută de art. 25 din legea republicată, nu a fost emisă nici până la data soluţionării prezentei căi de atac.
Aşa fiind, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Constanţa împotriva deciziei nr. 224/C din 5 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2642/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 2612/2010. Civil → |
|---|
