ICCJ. Decizia nr. 269/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 269/2010
Dosar nr. 7735/3/2008
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin încheierea de la termenul din 22 iunie 2009 pronunţată în dosarul nr. 7735/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 480 şi art. 481 C. civ., în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 44 alin. (2) din Constituţia României, invocată de pârâta S.C.A., reţinând, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate a art. 480 C. civ. priveşte o dispoziţie legală care nu a fost constatată neconstituţională printr-o decizie a Curţii Constituţionale ; că, faţă de cuprinsul art. 480 C. civ., care reprezintă o definiţie a dreptului de proprietate ce nu are a fi aplicată în rezolvarea unui litigiu privind contestarea sau recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unui bun, aşa cum este cazul în speţă, invocarea acestui text în litigiul ce urmează a fi soluţionat de instanţa de judecată nu are nici o concludenţă, punct de vedere ce a fost exprimat şi de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 36/2003; că asupra constituţionalităţii prevederilor art. 480 C. civ., Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii, statuând că aceste prevederi sunt constituţionale.
În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor art. 481 C. civ., curtea de apel a reţinut că acestea reglementează regimul juridic al exproprierii, consacrat constituţional în alin. (3) al art. 44 din Constituţie, situaţie în care această dispoziţie nu are nici o legătură cu soluţionarea prezentei cauze, care are ca obiect acţiune în revendicare şi nu o expropriere.
Curtea Constituţională a stabilit că aceste prevederi nu contravin principiilor constituţionale ale garantării proprietăţii private şi egalităţii în drepturi a cetăţenilor, de vreme ce, pe de o parte, textul de lege criticat nu conţine, în sine, nici o dispoziţie contrară prevederilor art. 44 din Constituţie, iar, pe de altă parte, se aplică tuturor subiectelor de drept vizate de norma legală, fără privilegii şi fără discriminări.
S-a concluzionat, că, în ceea ce priveşte criticile formulate de autoarea excepţiei, acestea vizează o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, ceea ce nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta S.C.A. criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele considerente:
Excepţia de neconstituţionalitate invocată este admisibilă, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992.
În speţă, sunt întrunite condiţiile impuse de această normă legală şi anume; excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti; excepţia priveşte neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale, iar textele legale a căror neconstituţionalitate se invocă au legătură cu soluţionarea cauzei.
Excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată la cererea uneia din părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată, iar în speţă aceasta a fost ridicată de pârâtă.
Se mai arată, că nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie a Curţii Constituţionale, iar dispoziţiile art. 480 şi art. 481 C. civ., nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie a Curţii Constituţionale.
S-a conchis, că aceste norme legale sunt în vigoare şi pot forma obiectul contenciosului constituţional, întrucât, fiind de natură a limita caracterul exclusiv şi absolut al dreptului de proprietate, atenuându-l prin formularea unei sintagme generale „în limitele determinate de lege", contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie.
Criticile formulate de pârâta S.C.A., aşa cum au fost expuse mai sus, permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de către instanţă, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Instanţa, examinând încheierea recurată în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constată recursul întemeiat, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
În speţă, cauza se afla în calea de atac a apelului şi faţă de natura litigiului dedus judecăţii, acţiune în revendicare formulată de reclamantul G.M.G.D. împotriva pârâtei S.C.A., întemeiată pe dispoziţiile art. 480 şi urm. C. civ., se constată că textele de lege a căror neconstituţionalitate s-a invocat de pârâta S.C.A. au legătură cu soluţionarea cauzei şi nu s-a pronunţat de către Curtea Constituţională vreo decizie prin care să se constate neconstituţionalitatea lor.
În opinia Înaltei Curţi, excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Prevederile art. 480, art. 481 C. proc. civ., nu contravin art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie, deoarece ele nu sunt aplicabile unei sau unor categorii de persoane, egalitatea de tratament justificându-se atunci când subiectele de drepturi se găsesc în situaţii similare, iar prin textele a căror neconstituţionalitate se invocă nu este îngrădit accesul liber la justiţie.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., instanţa va admite recursul declarat de pârâta S.C.A., va casa încheierea recurată, va sesiza Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei invocată de recurenta-pârâtă şi va suspenda judecata cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta S.C.A. împotriva încheierii din 22 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 7735/3/2008, pe care o casează.
Sesizează Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată de pârâta S.C.A.
Suspendă judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 273/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 266/2010. Civil → |
|---|
