ICCJ. Decizia nr. 327/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 327/2010
Dosar nr. 128/306/200.
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4666/2008 pronunţată de Judecătoria Sibiu a fost respinsă excepţia prescripţiei invocată de pârâţii – reclamanţi reconvenţionali.
A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată completată, formulată de reclamantul G.B., cât şi în parte cererea reconvenţională formulată de pârâţi.
A fost dispusă eliberarea de către pârâţii reclamanţi reconvenţionali a podului de deasupra apartamentului reclamanţilor înscris în C.F. 3736 Cisnădie şi lăsarea în liberă posesie şi folosinţă şi eliberarea de către pârâţii reconvenţionali a pivniţelor şi a antreurilor acestora înscrise în C.F. nr. 44539 Cisnădie.
Au fost respinse celelalte capete de cerere din acţiunea principală şi cererea reconvenţională.
Reclamantul G.B.I. a declarat recurs împotriva sentinţei instanţei de fond şi Tribunalul Sibiu prin Decizia nr. 838/2008 a respins recursul acestuia.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr. 76 din 19 februarie 2009 a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul G.B. împotriva deciziei nr. 838/2008 a Tribunalului Sibiu şi recurentul a fost obligat să plătească intimaţilor P.C. şi P.M. 660 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Această hotărâre este irevocabilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul G.B. pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs enumeră diferite situaţii de fapt referitoare la obiectul iniţial al cererii cu care a fost sesizată instanţa, respectiv „sistare indiviziune şi nu revendicare şi că procesul a suferit mai multe termene de judecată, tergiversarea fiind nejustificată".
Mai arată că pe parcursul procesului a fost schimbat obiectul cauzei din ieşire din indiviziune în partaj succesoral, revendicare şi că cererea reconvenţională formulată în cauză a fost respinsă ca tardivă.
Susţine recurentul că întreg procesul reprezintă un „scenariu" creat de judecătorul cauzei, că i s-au încălcat accesul la justiţie, drepturile şi libertăţile din CEDO.
Recursul este inadmisibil fiind declarat împotriva unei hotărâri irevocabile.
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
În conformitate cu prevederile art. 299 C. proc. civ. coroborate cu art. dispoziţiile art. 377 C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Hotărârea recurată este irevocabilă, pronunţată de o instanţă de recurs, astfel că recursul declarat împotriva ei este inadmisibil şi urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul G.B. împotriva deciziei nr. 76 din 19 februarie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 349/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 31/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
