ICCJ. Decizia nr. 273/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 273/2010
Dosar nr. 525/44/2009
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 56/F din 19 noiembrie 2008, Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca prescrisă, acţiunea formulată de reclamanţii A.C., B.M., C.C., I.C., M.L., M.D., N.V., M.V.C., P.P., P.V., B.A. şi T.I., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Galaţi şi Curtea de Apel Galaţi, având ca obiect drepturi salariale reprezentând spor risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru perioada 2000-10 octombrie 2004.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii B.M., P.V., P.P., M.L., M.D., C.C., T.I. şi A.C., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, sub nr. 3867/121/2008.
Prin adresa nr. 3867/121/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, având în vedere prevederile deciziei Curţii Constituţionale nr. 104 din data de 20 ianuarie 2009, publicată în M.Of., Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi art. II din OUG nr. 75/2008, a trimis dosarul nr. 3867/121/2008 al acestei secţii, având ca obiect recursul declarat de către reclamanţii A.C., B.M., P.V., P.P., M.L., M.D., C.C. şi T.I., spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Galaţi.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. 525/44/2009, care, prin Decizia civilă nr. 600/R din 25 mai 2009, a declinat cauza spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând, în esenţă, că prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a Curţii Constituţionale au fost constatate ca fiind neconstituţionale dispoziţiile art. I şi art. II din OUG nr. 75/2008; că OUG nr. 75/2008 a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2009; că, urmare a evenimentelor legislative astfel intervenite în legătură cu aplicarea prevederilor OUG nr. 76/2008, nu a mai fost prevăzută instanţa competentă cu soluţionarea recursurilor pronunţate in primă instanţă şi că într-o asemenea situaţie devin aplicabile normele generale care reglementează competenţa instanţelor judecătoreşti înscrise în prevederile art. 4 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de a judeca recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege şi că, în ceea ce priveşte competenţa în materie a curţilor de apel, dispoziţiile art. 3 pct. 3 C. proc. civ. se referă la recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, sub nr. 429/44/2009, iar la termenul din 21 ianuarie 2010, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului.
Pentru considerentele la care ne vom referi în continuare, judecata recursului va fi declinată în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
La data sesizării Înaltei Curţi, la 23 februarie 2009, cât şi la data pronunţării deciziei civile nr. 557/R din 18 mai 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, competenţa soluţionării recursului declarat de recurenţii-reclamanţi nu mai aparţinea Înaltei Curţi faţă de Decizia Curţii Constituţionale nr. 104 din 20 ianuarie 2009, prin care au fost constatate neconstituţionale dispoziţiile art. I şi art. II din OUG nr. 75/2008.
OUG nr. 75/2008, în art. I şi art. II, a stabilit competenţa materială specială a curţilor de apel şi a Înaltei Curţi pentru soluţionarea cererilor având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiţiei.
În art. I alin. (2) din ordonanţă s-a stabilit că recursul se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însă Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I şi art. II din OUG nr. 75/2008.
Dispoziţiile art. I şi art. II din OUG nr. 75/2008 fiind declarate neconstituţionale, în competenţa Înaltei Curţi nu mai intră judecarea recursurilor declarate împotriva sentinţelor prin care au fost soluţionate cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din justiţie, iar prin constatarea neconstituţionalităţii acestor texte, în privinţa competenţei materiale, redevin incidente dispoziţiile Codului muncii şi ale Codului de procedură civilă, în raport de care competenţa soluţionării recursurilor în materia conflictelor de muncă aparţine curţilor de apel.
Faptul că aceeaşi instanţă, care a soluţionat cauza în fond, soluţionează şi calea de atac a recursului, nu contravine dispoziţiilor legale prevăzute de codul de procedură civilă privind competenţa de soluţionare a recursurilor de către curţile de apel în materia conflictelor de muncă.
Prin urmare, în prezenta cauză, competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Galaţi, în favoarea căreia, conform art. 158 alin. (3) C. proc. civ., se va declina competenţa de soluţionare a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanţii A.C., B.M., P.V., P.P., M.L., M.D., C.C. şi T.I. împotriva sentinţei nr. 56/F din 19 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 274/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 269/2010. Civil → |
|---|
