ICCJ. Decizia nr. 2713/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2713/2010
Dosar nr. 44107/3/2006
Şedinţa publică din 4 mai 2010
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 29 decembrie 2006, M.D. şi E.M. au solicitat instanţei – în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti, prin Primar General, S.I. şi S.T. - să oblige pârâţii de a le lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul din Bucureşti, sector 1, compus din teren, în suprafaţă totală de 1831 mp şi construcţie.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 480, art. 481 C. civ. şi Legea nr. 10/2001, reclamanţii au învederat că au formulat notificare prin care au cerut Primăriei Municipiului Bucureşti, restituirea în natură a imobilului, solicitare la care însă nu au primit niciun răspuns, entitatea investită neconformându-se dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din legea specială, reparatorie.
Investit în primă instanţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 1165 din 19 septembrie 2007, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi în consecinţă a respins acţiunea ca fiind introdusă de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
A respins totodată, celelalte excepţii invocate prin întâmpinări, ca neîntemeiate.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că justificarea admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active este dată de inadvertenţele existente între numele şi cetăţenia celor doi reclamanţi, precum şi de lipsa actelor doveditoare a calităţii lor de moştenitori a soţiei autorului lor, numita E.D.
Astfel, se arată, din certificatul de căsătorie al autorilor reclamanţilor, act eliberat de autorităţile elene, rezultă că numele acestora sunt D.C. şi D.E., a căror cetăţenie a fost dobândită prin înscriere, iar copiii lor, E.M. au dobândit cetăţenia greacă, prin naştere.
În felul acesta, nu se poate explica faptul că în Jurnalul nr. 8358 din 29 aprilie 1947 al Tribunalului Ilfov, averea rămasă de pe urma defunctului C.D., a fost trimisă în posesia soţiei sale E.D. şi a fiului M.D. fiica acestuia, M.E., renunţând la succesiune.
Toate aceste inadvertenţe, conchide instanţa fondului, legate de numele acestor persoane, duc la concluzia că reclamanţii nu au făcut dovada identităţii lor cu privire la calitatea de moştenitori ai foştilor proprietari ai imobilului.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care, prin Decizia nr. 791 din 28 octombrie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamanţilor, reţinând că identitatea de persoane între cele menţionate în înscrisurile emanând de la autorităţile române şi cele elene, se poate realiza în mod indubitabil numai în situaţia în care, există identitate de nume, de domiciliu şi de stare civilă, ca şi elemente de identificare ale persoanei fizice avute în vedere de legea română, conform art. 12, art. 13-15, art. 22-14 ale Decretului nr. 31/1954, aplicabile ambelor categorii de înscrisuri, conform cu art. 7 alin. (3) al Legii nr. 105/1992.
Cu toate că, se mai arată, instanţa a solicitat reclamanţilor să depună o declaraţie a unui traducător autorizat din care să rezulte modul de transcriere a numelor din limba greacă în limba română, la dosar s-a depus o declaraţie a unui traducător, care are mai mult caracterul unei declaraţii de notorietate, pe când declaraţiile care trebuiau să aibă acest caracter, date de către T.K. şi D.L., cetăţeni greci, se referă la aspecte de ordin lingvistic, în legătură cu forţa probantă a acestora din urmă, neputându-se aprecia dacă cei în cauză aveau cunoştinţele necesare pentru a se putea pronunţa în legătură cu similitudinea de nume.
Chiar dacă din această similitudine de nume, concluzionează instanţa de control judiciar, se naşte o prezumţie de identitate, ea nu este suficientă în dovedirea identităţii de persoane, dintre cele menţionate în actele emise de autorităţile române şi de cele elene deoarece nu există nici un alt element care intră în componenţa mijloacelor de identificare a persoanei fizice care să mai corespundă, cum sunt: domiciliul, datele de naştere sau de deces.
În cauză, au declarat recurs în termen legal reclamanţii M.D. şi E.M. care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., critică hotărârile date în cauză, după cum urmează:
- în mod greşit s-a confirmat soluţia respingerii acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale active, în condiţiile în care probele administrate în cauză atestă fără echivoc că E.D. (soţia lui C.D. – decedat la 27 octombrie 1946) este una şi aceeaşi persoană cu E.D., autoarea reclamanţilor.
- tot astfel, actele cauzei atestă că D.C. (soţul E.D.) este una şi aceeaşi persoană cu D.C.H., soţul lui E.D., din actele autorităţilor elene.
- s-a tras o concluzie greşită, legat de rudenia între E.M. şi M.D., din simpla traducere incorectă a cuvântului grec „amfithalis".
- M.D. este una şi aceeaşi persoană cu M.D., diferenţa constând doar în traducerea numelui propriu din limba greacă în cea română.
- la dosar, contrar celor susţinute, există o declaraţie a unui traducător autorizat, care lămureşte diferenţele fonetice, semantice şi gramaticale ale scrierii şi pronunţiei numelor proprii.
Recursul se priveşte ca fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.
Din actele cauzei, rezultă că imobilul în litigiu, teren în suprafaţă de 1831 mp situat în Bucureşti, a fost proprietatea lui C.S.D., fiind achiziţionat de acesta, prin două contracte de vânzare-cumpărare succesive, autentificate la 14 ianuarie 1937 (pentru porţiunea de 558 mp) şi respectiv 2 iulie 1943, pentru restul suprafeţei, de 1273 mp (f. 11 şi 14 – dosar fond).
Din cuprinsul „jurnalului" nr. 8358 din 29 iulie 1947 aflat în dosar nr. 327/1946 al Tribunalului Ilfov, (fila 15 fond) rezultă că succesorii lui C.S.D. – decedat la 27 octombrie 1946 – sunt: E.D., în calitate de soţie supravieţuitoare şi M.D., fiu, E.M., (născută D.) fiică, renunţând la succesiunea tatălui său.
În legătură cu identitatea dintre fostul proprietar al imobilului şi autorul reclamanţilor, precum şi dintre aceştia din urmă şi succesorii persoanei ce figurează în acte ca şi cumpărător al celor două terenuri, în suprafaţă de 558 şi respectiv 1273 mp, instanţele au apreciat greşit asupra actelor deduse judecăţii, prin care reclamanţii îşi legitimează, fără echivoc, calitatea procesuală activă.
Astfel, din certificatul de moştenitor eliberat de Tribunalul Ioannina, la 26 martie 2008, tradus din limba neogreacă de către un traducător autorizat a cărui semnătură a fost legalizată, în acord cu dispoziţiile art. 8 lit. e) şi f) din Legea nr. 36/1995, apostilat conform Convenţiei de la Haga – f. 80 – dosar recurs - rezultă că reclamanţii sunt unicii moştenitori coindivizari ai mamei lor E.D., fiica lui C., născută T., văduvă a lui C.D. şi moştenitoare a acestuia, în calitate de soţie supravieţuitoare.
Din extrasele registrelor stării civile ale municipiilor Pamvotida şi Ioannina, apostilate conform Convenţiei de la Haga de la 5 octombrie 1961, rezultă deasemenea descendenţa reclamanţilor faţă de autorii C. şi E.D.
Prin declaraţia autentică a unui traducător autorizat de limba neogreacă (a se vedea autorizaţia nr. 1965 din 1 iunie 1999 emisă de Ministerul Justiţiei) se atestă faptul că, corespondentul prenumelui grecesc „E." este în limba română „E.", al lui „C.", „C." iar numele „D." se poate scrie, ca şi transcriere fonetică „D.", aceste transcrieri reprezentând echivalentul ortografic sau fonetic al numelui sau prenumelui (prin menţionarea corespondentului acestora), într-o altă limbă, fiind permise potrivit instrucţiunilor Ministerului Justiţiei, publicate în M.O. nr. 37 din 21 februarie 1996.
Nefondată este şi susţinerea vizând o eventuală contradicţie ce ar exista între data naşterii reclamantei E.M. şi cea a fratelui său M.D., în condiţiile în care din considerentele hotărârii nr. 45/2008 a Judecătoriei din Ioanina, ar rezulta că aceştia sunt fraţi gemeni, împrejurare care, reţine instanţa de apel, pune sub semnul îndoielii prezumţia de identitate de persoană, născută din identitate de nume.
Or, această aparentă contradicţie este dată de greşita traducere a cuvântului „amfithalis", cuprins în hotărârea instanţei greceşti, care în limba română înseamnă fraţi cosangvini şi uterini (născuţi din aceeaşi mamă şi acelaşi tată) iar nu gemeni, cuvânt al cărui corespondent în limba greacă este „didymos"(a se vedea Dicţionarul limbii elene moderne – Editura Centrul de Lexicologie – 1998)
Consecinţă, toate probele administrate, atestă fără echivoc, că moştenitorii lui C.D. decedat la data de 27 octombrie 1946 sunt aceeaşi cu moştenitorii lui C.D., înregistrat cu aceeaşi dată a decesului, precum şi faptul că M.D. şi E.M. sunt aceleaşi persoane cu M.D. şi M.E.
Nu în ultimul rând, calitatea procesuală activă a acestora a fost recunoscută şi în alte cauze (a se vedea sent. civ. nr. 1511/F din 30 septembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, irevocabilă) în care reclamanţii au solicitat instanţelor lăsarea în deplină proprietate şi posesie a unor alte imobile, ce au aparţinut aceluiaşi autor, C.S.D.
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced recursul urmează a se admite, cu consecinţa casării ambelor hotărâri date în cauză şi a trimiterii dosarului primei instanţe, pentru soluţionarea pe fond a cererii, cu prilejul rejudecării urmând a se face verificări şi sub aspectul capacităţii procesuale de folosinţă a reclamanţilor, născuţi, potrivit probelor administrate, la 23 martie 1920 şi respectiv 10 ianuarie 1922.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii D.M. şi M.E. împotriva deciziei nr. 791 din 28 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează sus-menţionata decizie, precum şi sentinţa nr. 1165 din 19 septembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2715/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2691/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
