ICCJ. Decizia nr. 2687/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2687/2010
Dosar nr. 401/57/2008
Şedinţa publică din 3 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 311 din 4 noiembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Alba, s-a admis contestaţia reclamanţilor A.T., A.A., D.D.I. căsătorită C., D.D., D.M., împotriva dispoziţiei nr. 115/2005, emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Alba, pe care a anulat-o. S-a constatat că imobilul din C.F. 3105 Alba Iulia nr. top. 2014/7 situat în Alba Iulia, a fost preluat de Statul Român în mod abuziv şi fără titlu valabil, sens în care s-a constatat nulitatea încheierii de întabulare nr. 313/1959, dispunându-se restabilirea situaţiei anterioare de C.F. Totodată, s-a dispus emiterea unei dispoziţii de retrocedare în natură a imobilului în favoarea reclamanţilor, în calitate de moştenitori ai proprietarului tabular.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că respingerea notificării reclamanţilor, cu motivarea că aceasta a fost depusă peste termenul prevăzut de lege, este nelegală.
Reclamanţii au depus notificarea doar după ce imobilul, primit cu titlu de schimb de către antecesorii reclamantului a fost retrocedat vechilor proprietari, termen ce s-a raportat la data de 20 septembrie 2004, când Curtea de Apel Alba Iulia a pronunţat Decizia nr. 1337/A/2004, şi prin care au pierdut proprietate asupra acestui imobil. Coroborând dispoziţiile art. 47 cu ale art. 21 din Legea nr. 10/2001, instanţa a reţinut că notificarea s-a depus în termenul prevăzut de lege.
Pe fond, instanţa a reţinut că, antecesoarea contestatorilor a devenit proprietara imobilului înscris în C.F. 3105 Alba Iulia, nr. top. 2014/7 în anul 1931 cu titlu de cumpărare. Statul Român a devenit proprietar cu titlu de naţionalizare, şi s-a procedat la efectuarea unor lucrări de modificare şi îmbunătăţire a imobilului, restrângându-se spaţiul deţinut de proprietar. Ulterior, s-a concluzionat că, greşit, nelegal s-a naţionalizat bunul, şi s-a solicitat foştilor proprietari, plata sumei de 104.019,84 lei şi pentru că proprietarii nu au avut posibilitatea de plată, nu s-a procedat la restituirea imobilului în natură ci s-a efectuat un schimb în urma căruia proprietarilor li s-a atribuit un alt imobil naţionalizat, situat în Alba Iulia, judeţul Alba, în baza Deciziei nr. 6 din 16 ianuarie 1959 emisă de fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular al Raionului Alba, şi s-a întabulat în C.F. Ulterior, foştii proprietari ai imobilului primit cu titlu de schimb de către reclamanţi, respectiv P.Q., căruia de asemenea i s-a naţionalizat imobilul în baza Decretului nr. 52/1990, a solicitat retrocedarea imobilului înscris în C.F. 4732 Alba Iulia, aşa cum s-a şi întâmplat prin Decizia civilă nr. 1336/A/2004, prin care s-a constatat trecerea imobilului fără titlu valabil în proprietatea statului, nulitatea absolută a deciziei nr. 6/1959, restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară. Până la această dată, deoarece reclamanţii erau proprietari tabulari ai imobilului înscris în C.F. 4732 Alba Iulia ce a format obiectul deciziei menţionate, nu puteau să solicite retrocedarea imobilului ce a format obiectul deciziei nr. 6/1959, pentru a-şi dobândi şi imobilul pierdut ca urmare a schimbului.
Deoarece reclamanţii beneficiază de prevederile art. 47 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, şi au demonstrat că sunt îndreptăţiţi la restituirea imobilului fost proprietatea antecesoarei lor, preluat fără titlu legal de Statul Român, împrejurare recunoscută imediat după momentul preluării, sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, nefiind incidente prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe a fost declarat apel de către Consiliul Judeţean Alba, care a solicitat schimbarea ei în sensul respingerii contestaţiei.
Prin Decizia civilă nr. 122 din 29 martie 2007 a Curţii de Apel Alba s-a respins ca nefondat apelul pârâtului Consiliul Judeţean Alba reţinându-se următoarele considerente:
Decizia civilă nr. 1337/A/2004 a Curţii de Apel Alba Iulia rămasă irevocabilă prin Decizia sus-menţionată, a condus la pierdere proprietăţii tabulare, înscrise în favoarea antecesorilor contestatorilor, asupra imobilului din C.F. nr. 4732 Alba Iulia. Acest imobil s-a restituit fostului proprietar prin moştenitorii lui, iar titlul reclamanţilor din prezenta cauză, determinat de Decizia nr. 6/1959, a fost anulat.
În consecinţă, apare evident că numai din momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, respectiv data de 20 septembrie 2004, reclamanţilor li s-a deschis calea de a-şi exercita drepturile recunoscute prin Legea nr. 10/2001, de a beneficia de măsurile reparatorii, faţă de imobilul preluat de Statul Român în mod nelegal, menţinut în proprietatea sa, fără nici o justificare.
Notificarea reprezintă o cerere ce se adresează unităţii deţinătoare de către persoana îndreptăţită, şi care trebuie să cuprindă denumirea şi adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptăţite, precum şi ale bunului imobil solicitat. Rezultă că acest act are natura juridică a unui act procesual de natură civilă, care în viziunea legiuitorului, prin art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, trebuie depus în termenul legal de 6 luni, (termen prelungit de legiuitor, ultima dată prin OUG nr. 145/2001), iar nerespectarea termenului atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsurile reparatorii, fie în natură fie prin echivalent. Termenul de 6 luni, evident este un termen de decădere, dar notificarea fiind un act procesual, în baza căruia se declanşează procedura administrativ-jurisdicţională obligatorie şi prealabilă valorificării drepturilor pretinse de persoanele îndreptăţite, este evident, că acestea din urmă pot fi repuse în termenul prevăzut de legiuitor pentru motive obiective şi neimputabile lor, faţă de prevederile art. 19 din Decretul nr. 167/1958.
Chiar dacă instanţa de fond a interpretat prin analogie dreptul reclamanţilor de a se adresa cu notificare în condiţiile prevăzute expres de legiuitor în art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, în realitate, instanţa a constatat o repunere în termen a reclamanţilor de a se adresa cu notificarea pentru retrocedarea bunului, pe care evident că l-a calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, respectiv Decizia nr. 1337/2004 a Curţii de Apel Alba Iulia. Argumentarea făcută de instanţă este legală, iar criticile exprimate de către intimat nu pot fi primite şi în mod legal s-a considerat că reclamanţii sunt în termenul prevăzut de legiuitor pentru depunerea notificării şi beneficiază de măsurile de retrocedare ale imobilului, proprietatea antecesoarei lor.
Invocarea în apel a lipsei calităţii procesuale pasive faţă de capetele doi şi trei din acţiunea reclamanţilor, faţă de faptul că Statul Român este reprezentat nu poate fi primită, deoarece este evident, prin însuşirea şi soluţionarea notificării, aceasta nu a negat că deţine imobilul, construcţii, astfel că implicit şi terenul pe care se află aceste construcţii se află în proprietatea Statului, reprezentat de apelant.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Consiliul Judeţean Alba solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea hotărârii prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că instanţa de apel a ignorat şi încălcat dispoziţiunile art. 315 C. proc. civ. faţă de dispoziţiile Deciziei dată de instanţa de recurs în ce priveşte obligativitatea problemelor de drept dezlegate.
Termenul prevăzut pentru depunerea notificării este unul de decădere şi nu de prescripţie, cum greşit a reţinut instanţa de apel în rejudecare.
Intimaţii deşi legal citaţi nu au depus întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ. în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum şi asupra necesităţii admiterii unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Soluţia consacrată prin dispoziţiunile imperative şi exprese ale textului legal sus evocat, are atât o justificare deplină cât şi o legitimare incontestabilă ce decurge din însăşi raţiunea controlului judiciar.
Dispoziţiile cuprinse însă în art. 3, art. 5 C. proc. civ. sunt totuşi limitate la obligativitatea deciziei instanţei de recurs la problemele de drept dezlegate şi la necesitatea administrării de noi probe.
Prin urmare, modul de interpretare a unui text de lege şi aplicarea unui principiu de drept, în condiţiile determinate de instanţa de recurs, este obligatorie pentru judecătorii fondului, iar instanţa determinată să rejudece cauza nu poate să refuze, nici să ignore o asemenea interpretare, nici măcar pe cuvânt că judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
Or, raportând cele expuse la Decizia civilă nr. 6758 din 17 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin care instanţa de recurs a dispus casarea deciziei civile nr. 122 din 29 februarie 2007 a Curţii de Apel Alba cu trimiterea cauzei spre rejudecare sunt de reţinut următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 6758 din 17 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie secţia civilă şi de proprietate intelectuală instanţa de casare a statuat cu putere obligatorie pentru judecătorii fondului în rejudecare, în condiţiile art. 315 C. proc. civ., că în cauză nu sunt incidente cerinţele art. 47 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în contextul în care contestatorii nu au promovat o acţiune în revendicarea imobilelor.
Această problemă de drept dezlegată de instanţa de casare, nu putea forma obiectul unei alte interpretări, decât cea dată de instanţa de recurs.
Or, instanţa în rejudecarea apelului, deşi reţine că este adevărat că în cauză prin Decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 47 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în contextul în care contestatorii nu au promovat o acţiune în revendicarea imobilului, totuşi face o altă interpretare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 în ce priveşte termenul în care persoana îndreptăţită la restituirea unui imobil, poate depune notificarea pentru redobândirea acestuia.
Nefiind incidente dispoziţiile art. 47 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a statuat instanţa de casare prin Decizia civilă nr. 6758 din 17 octombrie 2007, instanţa de apel în rejudecare nu putea înlătura şi nici ignora problema de drept dezlegată prin Decizia de casare.
Termenul de depunere a notificării prevăzut de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 este unul de decădere.
Or, termenul de decădere reprezintă intervalul de timp în interiorul căruia titularul unui drept subiectiv este obligat printr-o dispoziţie imperativă a legii să-şi exercite acel drept, sub sancţiunea stingerii acestuia. Având în vedere acest efect, termenul de decădere nu poate fi nici suspendat nici întrerupt, fiind deci incompatibil şi cu repunerea în termen.
Or, din perspectiva dispoziţiilor şi a problemelor de drept dezlegate de instanţa de casare prin Decizia civilă nr. 6578 din 17 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a naturii juridice a termenului de depunere a notificării, sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul fiind fondat urmează a fi admis, a se casa Decizia recurată şi sentinţa civilă şi pe fond urmează a se respinge contestaţia formulată de reclamanţi împotriva dispoziţiei nr. 115 din 10 ianuarie 2006 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Alba.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul judeţean Alba împotriva deciziei civile nr. 131 A din 28 septembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa civilă nr. 311 din 4 mai 2005 a Tribunalului Alba, secţia civilă, şi pe fond respinge contestaţia formulată de reclamanţii A.T., A.A., D.D.I., D.D. şi D.M. împotriva dispoziţiei nr. 115 din 10 ianuarie 2006 emisă de Preşedintele Consiliului judeţean Alba.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2689/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2645/2010. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
