ICCJ. Decizia nr. 349/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 349/2010
Dosar nr. 1998/59/2004
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta Casa de Ajutor Reciproc a Salariaţilor din U.C.M.R. şi alte Instituţii a chemat în judecată pe pârâţii Prefectura judeţului Timiş, Primăria oraşului Buziaş, SC T.B.B. SA, A.P.A.P.S., Ministerul Sănătăţii şi Direcţia Finanţe Publice a judeţului Timiş, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi să-i restituie, în natură, imobilul situat în oraşul Buziaş, şi curtea acestuia în suprafaţă de 210 stj., înscrisă în C.F. nr. 349 Buziaş, nr. top 263 sau să-i plătească echivalentul bănesc în sumă de 1.800.000.000 lei.
Prin sentinţa nr. 1279 din 5 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia civilă, a fost respinsă acţiunea ca prematur introdusă, s-a constatat că Prefectura judeţului Timiş nu are calitate procesuală pasivă şi a fost obligată reclamanta să-i plătească pârâtei SC T.B.B. SA suma de 10.800.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis, prin Decizia nr. 521 din 28 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a fost anulată sentinţa tribunalului şi evocându-se fondul, a fost admisă în parte acţiunea precizată a reclamantei şi a intervenientei Casa de Ajutor Reciproc a Salariaţilor din C.S.R., a fost obligată pârâta SC T.B. SA Buziaş să înainteze notificarea reclamantei, precum şi întreaga documentaţie aferentă, Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea stabilirii despăgubirilor ce li se cuvin celor două asociaţii, pentru imobilul înscris în C.F. nr. 349 Buziaş, nr. top 263, 264, 265/1/1, aflat în prezent în patrimoniul societăţii şi care nu mai poate fi restituit în natură, s-a luat act de renunţarea la judecarea acţiunii faţă de pârâţii Prefectura judeţului Timiş, Primăria oraşului Buziaş, Ministerul Sănătăţii şi a fost respinsă acţiunea faţă de pârâtele A.V.A.S. şi D.G.F.P. Timiş.
Decizia a fost îndreptată prin încheierea din 22 octombrie 2009 a aceleiaşi instanţe, în sensul că numărul corect top al imobilului din C.F. 349 Buziaş este 263, în loc de 233, cum din eroare s-a menţionat în pagina 3 alin. (6).
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs reclamanta Casa de Ajutor Reciproc a Salariaţilor din U.C.M.R. şi alte Instituţii, intervenienta Casa de Ajutor Reciproc a Salariaţilor din C.S.R. şi pârâta SC T.B. Buziaş SA.
Reclamanta şi intervenienta şi-au încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi au susţinut, în esenţă, că imobilul este folosit de pârâtă pentru cazarea unor persoane, în baza unor contracte de închiriere; că prin Decretul nr. 358/1949, imobilul a fost preluat abuziv din proprietatea antecesoarei Casa de Credit, Economie şi Ajutor a angajaţilor S.U.F.D. Reşiţa; că imobilul nu face parte din patrimoniul pârâtei, chiar dacă aceasta s-ar fi privatizat; că prin sentinţa civilă nr. 2354/2002 a Judecătoriei Reşiţa s-a stabilit irevocabil că au calitatea de succesoare cu titlu universal al antecesoarei lor, deposedată abuziv şi că imobilul poate fi restituit în natură.
Prin recursul său, încadrat în prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., pârâta SC T.B.B. SA a susţinut că apelul reclamantei a fost admis pentru motive străine pricinii, iar nu pentru motivele de apel invocate; că au fost greşit aplicate dispoziţiile Legii nr. 10/2001; că acţiunea prin care, pe calea dreptului comun, a fost revendicat acelaşi imobil a fost respinsă irevocabil; că reclamanta nu şi-a dovedit calitatea procesuală activă şi un interes legitim în cauză şi că, întrucât s-a privatizat, A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă.
Recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor urma.
Atacând soluţia primei instanţe, reclamanta şi intervenienta au invocat mai multe motive de apel, printre care, aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 10/2001, preluarea imobilului fără titlu, încălcarea prin Decretul nr. 358/1949 a prevederilor Constituţiei din 1948 şi ale art. 481 C. civ., neexercitarea de către instanţe a rolului activ şi nedovedirea existenţei unui certificat de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei.
Cum instanţa de apel a omis a se pronunţa asupra acestor motive, Decizia atacată urmează a fi casată, în parte, în cauză fiind incidente prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În consecinţă, urmează a fi admise recursurile, a fi casată Decizia curţii de apel, în parte, a fi menţinute dispoziţiile referitoare la renunţarea la judecată privitoare la o parte dintre pârâţi, şi a fi trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.
Având în vedere motivul ce determină casarea deciziei atacate, urmează a fi analizate, cu ocazia rejudecării, celelalte critici formulate de recurente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta Casa de Ajutor Reciproc a Salariaţilor din U.C.M.R. şi alte Instituţii, şi de intervenienta Casa de Ajutor Reciproc a Salariaţilor din C.S.R., precum şi de pârâta SC T.B. Buziaş SA împotriva deciziei nr. 521 din 28 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, îndreptată prin încheierea din 22 octombrie 2009 a aceleiaşi instanţe.
Casează Decizia în parte.
Menţine dispoziţiile din Decizia recurată, referitoare la renunţarea la judecată faţă de Prefectura judeţului Timiş, Primăria oraşului Buziaş şi Ministerul Sănătăţii şi anularea sentinţei civile nr. 1279 din 5 decembrie 2003 a Tribunalului Timiş.
Trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 35/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 327/2010. Civil → |
---|