ICCJ. Decizia nr. 2730/2010. Civil. Anulare act. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2730/2010
Dosar nr. 9405/1/2009
Şedinţa publică din 4 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 29 iunie 2006, reclamanta M.E. a chemat în judecată pe pârâtul M.T. şi Biroul notarial public S. solicitând instanţei să dispună, prin hotărârea ce se va pronunţa, anularea certificatului de moştenitor nr. 23 din 27 martie 2003 eliberat pe numele pârâtului M.T., stabilirea drepturilor succesorale ale celor două părţi persoane fizice faţă de defuntul M.F., decedat la data de 07 iunie 1980, aceştia fiind descendenţii defunctului din căsătorii distincte, respectiv, a calităţii şi cotei lor succesorale.
După un prim ciclu procesual, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă, prin Decizia nr. 1009 din 23 iunie 2008, a admis recursul reclamantei declarat împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre soluţionarea apelului la aceeaşi instanţă.
În rejudecare, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 295/A din 25 februarie 2009 a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului B.N.P. S., a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a anulat certificatul de moştenitor nr. 23 din 27 martie 2003, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă,, prin Decizia civilă nr. 1571 din 16 noiembrie 2009 a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.E. împotriva hotărârii tribunalului.
Împotriva acestei din urmă decizii a formulat cerere de revizuire M.E., invocând în drept dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi solicitând să se constate, prin hotărârea ce se va pronunţa, că a acceptat succesiunea de pe urma autorului său şi că, prin urmare, are calitatea de moştenitoare a defunctului său tată, aspect dovedit cu mijloacele de probă ce au fost administrate în dosarul cauzei.
În motivarea cererii, revizuenta a arătat, în esenţă, că cele două decizii date în recurs, respectiv Decizia nr. 1009 din 23 iunie 2008 şi Decizia civilă nr. 1571 din 16 noiembrie 2009, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive potrivnice.
Astfel, revizuenta a susţinut că, prin Decizia civilă nr. 1009 din 23 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti irevocabilă i se recunoaşte calitatea de moştenitor în temeiul dreptului special în materie de succesiune şi că este greşită opunerea dreptului comun în aceeaşi materie din motivarea deciziei civile nr. 295/A din 25 februarie 2009 pronunţată în faza de atac a apelului şi care a devenit definitivă prin respingerea recursului pronunţat prin Decizia civilă nr. 1571 din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti.
Totodată, revizuenta a arătat că, prin cea de-a doua decizie, a cărei revizuire o solicită, i s-au încălcat drepturile fundamentale prevăzute de C.E.D.O. şi anume, dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe, garantat de art. 6 parag.1 din Convenţie şi respectiv, se aduce atingere dreptului său de proprietate, aşa cum este recunoscut prin art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei, ratificat de România.
În temeiul art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de intimatul M.T. şi va constata că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., text legal invocat de revizuenta în susţinerea cererii formulate, revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Raţiunea acestei reglementări o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceiaşi cauză şi aceleaşi părţi.
În speţă, nu sunt întrunite cerinţele textului de lege enunţat, deoarece hotărârile pretins potrivnice sunt pronunţate în aceeaşi cauză, în cicluri procesuale diferite, în faza procesuală a recursului.
Astfel, Decizia civilă nr. 1009 din 23 iunie 2008 a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în primul ciclu procesual, dispunându-se casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel, respectiv tribunalul, spre rejudecare.
Decizia civilă nr. 1571 din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, a cărei revizuire se cere, a fost pronunţată în acelaşi dosar, după casare, în cel de-al doilea ciclu procesual parcurs în cauză.
Ca urmare, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., dispoziţii legale a căror aplicare nu poate fi reţinută în cauza de faţă.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanţa de apel, prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe de recurs legiuitorul a impus o condiţie specială în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.
O instanţă de recurs evocă fondul atunci când ea reapreciază dovezile administrate în cauză de instanţele ierarhic inferioare, precum şi temeiurile de drept incidente, schimbând deci situaţia de fapt stabilită de instanţele ale căror hotărâri au fost casate, pronunţând o soluţie proprie şi diferită de cele anterior date în aceeaşi cauză.
În categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care Tribunalele şi Curţile de apel rejudecă fondul după casare. per a contrario, nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere sau prin care recursul s-a constatat nul.
În speţă, prin prezenta cerere de revizuire se atacă hotărârea pronunţată de o instanţă de recurs, prin care a fost respinsă calea de atac, neevocându-se deci fondul cauzei.
Aşa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., şi anume, aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul.
Faţă de cele ce preced, cererea de revizuire este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de M.E. împotriva deciziei nr. 1571 din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 2728/2010. Civil. Anulare act. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 2721/2010. Civil → |
|---|
