ICCJ. Decizia nr. 2722/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.2722/2010
Dosar nr. 4699/2/2008
Şedinţa publică din 4 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 2 februarie 2005, reclamantul T.N. a solicitat să se dispună, prin hotărârea ce se va pronunţa, obligarea pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Sănătăţii, Spitalul de Psihiatrie A.O. şi Spitalul de Psihiatrie P.M., la plata sumei de 2 milioane euro cu titlu de despăgubiri morale şi materiale.
După un prim ciclu procesual, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia civilă nr. 4940 din 22 mai 2006, a admis recursul declarat de reclamant, a casat hotărârile pronunţate şi a trimis cauza pentru judecarea în fond la Tribunalul Bucureşti.
În rejudecare, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 688 din 08 aprilie 2008, a anulat ca netimbrată cererea de chemare în judecată, reţinând că, s-a stabilit în sarcina reclamantului obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru de 74.119, 5 RON şi a timbrului judiciar de 5 RON, fiind acordate mai multe termene în acest sens, însă reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, iar în raport cu prevederile art. 1 şi 3 din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 din OG nr. 32/1995, potrivit cărora taxele de timbru se plătesc anticipat sau până la primul termen de judecată, sancţiunea prevăzută de lege este anularea cererii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 596/A din 19 noiembrie 2009 a constatat perimat apelul declarat de reclamant, reţinând în motivarea soluţiei faptul că, la termenul de judecată din 25 septembrie 2008 Curtea a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în baza art. 242 pct. 2 C. proc. civ., având în vedere lipsa nejustificată a părţilor, iar la data de 21 octombrie 2009, instanţa de apel a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepţiei de perimare. Faţă de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., potrivit cărora orice cerere de chemare în judecată se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de un an şi având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării pricinii, timp în care nici una din părţile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a apelului şi că, în această perioadă, nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, instanţa a constatat perimată cererea de apel în temeiul art. 252 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, a exercitat calea de atac a recursului reclamantul T.N., care însă a formulat numai declaraţia de recurs, fără a depune în termenul de 5 zile prevăzut de dispoziţiile art. 2532 alin. (2) C. proc. civ. şi motivele de recurs.
Excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu de Înalta Curte va fi admisă pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 2532 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 3021 alin. (1) lit. c), cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs.
În speţă, reclamantul-recurent nu a respectat dispoziţiile legale menţionate, deoarece, deşi a declarat recursul în termenul prevăzut de art. 2532 alin. (2) C. proc. civ. (respectiv, la data de 25 noiembrie 2009), nu l-a motivat, aşa cum prevede legea.
Ca urmare, având în vedere dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal şi văzând că în cauză nu sunt motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanţa de recurs pentru a le pune în discuţia părţilor în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate că recursul declarat de reclamantul T.N. este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul T.N. împotriva deciziei nr. 596/A din data de 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2721/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2718/2010. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
