ICCJ. Decizia nr. 2738/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.2738/2010
Dosar nr. 6868/86/2008
Şedinţa de la 4 mai 2010
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 11 noiembrie 2008, reclamantul P.C.V. a chemat în judecată pârâtul Municipiul Suceava prin primar solicitând anularea dispoziţiei nr. 3475 din 14 decembrie 2002 emisă de acesta şi constatarea îndreptăţirii reclamantului, la măsurile reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti, pentru imobilul în suprafaţă de 2.500 m.p. teren situat pe raza Municipiului Suceava, preluat în mod abuziv de Statul Român şi care nu poate fi restituit în natură pe vechiul amplasament, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestaţiei, întemeiată în drept de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reclamantul a arătat că i-a fost respinsă notificarea prin care a cerut acordarea despăgubirilor băneşti pentru terenul situat în locul „După gară", cu menţiunea că acesta nu face obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001, deşi, în realitate imobilul mai sus individualizat a fost preluat de stat, conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001, astfel că acesta nu intră sub incidenţa Legii nr. 18/1991.
Prin sentinţa nr. 1950 din 15 decembrie 2008, Tribunalul Suceava, secţia civilă, a admis acţiunea, a anulat dispoziţia contestată şi a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti pentru imobilul în suprafaţă de 2.500 m.p. teren situat pe raza Municipiului Suceava, la locul „După gară" şi a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 400 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în evidenţele agricole ale anilor 1959-1962, P.I.M., tatăl reclamantului figurează cu suprafaţa de teren mai sus menţionată, ocupată din anul 1959 de Combinatul de Prelucrare a Lemnului, dată la care a fost radiat din aceste evidenţe, apreciindu-se că terenul nu intră în sfera de reglementare a Legii nr. 18/1991, ci a Legii nr. 10/2001, deoarece nu se afla în patrimoniul CAP, la data intrării în vigoare a Legii fondului funciar şi nici nu a fost preluat în baza unor acte normative de expropriere, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 18/1991, republicată.
Împotriva hotărârii tribunalului a declarat apel pârâtul Municipiul Suceava prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul aplicării greşite a Legii nr. 10/2001, susţinând că terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar, nu fac obiectul de reglementare al actului normativ special de reparaţie, nefiind incidente prevederile art. 2 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte măsurile reparatorii acordate de instanţă, se evidenţiază că acestea sunt date cu nerespectarea prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin Decizia nr. 45 din 1 aprilie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a admis apelul promovat de pârât, a schimbat în parte sentinţa Tribunalului Suceava, constatând că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul individualizat ca fiind situat pe raza Municipiului Suceava, la locul numit „După gară",în suprafaţă de 2500 m.p.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu contravin prezentei decizii.
Pentru a decide ca atare, instanţa de control judiciar ordinar a reţinut următoarele:
Conform art 8 din Legea nr. 18/1991, formează obiect de reglementare al acestui act normativ, terenurile care se găsesc în patrimoniul CAP la data intrării în vigoare a Legii fondului funciar, din adeverinţa de proprietate nr. 12262 din 23 iulie 1992 rezultând că autorul reclamantului figurează în registrul agricol cu suprafaţa de 0,25 ha teren ocupat de Combinatul de Prelucrare a Lemnului în anul 1959 şi radiat la aceeaşi dată din evidenţele agricole.
S-a reţinut că Legea nr. 10/2001 are în vedere terenurile situate în intravilanul localităţilor, la data preluării abuzive sau soluţionării contestaţiei.
Faţă de împrejurarea că restituirea în natură pe vechiul amplasament nu este posibilă, instanţa de apel a făcut aplicarea prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care conţine reglementări privind procedura administrativă obligatorie pe care trebuie să o urmeze persoana îndreptăţită pentru obţinerea despăgubirilor. Ca atare, după finalizarea procedurilor de evaluare şi după stabilirea cuantumul despăgubirilor, conform art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală va emite titlurile de despăgubire, pentru a căror valorificare va fi necesară exprimarea opţiunii reclamantului.
A reţinut instanţa de apel, că Legea nr. 10/2001, republicată nu mai prevede ca măsuri reparatorii prin echivalent, acordarea de despăgubiri băneşti cum greşit a apreciat instanţa de fond - ci compensarea cu bunuri, servicii sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale vizând regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Decizia pronunţată de Curtea de Apel Suceava a făcut obiectul criticilor promovate de pârâtul Municipiul Suceava prin primar solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi în rejudecare respingerea contestaţiei, menţinerea ca legală şi temeinică a dispoziţiei nr. 3475 din 14 decembrie 2002.
Recurentul-pârât invocă nelegalitatea deciziei atacate, în sensul greşitei aplicări de către instanţa de apel a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, apreciindu-se eronat că terenul ce formează obiectul litigiului intră în sfera de aplicare a acestui act normativ special de reparaţie şi susţine că nu intră sub incidenţa acestei legi, terenurile situate în extavilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării.
Se arată că, deşi la data notificării-terenul făcea parte din intravilanul Municipiului Suceava, la data preluării abuzive acesta era situat în extravilanul localităţii, astfel încât, respectând prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, restituirea imobilului nu putea fi solicitată în baza dispoziţiilor acestui act normativ.
Recursul, întemeiat în drept de către pârât, pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „nu intră sub incidenţa prezentei legi, terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietare asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 167/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Este de observat că, la data notificării înregistrată sub nr. 515 din 13 august 2001, terenul în litigiu situat la punctul „După gară" , în suprafaţă de 0,25 ha figura înscris în evidenţele agricole anterioare cooperativizării, la poziţia de rol a autorului reclamantului, P.I.M. al cărui unic moştenitor este acesta, conform certificatului de moştenitor nr. 1332/1989.
Terenul ce formează obiectul litigiului de faţă a fost ocupat de Combinatul de Prelucrare a Lemnului în anul 1959 şi radiat din registrul agricol, prin hotărârea nr. 2866 din 20 octombrie 2006, reclamantului P.C.V., fiindu-i validată cererea vizând restituirea suprafeţei de 2.500 m.p. teren, urmând a fi pus în posesie pe un alt amplasament echivalent.
Astfel cum rezultă din declaraţia autentificată sub nr. 605 din 05 martie 2009 de Biroul Notarului Public C.V.L., reclamantul P.C.V. declară că nu solicită despăgubiri pentru terenul mai sus individualizat, care nu poate fi restituit în natură pe vechiul amplasament, în baza Legii nr. 18/1991 şi nu îşi valorifică drepturile izvorâte din Hotărârea nr. 2866 din 20 octombrie 2006 a Comisiei Judeţene Suceava, tabelul anexă 3-10, acesta menţionând expres că solicită măsuri reparatorii prin echivalent.
În mod corect, instanţa de apel a reţinut că Legea nr. 10/2001 reglementează situaţia juridică a terenurilor situate în intravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau soluţionării contestaţiei.
Ca atare, ipoteza textului art. 8 din Legea nr. 10/2001 - care vine să definească obiectul de reglementare al acestui act normativ, în corelaţie cu art. 1 şi 6 din lege — este aceea în care imobilele, prin regimul lor juridic făceau posibilă reparaţia în baza legilor fondului funciar şi nu aceea în care s-ar fi formulat o simplă solicitare în acest sens.
Cu acest înţeles, sintagma „imobile solicitate" din art. 8 al Legii nr. 10/2001, nu pune condiţia ca imobilele să nu fi fost cerute în temeiul legilor fondului funciar.
Aşadar, pentru a fi exclus de la incidenţa Legii nr. 10/2001, imobilul trebuie să fi făcut obiectul de reglementare al legilor fondului funciar şi reparaţia pentru preluarea abuzivă să se fi putut realiza, în temeiul acestor acte normative, ceea ce nu este cazul în raportul juridic dedus judecăţii.
Împrejurarea că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului ce a aparţinut autorului acestuia, în baza legilor fondului funciar nu exclude calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru suprafeţele care nu au fost încă restituite, datorită caracterului de complinire al acestei reglementări, în raport cu celelalte acte normative cu scop reparatoriu, la data notificării, terenul fiind în intravilan.
Astfel, cum a reţinut instanţa de apel, în acord cu dispoziţiile art. 13 din Capitolul III al Legii nr. 247/2005 „pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită Comisia Centrală care are atribuţii specifice, date în puterea legii privind emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire şi ia alte măsuri legale, necesare aplicării prezentei legi.
Aşa fiind, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a-II-a C. proc. civ. şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Suceava prin primar împotriva deciziei nr. 45 din 1 aprilie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2739/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2726/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
