ICCJ. Decizia nr. 2742/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2742/2010
Dosar nr. 4625/121/2007
Şedinţa publică din 5 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Galaţi la 6 noiembrie 2007, reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Galaţi a chemat în judecată pe pârâtele Primăria Municipiului Galaţi, V.E. şi R.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a dispoziţiei nr. 722/SR din 25 mai 2006, emisă de Primăria Municipiului Galaţi, prin care s-a dispus restituirea în natură către pârâtele V.E. şi R.M. a terenului în suprafaţă de 682,50 mp, situat în Galaţi.
În motivarea cererii, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 11 şi art. 16 din Legea nr. 10/2001 şi ale art. 12 C. civ., reclamanta a arătat că terenul în litigiu este ocupat de construcţii şi amenajări de instalaţii subterane, fiind incidente dispoziţiile art. 11 şi art. 14 din Legea nr. 10/2001, astfel încât în mod eronat, prin dispoziţia menţionată s-a dispus restituirea acestuia, în loc să se acorde pârâtelor măsuri reparatorii în echivalent.
Reclamanta a mai arătat, că terenul a intrat în administrarea şi folosinţa sa în baza Decretului nr. 605 din 25 iulie 1966, prin care s-a dispus exproprierea de la fostul proprietar V.G.I. S-a precizat că prin acelaşi decret au fost expropriaţi 12 proprietari, terenurile preluate în proprietatea statului având o suprafaţă totală de 6258,66 mp, pe care s-a edificat Casa de Cultură a Sindicatelor în baza H.C.M. nr. 1533 din 2 iulie 1966.
Judecătoria Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 2508 din 21 martie 2007 a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia civilă, reţinând că dispoziţia menţionată poate fi atacată în justiţie, conform art. 24 din Legea nr. 10/2001, iar competenţa soluţionării acestei cereri revine tribunalului în primă instanţă.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Galaţi, sub nr. 4625/121/2007.
La prima zi de înfăţişare, 28 iunie 2007, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a SC R. SRL Galaţi, societate căreia pârâtele R.M. şi V.E. i-au vândut terenul, solicitând să se constate şi nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 662 din 12 martie 2007 pentru fraudă la lege.
Prin întâmpinare, pârâta SC R. SRL Galaţi a invocat excepţiile de necompetenţă materială a tribunalului, lipsa calităţii procesuale active precum şi lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtelor V.E. şi R.M.
Tribunalul Galaţi, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1257 din 13 octombrie 2008, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a calităţii procesuale pasive a pârâtelor V.E. şi R.M. şi a admis acţiunea, dispunând anularea dispoziţiei nr. 722/SR din 25 mai 2004, emisă de pârâta Primăria Municipiului Galaţi şi restituirea în natură a suprafeţei de 682,50 mp, situată în Galaţi, de către Primăria Municipiului Galaţi.
Prin aceeaşi hotărâre s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 662/2007 la B.N.P. C.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că sunt aplicabile normele speciale de competenţă cuprinse în art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, neavând relevanţă faptul că cererea de chemare în judecată a fost formulată de un terţ faţă de raportul juridic născut între părţi, astfel că reclamanta are calitate procesuală.
Cum Decizia a cărei nulitate s-a solicitat să se constate este emisă pe numele celor două pârâte, V.E. şi R.M., s-a reţinut că acestea au calitate procesuală pasivă, în raport de cadrul procesual stabilit de reclamantă.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că terenul restituit pârâtelor prin dispoziţia contestată este de utilitate publică şi că privarea de proprietate a fostului proprietar prin efectul exproprierii nu a fost ilegală.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel pârâţii Municipiul Galaţi prin Primar, V.E. şi R.M. precum şi SC R. SRL Galaţi, invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
Prin motivele de apel, pârâtele au susţinut că prima instanţă a reţinut în mod eronat că terenul este de utilitate publică şi că pe acesta sunt amplasate obiective necesare protecţiei de foc a clădirii, contrar probelor administrate, din care a rezultat că terenul este liber de construcţii, iar singura gură de canalizare, conductele şi bazinul de la Staţia P.S.I. se află pe un teren limitrof, ce nu face obiectul cauzei.
Apelanţii au mai susţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, terenul în litigiu fiind liber la momentul emiterii dispoziţiei nr. 722/SR/2004, iar despăgubirea primită la momentul exproprierii fiind restituită de moştenitorii fostului proprietar.
Referitor la capătul de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 662/2007 la B.N.P. C.M., apelanţii pârâţi au invocat nemotivarea hotărârii şi încălcarea dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 215/A din 18 iunie 2009, a admis apelurile pârâţilor şi a schimbat în tot sentinţa Tribunalului Galaţi în sensul că a respins acţiunea reclamantei ca nefondată. A fost obligată intimata la 4760 lei cheltuieli de judecată către apelanţii SC R. SRL Galaţi, V.E. şi R.M.
Prin considerentele deciziei, curtea de apel a motivat că, raportat la dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 10/2001 şi ale art. 9.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a acesteia şi având în vedere probele administrate: înscrisuri, cercetare locală şi expertiză topografică, de cadastru şi geodezie, nu există niciun impediment la restituirea în natură a terenului în litigiu către pârâtele apelante.
S-a constatat că reclamanta nu a fost în măsură să depună niciun înscris care să ateste că este titulara vreunui drept de proprietate sau folosinţă asupra amenajărilor cu destinaţie PSI, sau că această construcţie ar putea fi calificată ca fiind de utilitate publică.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel, vizând constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţii V.E. şi R.M. şi SC R. SRL Galaţi, s-a reţinut că nu s-a făcut dovada neîndeplinirii vreunei condiţii de validitate a actului juridic civil, preţul a fost achitat în totalitate de cumpărătoare, iar bunul vândut s-a aflat în posesia vânzătoarelor până la data de 28 noiembrie 2006, dobândirea terenului fiind, astfel, de bună-credinţă.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Galaţi, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta a susţinut că dispoziţia contestată a fost în mod eronat emisă de Primăria Municipiului Galaţi, entitate care nu era deţinătoarea imobilului nici la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi nu este nici în prezent, astfel că nu era abilitată să soluţioneze notificarea persoanelor îndreptăţite.
De asemenea, s-a invocat încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 prin emiterea dispoziţiei contestate, în care nu se menţionează motivele pentru care titlul în baza căruia terenul a fost expropriat nu este valabil, acest aspect conducând, în opinia recurentei, la nulitatea absolută a acestui act.
S-a susţinut că entitatea investită cu soluţionarea notificării avea obligaţia de a identifica cu exactitate terenul şi vecinătăţile acestuia, de a verifica destinaţia actuală, precum şi existenţa şi utilizarea amenajărilor subterane. În acest context s-a invocat greşita interpretare a noţiunii de „amenajare de utilitate publică".
Cea de-a doua critică formulată prin motivele de recurs a vizat reţinerea nelegală a împrejurării că staţia PSI ar fi situată pe un teren limitrof cu cel în litigiu, deşi o suprafaţă de 2,5 mp din bazinul existent în subteran afectează acest teren, neputând fi departajată de suprafaţa totală (a bazinului) de 226,98 mp. Prin cel de-al treilea motiv de recurs, recurenta a susţinut că instanţa de apel a dovedit lipsă de interes în analizarea tuturor actelor depuse la dosar, neobservând, astfel, că, prin plângere penală au fost sesizate Parchetul şi organele de cercetare penală pentru fals în declaraţii în legătură cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul în litigiu.
S-a mai arătat că, la data autentificării contractului a cărui nulitate s-a solicitat să se constate, terenul făcea obiectul dosarului nr. 8502/233/2006 al Judecătoriei Galaţi, neputând fi reţinută buna credinţă a părţilor la încheierea actului.
Intimatele pârâte au invocat la 5 mai 2010 excepţiile nulităţii recursului pentru nesemnarea acestuia de către reprezentantul legal şi netimbrării acestuia, excepţii respinse de Înalta Curte pentru considerentele expuse în practicaua prezentei hotărâri.
Examinând criticile formulate prin motivele de recurs, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., invocate de reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Galaţi, Curtea va constata că acesta este nefondat.
Sub un prim aspect, reclamanta a criticat Decizia recurată pentru nereţinerea faptului că dispoziţia contestată, nr. 722/SR/2007, emisă de Primăria Municipiului Galaţi, nu este motivată în ceea ce priveşte lipsa valabilităţii titlului în baza căruia terenul a intrat în proprietatea statului, sancţiunea nemotivării fiind, în opinia recurentei, nulitatea actului. Această critică este neîntemeiată, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În preambulul dispoziţiei contestate, emitenta Primăria Municipiului Galaţi constată că, urmare a analizei actelor dosarului întocmit în baza notificării nr. 227/N/2001 depuse de V.E. şi R.M., rezultă că terenul a cărui restituire s-a solicitat a trecut în proprietatea statului conform dispoziţiilor Decretului de expropriere nr. 605 din 25 iulie 1966, în a cărui anexă, la poziţia nr. 12 figurează fostul proprietar V.G.I., cu imobilul situat în Galaţi.
Se reţine că imobilului îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, iar în dispozitivul actului atacat se menţionează că imobilul a fost identificat în planul de situaţie şi procesul-verbal de punere în posesie, ce face parte integrantă din dispoziţie.
Dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, în baza cărora s-a dispus restituirea terenului către pârâtele intimate nu condiţionează această măsură de constatarea valabilităţii sau nevalabilităţii titlului statului, respectiv a actului de expropriere, de către entitatea investită cu soluţionarea notificării, cu atât mai mult cu cât obiectul acestui act normativ îl constituie, conform dispoziţiilor art. 2 lit. h), orice imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare.
Critica potrivit căreia entitatea care ar fi emis dispoziţia nu era unitatea deţinătoare, această calitate având-o recurenta, este, de asemenea, neîntemeiată.
Însăşi reclamanta a precizat în cuprinsul acţiunii introductive că imobilul a intrat legal în administrarea şi folosinţa sa, neinvocând vreun drept de proprietate cu privire la terenul în litigiu.
Recurenta reclamantă nu a fost decât titulara unui drept de folosinţă asupra terenului, titularul dreptului de proprietate fiind, în mod evident statul, prin unitatea administrativ teritorială, în speţă Municipiul Galaţi.
Critica referitoare la neidentificarea terenului este neîntemeiată, aşa cum s-a arătat în analiza primului motiv de recurs, prin dispoziţia contestată menţionându-se explicit adresa imobilului, precum şi împrejurarea că acesta a fost identificat prin planul de situaţie şi procesul verbal de punere în posesie, înscrisuri anexă la dispoziţie, deci care fac parte integrantă din aceasta.
Criticile referitoare la nereţinerea caracterului de amenajare publică a terenului, afectat pe o suprafaţă de 2,5 mp de un bazin subteran P.S.I., sunt neîntemeiate.
Aşa cum a rezultat din constatările primei instanţe cu ocazia cercetării locale efectuate la 13 martie 2008 (proces verbal – fila 157 dosar fond), bazinul de la staţia P.S.I. este limitrof terenului în discuţie, existând doar o scurgere ce traversează terenul în litigiu, împrejurare confirmată de reprezentantul Casei de Cultură a Sindicatelor, R.C., prezent la efectuarea cercetării.
Această constatare se coroborează cu concluziile expertului tehnic şi ale consilierului expert S.T., audiat la termenul din 14 mai 2009.
De altfel, în eventualitatea în care amenajările P.S.I. afectează terenul în discuţie, se va putea constitui o servitute pe terenul restituit.
Ultimul motiv de recurs, prin care se invocă lipsa de rol activ a instanţei de apel, care nu a analizat capătul de cerere privind constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC R. SRL Galaţi şi V.E. şi R.M. este nefondat.
În condiţiile în care instanţa de apel a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, restituirea în natură către pârâte, fiind astfel, legal dispusă de Primăria Municipiului Galaţi, nu se impunea a se analiza temeinicia celui de al doilea capăt de cerere, accesorie în raport cu primul, având ca obiect constatarea nulităţii dispoziţiei emise în temeiul Legii nr. 10/2001.
De altfel, împrejurarea că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare ar fi existat o plângere penală pentru fals în declaraţii, formulată de recurentă, precum şi existenţa prezentului dosar pe rolul Judecătoriei Galaţi nu erau suficiente pentru a putea conduce la constatarea nulităţii acestui contract.
Astfel, nu se poate reţine că Decizia recurată nu ar fi motivată în ceea ce priveşte capătul de cerere accesoriu menţionat, nefiind întrunit motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Curtea va constata că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat formal, din dezvoltarea criticilor aduse deciziei atacate nerezultând greşita interpretare a actului dedus judecăţii, astfel că acesta nu va fi examinat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că recursul este nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Galaţi împotriva deciziei nr. 215/A din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2749/2010. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2737/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
