ICCJ. Decizia nr. 2772/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2772/2010
Dosar nr. 5252/118/2006
Şedinţa publică din 6 mai 2010.
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 27 decembrie 2006, reclamanta A.M. în contradictoriu cu pârâţii Primăria oraşului Eforie şi Primarul oraşului Eforie a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 751 din 3 noiembrie 2006.
În expunerea situaţiei de fapt reclamanta a arătat că, prin notificarea înregistrată la nr. 75/2002 a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 167 mp, din parcela numită Techirghiol – Butărescu , având forma de triunghi, situată în oraşul Eforie, identificat ca lot 7.
Soluţionând pe fond cauza, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 106 din 31 mai 2007 a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta A.M. în contradictoriu cu pârâţii Primăria oraşului Eforie şi Primarul oraşului Eforie.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, reclamanta a făcut dovada dreptului autorului său asupra imobilului în litigiu dar actul nu face o identificare a imobilului prin vecinătăţi. Pentru identificarea imobilului în litigiu a fost admisă proba cu expertiză tehnică însă reclamanta nu a înţeles să achite onorariul de expertiză, fiind decăzută din probă.
În consecinţă, prima instanţă, a respins acţiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât prima instanţă a respins acţiunea cu motivarea că, deşi a făcut dovada dreptului de proprietate, imobilul în litigiu nu a putut fi identificat.
A mai arătat că identificarea imobilului nu s-a putut face, întrucât posibilitatea financiară nu i-a permis administrarea probei cu expertiză topografică.
La termenul de judecată din 2 aprilie 2009, curtea de apel din oficiu, a pus în discuţia părţilor lipsa calităţii procesuale active a reclamantei.
Prin Decizia nr. 91/C din 2 aprilie 2007 Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi în consecinţă: a admis apelul declarat de reclamanta A.M. în contradictoriu cu intimatele-pârâte Primăria oraşului Eforie şi Oraşul Eforie, prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 1061 din 31 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă; a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a respins acţiunea formulată ca fiind introdusă de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reţinut, în esenţă, următoarele:
Din actele de stare civilă existente la dosar, rezultă că reclamanta este nepoată de soră a defunctei S.V., având calitatea de colateral privilegiat.
La data de 19 aprilie 1984 s-a dezbătut succesiunea rămasă de pe urma defunctului S.I. decedat la 14 februarie 1984, eliberându-se certificatul de moştenitor nr. 596/1984 de către fostul notariat de Stat al Sectorului 4 Bucureşti.
De pe urma defunctului S.I. a rămas ca moştenitoare legală şi testamentară S.V. în calitate de soţie supravieţuitoare căreia îi revine întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defunctului.
În urma decesului numitei V.S., decedată la 13 ianuarie 1991 s-a dezbătut succesiunea eliberându-se certificatul de moştenitor nr. 313 din 9 aprilie 1991.
De pe urma defunctei au rămas ca moştenitori: A.M. (nepoată de soră) în calitate de legatar cu titlu particular, căreia îi revine locul de veci situat în Cimitirul Ghencea, A.R.M., A.R.C. (strănepoţi) cărora în baza testamentului olograf datat 29 aprilie 1989 le revine întreaga masă succesorală.
În atare situaţie, reclamanta nu are calitate procesuală activă de a sta în proces.
Împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs, reclamanta A.M. invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând criticile de nelegalitate recurenta – reclamantă a susţinut în esenţă următoarele:
- în legătură cu calitatea de moştenitor legal de pe urma surorii mamei sale, recurenta a arătat că, din certificatul de moştenitor nr. 319 din 9 aprilie 1991 emis de Notariatul de Stat al Sectorului 4 Bucureşti, rezultă ambele calităţi, respectiv, aceea de moştenitor legal şi aceea de legatar cu titlu particular, prin introducerea conjuncţiei „şi" între sintagma „nepoată de soră" şi aceea de „legatar cu titlu particular".
- având în vedere că la data emiterii certificatului de moştenitor imobilul ce face obiectul prezentei cauze nu putea fi încă menţionat în masa succesorală întrucât dreptul de a pretinde retrocedarea s-a născut abia 10 ani mai târziu, odată cu apariţia Legii nr. 10/2001, întreaga masă succesorală de la acea dată fiind împărţită prin două legate, cu titlu particular, certificatul în cauză având puterea doveditoare a unui certificat de calitate;
- cu privire la ceilalţi moştenitori ai defunctei S.V., A.M.R. şi A.R.C., în fapt fiii subsemnatei A.M., aceştia moştenesc în baza testamentului olograf datat 29 aprilie 1989, conform căruia „las casa mea care este compusă din…., strănepoţilor mei de la soră cu tot ce este în ea toată mobila, R.M.A., C.R.A., amândoi majori, şi rog să fie respectat acest testament", fără însă a-i institui pe aceştia legatari universali sau cu titlu universal, aşa încât aceştia sunt tot legatari cu titlu particular;
- cu privire la menţiunea din certificatul de moştenitor conform căreia „în baza testamentului olograf datat 29 aprilie 1989 le revine întreaga masă succesorală" aceasta nu este decât o formulare stereotipă, o inadvertenţă de redactare de tip „copy/parte (!!) din zilele noastre, în fapt o eroare comisă de notarul de stat de la acea vreme cuprinsă expres în testamentul în cauză….";
- cererea de chemare în judecată este întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001 şi pe normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, lege specială, în conformitate cu care se dovedeşte încă odată, dacă mai era nevoie, calitatea procesuală activă a reclamantei.
A mai precizat reclamanta că, dacă cererea de retrocedare a imobilului în cauză, conform legii speciale, are valoare de acceptare a succesiunii legale după defuncta S.V. atunci certificatul de moştenitor nr. 319 din 9 aprilie 1991 emis de Notariatul de Stat al Sectorului 4 Bucureşti are valoarea de certificat de calitate de moştenitor.
Faţă de cele expuse, reclamanta-recurentă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea dosarului Curţii de Apel Constanţa pentru continuarea judecării cauzei.
Verificând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauza dedusă judecăţii reclamanta s-a legitimat ca moştenitoare legală şi testamentară a defunctului S.I.
Aşa cum rezultă din actele de stare civilă existente la dosar şi chiar din petitul acţiunii introductive de instanţă, reclamanta este nepoată de soră a defunctei S.V., astfel că în raport cu clasa de rudenie este colateral privilegiat.
Din certificatul de moştenitor nr. 576 din 19 iulie 1984 eliberat de fostul Notariat de Stat al Sectorului 4 Bucureşti rezultă că de pe urma defunctului S.I. decedat la data de 14 februarie 1984 a rămas ca moştenitor legal şi testamentar S.V.
Din certificatul de moştenitor nr. 319 din 9 aprilie 1991 eliberat de acelaşi notariat rezultă că de pe urma defunctei S.V. decedată la 13 ianuarie 1991 au rămas ca moştenitori A.M. în calitate de nepoată de soră şi legatar cu titlu particular, căreia îi revine locul de veci situat în Cimitirul Ghencea, A.R.M. şi A.R.C. strănepoţi cărora le revine întreaga masă succesorală conform testamentului olograf din 29 aprilie 1989.
În aceste condiţii, în mod corect, instanţa de apel, a constatat că recurenta-reclamantă nu are calitate procesuală activă în cauza de faţă, defuncta S.V. prin testamentul său gratificând-o doar cu locul de veci.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.M. împotriva deciziei civile nr. 91C din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2791/2010. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2766/2010. Civil → |
|---|
