ICCJ. Decizia nr. 2815/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.2815/2010
Dosar nr. 106/30/2008
Şedinţa publică din 6 mai 2010
Asupra cauzei de faţa, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3776 din 25 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Timis în Dosarul nr. 106/30/2008 a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţii S.A.M., N.A., N.Ş., P.P., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Timişoara.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că, prin dispozitia atacată, reclamanţilor S.A.M., N.A., N.Ş. şi P.P. li s-a recunoscut calitatea de persoane îndreptăţite a accede la beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, în temeiul art. 4 din lege, pentru imobilul identificat topografic din CF nr. X Timişoara.
Cu privire la nr. top înscris în aceeaşi carte funciară cu nr. X Timişoara, Tribunalul a reţinut că acesta a fost înstrăinat de antecesorii reclamanţilor la data de 11 iunie 1973, fiind transnotat în CF Y în favoarea noilor proprietari, înainte ca restul imobilelor ramase în CF nr. X Timişoara să treacă în proprietatea statului, prin expropriere, în anul 1988. Ca atare, în mod temeinic şi legal a constatat pârâtul Primarul Municipiului Timişoara că reclamanţii nu legitimează calitatea de persoane îndreptăţite a solicita restituirea acestui imobil în natura sau în echivalent, de vreme ce, la data exproprierii, nu se mai afla în patrimoniul antecesorilor lor.
Întrucât reclamanţii au contestat modalitatea de dezmembrare a nr. top propusă în faza administrativă a procedurii speciale reglementate de Legea nr. 10/2001 republicată, precum şi întinderea suprafeţelor propuse a fi retrocedate în natură, instanţa a dispus efectuarea unei expertize de specialitate care să identifice terenul apt a fi restituit în natură, prin raportare la prevederile art. 10 din lege precum şi a art. 10 pct. 3 şi 4 din Normele Metodologice de aplicare a legii, aprobate prin MG nr. 250/2007 şi care spun că „ În toate cazurile entitatea învestită cu soluţionarea notificării are obligaţia, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul şi vecinătăţile şi totodată de a verifica destinaţia actuală a terenului solicitat şi a suprafeţei acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existenţa pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate şi altele asemenea), existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apa, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare şi altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situaţii, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafeţe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafeţe de teren care nu afectează accesul şi utilizarea normala a amenajărilor subterane.
Sintagma amenajări de utilitate publica ale localităţilor urbane şi rurale are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii, şi anume căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare etc), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spatii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi altele.
Individualizarea acestor suprafeţe, în cadrul procedurilor administrative de soluţionare a notificărilor, este atributul entităţii învestite cu soluţionarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de
la caz la caz, atât servitutile legale, cât şi documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism.
Norma cuprinsă la alin. (3) al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor, în ipoteza în care pe acestea se afla edificate ilegal fie construcţii, indiferent de destinaţia acestora, fie construcţii uşoare sau demontabile. În aceste cazuri entitatea învestită cu soluţionarea notificării va analiza regimul juridic al construcţiilor deja edificate şi în ipoteza în care va constata că acestea au fost construite sau, după caz, amplasate fără autorizările legale va emite Decizia de restituire în natură persoanei îndreptăţite potrivit legii. Se vor restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcţii uşoare sau demontabile (garaje, chioşcuri şi altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată (construcţiile care au acest regim se amplasau, potrivit legii, numai pe perioadă determinată, adică autorizaţia era temporara)...."
Expertul a conchis însă că suprafaţa ce se poate restitui în natură reclamanţilor este de 733 m.p., mai mică decât cea propusă prin dispoziţia atacată (şi prin care li s-au retrocedat reclamanţilor terenuri în suprafaţă de 208 m.p., 426, m.p. şi, respectiv 450 m.p.).
În răspunsul la obiecţiuni, expertul a precizat că numai suprafaţa de 733 m.p. nu este afectată de reţele edilitare şi, ca atare, este aptă spre a fi retrocedata, în natură reclamanţilor. Motivul pentru care suprafaţa propusă de expert este mai mică decât cea din dispoziţia atacată este acela ca suprafeţele de 208 m.p şi 426 m.p. propuse de pârât a fi restituite sunt afectate de reţele edilitare şi de garaje.
Or, aşa stând lucrurile, tribunalul a constatat că dispoziţia atacată este mai favorabilă decât expertiza de specialitate efectuată in faza contencioasă a procedurii (şi care propune retrocedare în natură a unui teren în întindere mai mic). Context in care, prezenta acţiune având configuraţia juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva unui act administrativ (şi ca atare operând principiul potrivit căruia nu se poate înrăutăţi situaţia în propria cale de atac) tribunalul, în temeiul art. 276 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii S.A.M., N.A., N.Ş., P.P., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Timişoara, şi având drept obiect anularea parţială a dispoziţiei nr. 3139 din 23 noiembrie 2007 emisă de pârât.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii S.A.M., N.A., N.Ş. şi P.P., iar prin Decizia nr. 120 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara s-a respins apelul reclamanţilor, reţinându-se următoarele:
Parcela cu nr. nou 3060/2 a fost vândută lui J.A. şi A., fiind compusă din casă şi gradină în str. O.
Pentru această parcelă de teren, aşa cum s-a reţinut prin dispoziţia emisă de primar şi de către prima instanţă, reclamanţii nu îndeplinesc condiţiile de persoane îndreptăţite prev. de art. 3 şi 4 din Legea nr. 10/2001, pentru a fi revendicată.
Este adevărat că şi această parcelă de teren ulterior a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, dar nu a fost preluată prin acest act normativ de la antecesorii reclamanţilor.
În ceea ce priveşte parcela cu nr. top.3060/1 în suprafaţă de 1.543 mp, aceasta a rămas în proprietatea antecesorilor reclamanţilor , din care acestora le-au fost restituite suprafeţele de teren de 1.084 mp, iar pentru restul s-au stabilit alte masuri reparatorii.
Apelanţii doresc ca în natură să le fie restituită doar o suprafaţă de teren de 733 mp., ce reprezintă parcela cu nr. top.3060/1/4, dar care pe schiţă este notată cu nr. topografic 3060/2/1, susţinându-se că a fost doar o greşeală de numerotare.
Verificând însă schiţele întocmite de ing. O.A., precum şi de către expertul A.C., se constată că parcela care a fost notată iniţial din faza administrativă cu nr. top.3060/2/1 şi pe această parcelă care este de 250 mp. şi este în proprietatea Statului Român conform înscrierii din Cartea Funciară nr. Z se află construit un apartament ce se află în proprietatea altor persoane, şi de altfel, aşa cum s-a arătat mai sus reclamanţii apelanţi nu sunt îndreptăţiţi să revendice terenul ce a format parcela 3060/2.
Referitor la îndreptarea numerotării parcelelor din schiţa întocmita de ing. O.A., care doreşte ca in acest fel să se pună de acord cu expertul A. care a efectuat o lucrare similară în cadrul cercetării judecătoreşti în aceeaşi cauză, în sensul că parcela cu nr. top.3060/2/1 ar fi în realitate parcela cu nr. top.3060/1/4, instanţa constată ca aceasta rectificare nu este doar o îndreptare a unei erori materiale, deoarece parcela cu nr. top.3060/2/1 are asupra sa edificată o construcţie care aparţine altei persoane ce nu este parte în proces, astfel că, nu poate proceda la schimbarea număr top pe schiţa întocmită de expert.
Prin urmare, în mod justificat prima instanţă a menţinut dispoziţia Primarului Municipiului Timişoara în sensul de a fi restituite reclamanţilor doar parcelele neafectate de construcţii, de spaţii vezi şi de reţele subterane, precum şi de alte utilităţi publice.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii S.A.M., N.A., N.Ş. şi P. suprafaţă li s-a restituit suprafaţa de 1084 mp., iar pentru restul s-au stabilit alte măsuri reparatorii.
Instanţa de apel a examinat schiţele întocmite atât de expertul O.A. cât şi cele efectuate de expertul A., constatând că şi pe parcela notată iniţial în faza administrativă cu nr. top 3060/2/1 de 250 mp., se afla construit un apartament aflat în proprietatea altor persoane.
Or, în condiţiile în care parcela nr. topo 3060/2 nu a fost preluată de la antecesorii reclamanţilor, aceştia într-adevăr nu pot justifica calitatea de persoane îndreptăţite la restituirea parcelei cu nr. top 3060/2.
Din această perspectivă şi a dispoziţiilor art. 3 şi 4 din Legea nr. 10/2001, ţinând seama şi de faptul că reclamanţilor li s-a restituit o suprafaţă mai mare cu 311 mp. decât cea rezultată din expertiză, instanţa de apel şi cea de fond au făcut o legală interpretare atât a stării de fapt cât şi de drept, nefîind astfel incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii S.A.M., N.A., N.Ş. şi P.P. împotriva deciziei nr. 120/A din 18 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2817/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2805/2010. Civil → |
|---|
