ICCJ. Decizia nr. 2914/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.2914/2010
Dosar nr. 3428/111/2006
Şedinţa publică din 11 mai 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa civilă nr. 108 din 24 februarie 2009 Tribunalul Cluj a admis în parte acţiunea reclamantei R.M., a dispus anularea deciziilor 41, 42, 43 din 21 octombrie 2002 emise de Spitalul de Pneumoftiziologie Arad şi, pe cale de consecinţă, restituirea în natură a imobilelor din C.F. Gheghie, casă şi curte intravilan în suprafaţă de 4.043 m.p., teren arabil în intravilan în suprafaţă de 4.629 m.p. şi teren arabil în intravilan în suprafaţă de 1.719 m.p., precum şi intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestor imobile.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, intervenientii Ş.A.M., Ş.G.A., Ş.I.L., precum şi intervenienţii în nume propriu M.I. şi N.L.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Prin cererea de apel au solicitat schimbarea în tot a sentinţei atacate şi admiterea cererii lor de intervenţie, respectiv respingerea cererii de chemare în judecată, pe considerentul că reclamanta nu este moştenitoarea defunctului M.G.A., fiind străină de succesiune.
Curtea de Apel Cluj a recalificat calea de atac la 8 octombrie 2009, din apel în recurs, recalificare întemeiată pe disp. art. 2 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Titlul I al Legii 247/2005.
Prin Decizia civilă 1989/R/2009 din 15 octombrie 2009 au fost respinse ca nefondate recursurile declarate, reţinându-se că intervenienţii nu au justificat un interes şi nu au urmărit valorificarea unui drept propriu prin respectivele cereri de intervenţie, aceasta cu atât mai mult cu cât nu au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul litigios.
Împotriva acestei decizii, la 4 noiembrie 2009 au declarat recurs intervenienţii solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Cluj în vederea rejudecării apelului.
În motivarea recursului au susţinut că în mod greşit instanţa a calificat calea de atac ca fiind recursul, deoarece valoarea imobilului este de peste 100.000 RON, fiind vorba despre un castel, astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile art. 299 coroborat cu art. 282 C. proc. civ. Au susţinut, de asemenea, că a fost încălcat dreptul la apărare al intervenienţilor, deoarece recalificarea căii de atac s-a făcut la termenul la care M.I. depusese cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, dovedită cu certificat medical, dar şi cu încălcarea principiului repartizării aleatorii a cauzei prin sistemul ECRIS. Intervenienţii au criticat Decizia şi pe fond, arătând că în temeiul art. 244 C. proc. civ. se impunea suspendarea cauzei până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 12559/300/2005 al Tribunalului Braşov având ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. 29/2001 de pe urma defunctului M.G.A. şi că au formulat notificare la 15 septembrie 2005 în temeiul Legii nr. 247/2005.
Analizând recursul intervenienţilor sub aspectul admisibilităţii acestuia în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Titlul I al Legii 247/2005, Înalta Curte constată calea de atac inadmisibilă, pentru considerentele ce succed:
Art. 2 alin. (1) din Titlul I al Legii nr. 247/2005 prevede că „Deciziile sau dispoziţiile ori, după caz, ordinele conducătorilor autorităţilor administraţiei publice centrale, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările aduse de prezentul titlu, emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi nevalorificate, pot fi atacate la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
În continuare, în alin. (2) se statuează că hotărârea pronunţată de prima instanţă poate fi atacată cu recurs la Curtea de apel.
Acţiunea formulată de reclamanta R.M. are ca obiect anularea deciziilor 41, 42 şi 43 din 21 ianuarie 2002 emise de pârâtul Spitalul de Pneumoftiziologie Aleşd, decizii prin care s-a dispus respingerea cererilor de restituire în natură a imobilelor notificate pe considerentul că au destinaţie de interes public, precum şi stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în titluri de valoare nominală la valoarea de inventar actualizată cu indicele de inflaţie.
În aceste condiţii, devin aplicabile dispoziţiile legale mai sus invocate, de care, de altfel, reclamanta a şi înţeles să uzeze şi care au fost reţinute ca atare de instanţa de fond atunci când a hotărât că a fost depusă contestaţia în termenul legal de 12 luni.
Faptul că în dispozitivul hotărârii atacate a fost stabilită drept cale de atac apelul nu poate avea drept consecinţă uzitarea de către parte a unei căi de atac neprevăzute de lege.
Faţă de aceste argumente, calea de atac împotriva hotărârii pronunţate de tribunal în fond, corect recalificată de Curtea de Apel Cluj, este aceea a recursului, iar nu a apelului.
Împrejurarea că obiectul cererii are o valoare mai mare de 100.000 RON nu este de natură a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 282 coroborat cu art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., atâta vreme cât prin dispoziţii speciale, derogatorii de la dreptul comun, legiuitorul a stabilit posibilitatea atacării hotărârii pronunţate de prima instanţă doar cu recurs, ce va fi judecat de curtea de apel.
Pe cale de consecinţă, recursul intervenienţilor va fi respins ca inadmisibil, soluţie faţă de care Înalta Curte nu va examina celelalte critici formulate de intervenienţi cu privire la fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienţii M.I., N.L.C., Ş.A.M., Ş.G.A. şi Ş.I.L. împotriva deciziei 1989/R din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2913/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2921/2010. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
