ICCJ. Decizia nr. 2876/2010. Civil. Contestaţie la executare. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2876/2010
Dosar nr.10098/1/2009
Şedinţa publică din 7 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de sub nr. 10098/1/2009, astfel cum a fost precizată la data de 6 aprilie 2010 (data poştei de pe plicul expediere a cererii), contestatorul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii S.I. şi B.E., anularea deciziei nr. 7881 din 2 octombrie 2009 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, susţinând, în motivarea cererii, că, în mod greşit, au fost menţinute hotărârile pronunţate de instanţele inferioare în condiţiile nelegalei citări a contestatorului la Tribunalul Timiş şi a nerespectării dispoziţiilor legale privind administrarea probelor.
Au fost ataşate dosarele instanţelor anterioare, precum şi Dosarul nr. 260/325/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în care s-a pronunţat Decizia nr. 7881 din 2 octombrie 2009.
La termenul din 7 mai 2010, Înalta Curte a reţinut cauza spre soluţionare asupra excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocate prin întâmpinare de către intimatul S.I.
Analizând excepţia invocată, Înalta Curte apreciază că este întemeiată, nefiind posibilă încadrarea susţinerilor contestatorului în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 317 şi 318 C. proc. civ. ce reglementează calea extraordinară de atac.
Astfel, exercitarea contestaţiei în anulare ar fi fost posibilă în ipoteza neregularităţii de citare a contestatorului pentru ziua când s-a judecat pricina în recurs (art. 317 pct. 1) sau când hotărârea de recurs ar fi fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor imperative privitoare la competenţă (pct. 2).
Or, se constată că susţinerile petentului privind nelegalitatea citării sale vizează judecata în faţa Tribunalului Timiş, nu din faza recursului soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei decizie a fost atacată pe calea prezentei contestaţii în anulare.
De asemenea, celelalte susţineri din motivarea prezentei căi de atac se referă la fondul dreptului dedus judecăţii, criticându-se modul de administrare a probatoriilor în cauză, obiect ce determină inadmisibilitatea formulării lor ca temei al contestaţiei în anulare.
Pe de altă parte, potrivit art. 318 C. proc. civ., ar fi fost posibilă exercitarea contestaţiei în anulare în ipoteza în care dezlegarea dată de instanţa de recurs ar fi fost rezultatul unei greşeli materiale ori în cazul omisiunii de cercetare a vreunuia dintre motivele de modificare ori casare.
Se constată că niciuna dintre condiţii nu este întrunită în cauză, deoarece contestatorul nu a invocat existenţa vreunei erori materiale în recursul soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar recursul a fost respins ca inadmisibil, fără o cercetare a criticilor formulate.
Pentru aceste motive, subzistă concluzia anterior expusă, aceea a inadmisibilităţii contestaţiei, şi din perspectiva cerinţelor art. 318 C. proc. civ., care nu sunt întrunite în speţă.
Drept urmare, Curtea va admite excepţia şi va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de B.I. împotriva deciziei civile nr. 7881 din 2 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2921/2010. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 2883/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
