ICCJ. Decizia nr. 3270/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.3270/2010
Dosar nr. 45/62/2005
Şedinţa publică din 26 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele.
1. Cererea de chemare în judecată
1.1. Obiec.
Prin cererea înregistrată la data de 23 mai 2005, reclamanta D.I.M. a solicitat în contradictoriu cu Primarul comunei Feldioara, anularea dispoziţiei nr. 108 din 19 aprilie 2005 emisă de pârât privind respingerea cererii de restituire în natură sau acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilele situate pe raza comunei şi înscrise în C.F. 5680,4105, 5679 - în prezent C.F. 6272.
Ulterior, prin precizarea depusă la data de 28 noiembrie 2005 (fila 46 dosar fond) reclamanta a indicat persoanele în contradictoriu cu care înţelege să se judece, respectiv Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Local şi comuna Feldioara prin Primar, Prefectura Braşov şi Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 10/2001, Primăria comunei Feldioara, Primarul comunei Feldioara, Comisia locală de fond funciar de pe raza comunei Feldioara.
1.2. In fapt
In motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a învederat că a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la restituire în accepţiunea legii speciale, sens în care a depus acte de stare civilă, astfel încât a critica ca fiind nelegale dispoziţiile actului administrativ atacat, a cărui desfiinţare a solicitat-o, cu consecinţa recunoaşterii calităţii de moştenitor şi acordarea de despăgubiri pentru imobilele menţionate în notificarea înregistrată sub nr. 2782 din 14 noiembrie 2001 ce constituie obiectul dosarului nr. 1323/2001 depus la Comisia judeţeană Braşov de aplicare a Legii nr. 10/2001.
1.3. În drept
Reclamanta şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 495 din 23 februarie 2009, Tribunalul Braşov, secţia civilă, a respins contestaţia reclamantei împotriva dispoziţiei nr. 108 din 19 aprilie 2005 emisă de pârâta comuna Feldioara prin Primar, ca neîntemeiată.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, prin titlurile de proprietate emise în cadrul procedurii instituite de legile fondului funciar, i-a fost reconstituit reclamantei dreptul de proprietate asupra terenurilor ce au aparţinut antecesoarei sale S.A.I. căsătorită T. şi familia acesteia, iar pentru suprafaţa de 5,9568 ha a fost înscrisă în anexa 23 a Legii nr. 1/2000 (filele 224-226).
S-a constatat astfel că terenul preluat de stat (prin expropriere în temeiul Decretului nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare) a făcut obiectul legilor fondului funciar fiind exceptat de la incidenţa Legii nr. 10/2001, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) din această lege.
Potrivit art. 1 alin. (3) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 despăgubirile acordate în baza Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere vor urma procedura şi se vor supune dispoziţiilor privind acordarea despăgubirilor din această lege, astfel încât dreptul reclamantei urmează să fie valorificat pe această cale.
3. Hotărârea instanţei de ape.
Prin Decizia nr. 110 Ap din 19 octombrie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva susmenţionatei hotărâri.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe totale de 17 ha teren agricol aflat pe teritoriul comunei Feldioara, pentru diferenţa ce nu a putut fi retrocedată, procedându-se în modalitatea prescrisă de prevederile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 1/2000 prin înscrierea reclamantei în anexa nr. 39 a legii, cu recunoaşterea dreptului la despăgubiri pentru suprafaţa de 5,9568 ha.
Verificarea corespondenţei suprafeţelor de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, în modalităţile enunţate, cu extrasele de carte funciară au determinat instanţa să reţină concluzia potrivit căreia terenurile solicitate au format obiectul legilor fondului funciar, sens în care s-a constatat corecta aplicare a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 raportului juridic litigios.
Suplimentar s-a mai reţinut că pentru terenurile solicitate de la pretinşii autori – K.E. (n. S.), S.G., S.E., S.I., S.F., S.M.A. şi S.M.I., reclamanta nu a făcut dovada calităţii de moştenitor, implicit de persoană îndreptăţită faţă de aceste persoane.
Copiile actelor de stare civilă existente la dosarul cauzei atestă calitatea reclamantei de moştenitor pe linie directă faţă de autorii S., evidenţiaţi în C.F. 5680 Feldioara, în timp ce fostele cărţi funciare nr. 5679, 4105 Feldioara, transcrise în C.F. nou 6272 Feldioara, fac referire la alţi titulari – S.W., K.G. şi soţia E.S., în raport de care reclamanta nu a făcut dovada calităţii de moştenitor.
4. Recursu.
4.1.Motiv.
Reclamanta a declarat recurs împotriva susmenţionatei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut că în mod nelegal s-a constatat dezdăunarea sa în temeiul Legii nr. 1/2000, întrucât în cauză, în afara unei simple susţineri a pârâtului, nu există dovezi în acest sens.
Deşi la dosarul cauzei au fost depuse actele de stare civilă, arbore genealogic, în mod nelegal se reţine că nu ar avea calitatea pretinsă de legea specială pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de această lege.
Relativ la acest aspect, a învederat că deşi prima instanţă nu a reţinut că nu ar avea calitatea de moştenitor, instanţa de apel, în propria sa cale de atac, reţine o asemenea constatare, cu consecinţa înrăutăţirii situaţiei sale.
4.2. Analiza făcuta de instanţa de recurs
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, „imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite, se restituie, în natură, în condiţiile prezentei legi".
Stabilind domeniul de aplicare al legii, textul legal enunţat instituie, în acelaşi timp, astfel cum dispun normele metodologice date în aplicarea unitară a acestei legi, caracterul de complinire în raport cu alte acte normative reparatorii speciale anterioare şi, în măsura în care acestea din urmă conţin alte măsuri, aplicarea prioritară a prevederilor legii speciale în raport cu respectivele măsuri ca şi prevalenţa măsurilor reparatorii reglementate de această lege asupra altor proceduri.
Acoperind câmpul preluărilor de imobile (construcţii şi/sau terenuri) în perioada de referinţă a legii în încercarea de a crea/reglementa un regim unic de soluţionare şi acordare a despăgubirilor pentru aceste imobile, legea specială instituie prin art. 8 alin. (1) din lege, o singură excepţie de la aplicarea dispoziţiilor sale, potrivit căreia „nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată cu modificările şi completările ulterioare şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare [...]".
Normă de excepţie, de strictă interpretare şi aplicare, prevederea legală enunţată exclude de sub incidenţa normelor legii speciale, terenurile situate în extravilanul localităţilor, indiferent că aveau această situaţie la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi terenurile ale căror regim juridic este reglementat de legile fondului funciar.
per a contrario şi în acord cu regulile de interpretare sistemică a legii [prin raportare şi la dispoziţia art. 1 alin. (1) din lege], rezultă că sfera de aplicare a legii speciale acoperă şi acele terenuri din intravilanul localităţilor care, până la data intrării sale în vigoare - 14 februarie 2001 - nu au fost restituite integral persoanelor îndreptăţite.
Or, în speţă, instanţele au reţinut incidenţa normei art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi au exclus bunul litigios de la incidenţa actului special de reparaţie, justificat de realizarea pretenţiilor (obţinerea/ acordarea de măsuri reparatorii) în temeiul legilor fondului funciar, sens în care s-a arătat că pentru diferenţa de teren pretinsă în cauză de 5,9568 ha teren, reclamanta a beneficiat de despăgubiri în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 1/2000, fiind înscrisă în anexa nr. 39 a legii (fila 226 dosar fond - anexa nr. 23).
Înscrisul menţionat constituie însă un „tabel nominal" în care apare a fi menţionat la ordinea 4 şi numele reclamantei cu suprafaţa de teren precizată şi dreptul corespunzător de despăgubiri cu observaţia validării acestei propuneri în anexa nr. 39 la Legea nr. 1/2000.
Numai că „validarea" propunerii menţionate prin înscrierea sa în „anexa nr. 39" după termenii uzitaţi de intimată şi înscrisul de aceasta exhibat (tabelul nominal) vizează în realitate, potrivit dispoziţiilor HG nr. 890/2005 privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, foştii membri persoane juridice, precum şi persoane fizice şi membrii acestora din formule asociative (composesorate, obşti de moşneni în devălmăşie, etc.) cărora li se constituie conform prevederilor legale, la cerere, dreptul de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră.
Prin urmare, nu doar forma înscrisului menţionat, lipsită de orice efecte juridice, dar şi conţinutul său - în care se indică generic doar nume, suprafeţe de teren şi despăgubiri pentru terenuri, altele decât cele la care legea însăşi face referire, confirmă susţinerile reclamantei privind absenţa oricărei despăgubiri pentru acest teren şi prin urmare, greşita reţinere a incidenţei art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 raportului juridic litigios.
De asemenea, reţinând că reclamanta nu a făcut dovada calităţii de moştenitor al autorilor din patrimoniul cărora se pretinde că a fost preluat terenul solicitat în condiţiile în care prima instanţă nu a analizat o atare împrejurare în soluţionarea cererii reclamantei, se constată a fi fondate susţinerile părţii privind agravarea situaţiei în propria sa cale de atac, considerente ce impun desfiinţarea hotărârii astfel pronunţate.
Nu poate fi omisă în această analiză, nici împrejurarea că pârâtul s-a apărat, potrivit celor arătate în întâmpinarea formulată la cererea de chemare în judecată (fila 24 dosar fond) nu în sensul contestării calităţii de moştenitoare a reclamantei, în acela al realizării/valorificării pretenţiilor solicitate în cauză (pentru suprafaţa de 5,9568 ha) pe calea legilor fondului funciar, ceea ce semnifică implicit că pârâtul recunoaşte calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la despăgubiri pentru terenul menţionat (inclusiv prin înscrierea acesteia în tabelul întocmit în temeiul Legii nr. 1/2000 pentru acelaşi teren).
Prin urmare, în raport de cele ce preced, constatând incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecăţii va fi admis cu consecinţa casării deciziei curţii de apel, precum şi a sentinţei şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, care în rejudecare va analiza pentru fiecare suprafaţă pretinsă calitatea reclamantei de succesor în raport de proprietarii tabulari, verificare pe care legea specială o pretinde.
In rejudecare se va suplimenta totodată probaţiunea prin administrarea, alăturat probei cu înscrisuri (depunere extras C.F. 6272 Feldioara in extenso) şi a unei expertize tehnice judiciare de specialitate - topografică - care să:
- identifice terenurile pretinse în cauză, compuse din 29.254,80 mp înscris în C.F. 5680 Feldioara, 15.707,60 mp înscris în C.F. 4105 Feldioara şi 14.606,90 mp înscris în C.F. 5679 Feldioara;
- situaţia juridică actuală a acestora, scop în care se vor determina şi individualiza terenurile libere în accepţiunea legii speciale ce pot fi atribuite în natură (cu dezmembrarea şi formarea unor loturi corespunzătoare); terenurile ocupate prin indicarea lucrărilor (construcţii, inclusiv utilităţi ori amenajări de utilitate publică) ce fac imposibilă restituirea în natură, cu menţionarea actelor de proprietate, inclusiv autorizaţiei de construcţii pentru construcţiile edificate după 1990, ce vor fi depuse/prezentate de deţinătorii terenurilor,
- indicarea cuantumului despăgubirii pentru terenul imposibil de restituit în natură, determinat în conformitate cu prescripţiile legii speciale, potrivit standardelor internaţionale de evaluare (Decizia atacată fiind emisă anterior adoptării Legii nr. 247/2005).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta D.I. împotriva deciziei civile nr. 110 Ap din 19 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Casează Decizia şi sentinţa civilă nr. 49 din 23 februarie 2009 a Tribunalului Braşov.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3285/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3260/2010. Civil. Revizuire → |
|---|
