ICCJ. Decizia nr. 326/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 326/2010
Dosar nr. 105/2/2008
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2010
Asupra cauzei civile, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrata la Tribunalul Prahova sub nr. 22/105/2008 reclamanta M.S., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N., a formulat contestaţie împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 316 din 17 decembrie 2007 prin care a solicitat stabilirea despăgubirilor pentru terenul in suprafaţa de 1836,313 situat în comuna Bărcăneşti, tarlaua 37, parcela 604/88 mp la suma de 128.590 lei (echivalentul a 36740 Euro - 20 Euro mp).
Reclamanta a arătat în motivarea acţiunii, că prin hotărârea nr. 316 din 17 decembrie 2007 s-a dispus exproprierea terenului în suprafaţa de 1836,313 mp proprietatea sa, situat în comuna Bărcăneşti, tarlaua 37, parcela 604/88 mp şi s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 23141,40 lei - echivalent a 6600 Euro (3,6 Euro/mp)
A mai susţinut reclamanta că despăgubirea stabilită este derizorie şi nu ţine cont de preţul de circulaţie al terenului în zona, de amplasamentul acestui teren, aflat in vecinătatea casei sale, în prelungirea terenului curţi construcţii, de pagubele produse, pe acest teren aflându-se o livada, legume şi cereale ce constituie sursa de hrana a familiei reclamantei.
S-a mai susţinut că despăgubirile au fost stabilite diferenţiat şi fără un criteriu stabilit, astfel ca altor persoane ale căror terenuri se aflau la o distanţă mai mare faţă de gospodăria acestora şi exproprierea nu le producea prejudicii mari le-au fost acordate despăgubiri de 4 ori mai mari.
În drept au fost invocate dispoziţiile din Legea nr. 198/2004, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, HG nr. 686 /2007, HG nr. 941/2004.
Pârâtul Statul Roman prin C.N.A.D.N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată întrucât despăgubirile stabilite în favoarea reclamantei de 12,60 lei/mp, adică 3, 6 Euro /mp au avut în vedere raportul de evaluare din data de 31 mai 2006 efectuat de expert evaluator imobiliar M.D., expert agreat de expropriator, astfel că despăgubirea acordată a ţinut cont de toate criteriile impuse de lege.
Prin sentinţa civilă nr. 1399 pronunţată la data de 14 mai 2008 Tribunalul Prahova a admis în parte acţiunea, stabilind dreptul reclamantei la despăgubiri în cuantum de 73445 lei pentru terenul în suprafaţă de 1836,313 mp situat în com. Bărcăneşti, jud. Prahova, tarlaua 37, parcela 604/88, respectiv de 40 lei/mp (aproximativ 11 Euro) supus exproprierii.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 316 din 17 decembrie 2007, reclamantei i s-a propus acordarea unei despăgubiri în cuantum de 23141,40 lei pentru terenul in suprafaţa de 1836,313 /mp deţinut de aceasta împreună cu numiţii P.E., P.V. şi M.E., conform titlului de proprietate nr. 3530 din 29 iunie 1994 eliberat în temeiul Legii nr. 18/1991 de Comisia judeţeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor si a certificatului de moştenitor nr. 110 din 16 februarie 1998 eliberat de BNP I.C.
Primind rezultatul expertizei tehnice de specialitate întocmită de expert topo C.A. instanţa, comparându-1 cu oferta pârâtei şi cu pretenţiile formulate de părţi a apreciat că oferta efectuată de pârâtă nu exprimă valoarea reala a terenului, în raport de comuna în care este situat, de poziţionarea acestuia în extravilanul localităţii, dar în continuarea gospodăriei reclamantei, de categoria de folosinţa, de suprafaţa relativ mare a terenului expropriat, de daunele propriu-zise care s-ar aduce proprietarilor prin expropriere, în condiţiile în care din constatările expertului C.A. reiese că pe teren se afla o plantaţie de pomi şi o amenajare de instalaţie pentru irigat.
Tribunalul a apreciat că expertul tehnic judiciar C.A. a stabilit reala valoare de circulaţie a terenului, având in vedere atât preţurile de circulaţie orientative pe piaţa libera pentru aceasta localitate în ceea ce priveşte terenurile situate în extravilan - 8-15 Euro /mp cât şi hotărârile anterioare ale Comisiei alcătuită în temeiul Legii nr. 198/2004 şi a HG nr. 1546/2006 de stabilire a despăgubirilor pentru alţi proprietari.
S-a apreciat că cererea reclamantei de acordare a unei despăgubiri în cuantum de 281,41 lei conform raportului de expertiză întocmit de ing. B.N. nu este fondată, întrucât este mai mare decât valoarea reală a terenului, iar calculul s-a realizat prin raportare la o despăgubire primită de un alt proprietar de terenuri din aceeaşi comună.
Referitor la cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, tribunalul a stabilit că nu poate fi avută în vedere, întrucât a fost formulată prin concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor, cu atât mai mult cu cât prin concluziile orale apărătorul reclamantei a declarat că nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei au declarat apel, în termenul legal atât reclamanta cât şi pârâtul, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Reclamantă a susţinut că este nemulţumită de cuantumul despăgubirilor acordate de instanţa de fond, care a refuzat să valideze suma stabilită cu acest titlu de expertul B.N. şi nu a ţinut cont de preţul de circulaţie al terenului, de amplasamentul său - în prelungirea curţii sale, de pagubele produse - pe acest teren a plantat cereale, legume şi o livadă, care asigura hrana familiei sale; respectiv de scăderea considerabilă a valorii proprietăţii sale.
Pârâtul a criticat hotărârea instanţei de fond, arătând că expertiza întocmită de ing. C.A. nu a respectat dispoziţiile instanţei, neavându-se în vedere valoarea imobilului la data emiterii hotărârii nr. 316/2007.
A precizat că instanţa le-a respins neîntemeiat obiecţiunile formulate sub acest aspect şi nu a avut în vedere că nu s-a indicat metodologia în baza căreia expertul a stabilit cuantumul de 40 lei/mp, care este exagerat de mare, că acesta nu a depus acte justificative în acest sens, iar investiţiile menţionate de expert nu au fost dovedite de către reclamantă, ca de altfel nici scopul pentru care aceasta pretinde că folosea terenul expropriat.
La termenul de judecată din data de 22 septembrie 2000, constatând că la instanţa de fond raportul de expertiză nu a fost întocmit cu respectarea disp. art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, de o comisie formată din trei experţi, în temeiul disp. art. 129 alin. (4) C. proc. civ., rap. la art. 295 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel a pus în discuţia părţilor necesitatea refacerii probatoriilor prin efectuarea unui nou raport de expertiză, cu respectarea disp. art. 25-26 din Legea nr. 33/1994, de o comisie formată din trei experţi, unul desemnat de instanţă, unul de expropriat şi unul de expropriator.
Luând act de acordul exprimat de părţile legal reprezentate, instanţa a dispus la acest termen de judecată efectuarea noului raport de expertiză, având ca obiectiv calcularea, în conformitate cu disp. art. 25-26 din Legea nr. 33/1994 a cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru terenul expropriat.
Prin Decizia civilă nr. 43 din 2 martie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de reclamanta M.S. şi, în consecinţă a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 1399 din 14 mai 2009 a Tribunalului Prahova, în sensul că a admis în totalitate acţiunea; a obligat pârâtul să plătească reclamantei despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafaţă de 1836,313 mp situat în com. Bărcăneşti, tarlaua 37, parcela 604/88 în cuantum de 22,30 Euro/mp, conform valorii stabilite în apel de expert C.C. şi cheltuieli de judecată în sumă de 2200 lei; a stabilit că plata despăgubirilor se va face în termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii, la cursul BNR din ziua plăţii; a menţinut dispoziţiile sentinţei cu privire la admiterea primului capăt de cerere din acţiune, dar în cuantumul stabilit în apel; a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. Din România şi a obligat apelantul-pârât să plătească apelantei-reclamante suma de 1950 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a constatat că ambele apeluri conţin critici la adresa expertizei de evaluare efectuată la instanţa de fond, însă aceste aspecte nu mai pot fi analizate în această cale de atac în condiţiile în care curtea de apel, constatând că raportul de expertiză din dosarul de fond nu a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, a dispus refacerea probatoriilor prin efectuarea unui raport de expertiză, evaluare, de data aceasta cu respectarea dispoziţiilor legale menţionate.
În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru terenul expropriat, instanţa de apel a statuat că valoarea stabilită de instanţa de fond nu poate fi avută în vedere, întrucât are la bază un raport de expertiză care a fost întocmit cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 25 din Legea nr. 33/1994 şi, în această situaţie, suma cuvenită reclamantei trebuie stabilită conform disp art. 27 din Legea nr. 33/1994 între limitele minime şi maxime determinate de valoarea oferită de expropriator (12,60 lei) şi cea solicitată de către expropriat (281,41 lei) şi, prin raportare directă la sumele stabilite în raportul de expertiză efectuat în apel.
Cu privire la suma solicitată de reclamantă, ca reper pentru stabilirea limitei maxime a despăgubirilor s-a avut în vedere că, deşi prin acţiune aceasta a solicitat ca despăgubirile să fie calculate la preţul de 20 Euro/mp, ulterior, după depunerea raportului de expertiză de către ing. B.N. şi-a majorat câtimea pretenţiilor la suma de 281,41 lei (filele 71,78 dosar fond) şi, în această situaţie, neexistând nicio prevedere contrară şi expresă în Legea nr. 33/1994, în conformitate cu disp. art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., curtea de apel a reţinut ca limită maximă a despăgubirilor suma de 281,41 lei/mp.
Prin urmare, ţinând cont că în speţă terenul expropriat se află situat în extravilanul localităţii, dar pe de altă parte, se află în continuarea curţii reclamantei şi este folosit de aceasta pentru cultura de plante şi pomi, reţinând şi împrejurarea că, urmare directă a exproprierii, valoarea terenului rămas în proprietatea reclamantei expropriate se diminuează considerabil, că de altfel şi eventualele posibilităţi de exploatare agricolă a sa, curtea de apel a stabilit că despăgubirile ce se cuvin reclamantei trebuie calculate la preţul stabilit de expertul propus de expropriator, de 22,30 Euro/mp.
Instanţa de apel nu a validat suma de 40 Euro/mp propusă de ceilalţi doi experţi, întrucât în raport de categoria de folosinţă a terenului extravilan, agricol, o astfel de sumă apare ca exagerată, depăşind cu mult valoarea reală a unui astfel de teren.
S-a apreciat ca fondat motivul de apel formulat de către reclamantă, referitor la cheltuielile de judecată, întrucât acestea au fost solicitate la instanţa de fond prin concluziile orale formulate de apărătorul reclamantei, astfel cum se menţionează expres în încheierea de amânare a pronunţării, aflată la fila 78 dosar fond.
Cu privire la apelul pârâtului s-au avut în vedere doar motivele formulate de acesta în cadrul termenului legal prevăzut de disp. art. 284 alin. (1) şi art. 287 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., criticile formulate de acesta prin concluziile orale la termenul de judecată din data de 23 februarie 2009 fiind invocate în afara termenului legal stipulat de textele de lege menţionate.
In considerarea celor menţionate în precedent, instanţa a respins ca nefondat apelul declarat de pârât şi a admis apelul reclamantei.
Împotriva menţionatei decizii au formulat recurs, în termen legal, reclamanta M.S. şi pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. din România.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a susţinut că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care prevăd că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului.
S-a mai susţinut că pe terenul expropriat au fost plantate o livadă, legume şi fructe ce constituiau hrana familiei precum şi faptul că în mod greşit s-a omologat raportul de expertiză superficial efectuat de expertul consilier C.C., fără a avea în vedere raportul de expertiză comun.
În recursul său, pârâtul a susţinut că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care prevăd că la calculul despăgubirii experţii vor ţine cont de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, adică în localitatea Bărcăneşti, aceasta însemnând, în opinia pârâtului preţul de tranzacţionare al terenului şi nu cel de ofertare.
Analizând recursurile formulate, în raport de criticile comune referitoare la expertiza efectuată în faţa instanţei de apel, Înalta Curte, apreciază că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite."
Alineatul (2) al art. 26 din lege prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia."
Expertiza administrată şi omologată în cauză a fost efectuată cu respectarea cerinţelor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, aşa cum rezultă din conţinutul raportului întocmit de către experţi, aspect reţinut şi de instanţa de apel, ca urmare a analizării şi verificării conţinutului expertizei.
Prin raportul de expertiză întocmit de comisia formată din cei trei experţi - unul desemnat de instanţă, unul de către expropriat şi unul de expropriator s-a concluzionat că despăgubirile cuvenite apelantei-reclamante trebuie calculate fie prin raportare la suma de 22,30 Euro/mp - concluzia expertului C.C., desemnat de expropriator, fie la 40 Euro/mp- concluzia experţilor C.M. şi B.N., experţi desemnaţi de instanţă şi respectiv de expropriat.
Totodată, în raportul menţionat, experta desemnată de instanţă a stabilit o valoare unitară de 31,50 Euro/mp calculată ca medie între valorile de 22, 30 şi 40,00 ale celor trei experţi( filele 70,71 dosar).
Referitor la daunele aduse proprietarului, în mod corect s-a statuat că reclamanta nu a făcut nicio dovadă cu privire la acest aspect.
Văzând dispoziţiile legale enunţate şi faptul că s-a făcut aplicarea acestor prevederi la întocmirea raportului de expertiză tehnică, se constată că, în cauză, s-a stabilit o dreaptă despăgubire, cu respectarea principiului apărării dreptului de proprietate privată.
Faţă de cele ce preced, se constată că au fost aplicate corect dispoziţiile legale incidente în speţă, ceea ce impune respingerea recursurilor, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu consecinţa păstrării deciziei pronunţate de instanţa de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta M.S. şi de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei nr. 43 din 2 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3256/2010. Civil. Obligaţie de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 3223/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
