ICCJ. Decizia nr. 3273/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3273/2010
Dosar nr. 2680/1/2006
Şedinţa publică din 26 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26 martie 2004, reclamanta B.M.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Iaşi, anularea dispoziţiei nr. 3550 emisă de pârât la data de 04 martie 2004 şi recunoaşterea calităţii de persoană îndreptăţită la restituire a imobilului situat în localitatea Iaşi
In motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin dispoziţia menţionată i-a fost respinsă notificarea prin care a solicitat restituirea imobilului indicat, ce a constituit proprietatea lui C.G.C., din al cărui patrimoniu a fost preluat bunul către stat.
A arătat reclamanta că proprietarul imobilului a fost căsătorit cu E.C. (fostă J., decedată în anul 1947), căsătorie din care nu au rezultat copii, dar în timpul căreia a adoptat-o pe E.E.
Aceasta din urmă a fost căsătorită cu G.G., căsătorie din care au rezultat copii G.D., G.G.L. şi F.E. (fostă G.).
G.D. nu a avut copii, ci numai G.G.L. (pe G.O. şi G.I.) şi F.E. (pe F.D. şi F.E.).
A doua căsătorie, C.G.C. a încheiat-o în anul 1949 cu E.I. (fostă L.) care a decedat în anul 1986, căsătorie din care, de asemenea, nu au rezultat copii. E.I. a avut un frate, I.M., decedat în anul 1994, care a fost căsătorit cu I.E., căsătorie din care a rezultat reclamanta, care este nepoata celei de a doua soţii a lui C.G.C. şi are vocaţie la succesiunea acestuia, deci are calitate de persoană îndreptăţită în accepţiunea legii speciale.
La data de 13 septembrie 2004, G.R., F.I., F.D., G.I.G. şi G.O.C. au formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Primarul municipiului Iaşi, prin care au învederat că sunt unicii moştenitori ai de-cujusului pe linie descendentă, calitate ce le-a fost stabilită prin hotărâre irevocabilă, în contradictoriu cu reclamanta, care a mai pretins acelaşi drept solicitat în cauza de faţă şi în alte litigii.
Prin sentinţa nr. 294 din 09 martie 2005, Tribunalul Iaşi, secţia civilă, a respins acţiunea reclamantei şi a admis cererea de intervenţie în interes alăturat Primarului municipiului Iaşi, formulată de intervenienţii G.R., F.I., F.D., G.I.G. şi G.O.C.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanta face parte din clasa a II-a de moştenitori, a colateralilor privilegiaţi, în timp ce intervenienţii fac parte din clasa I de moştenitori, a descendenţilor, fără limită în grad după defunctul C.G.C., situaţie ce, potrivit art. 75 C. fam. se aplică în mod corespunzător adoptatului şi descendenţilor săi.
Dacă persoana care a lăsat moştenirea este adoptatorul, cum este cazul în speţă, nu are importanţă felul adopţiei, cu efecte depline sau cu efecte restrânse, în ambele ipoteze, adoptatul şi descendenţii acestuia având vocaţie la succesiunea adoptatorului.
Deosebirea între cele două feluri de adopţie se manifestă în raporturile adoptatului şi descendenţilor săi cu rudele fireşti, situaţie inexistentă în cauză.
Ca urmare, s-au reţinut a fi legale dispoziţiile actului administrativ atacat emis cu respectarea principiilor devoluţiunii legale a moştenirii, ceea ce face de prisos analiza existenţei/inexistenţei dreptului de proprietate invocat în cauză, stabilirea calităţii de moştenitor/persoană îndreptăţită la restituire fiind prioritară stabilirii însăşi a dreptului de proprietate asupra bunului supus procedurii.
Prin Decizia nr. 468 din 18 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva susmenţionatei hotărâri.
S-a reţinut, în esenţă, că în cauză nu s-a făcut dovada că a doua soţie a defunctului C.G.C., numita C.I. a acceptat succesiunea acestuia la data deschiderii ei şi că fratele acesteia, I.M. (tatăl reclamantei) a acceptat la rândul său succesiunea surorii sale, la momentul deschiderii acesteia, respectiv la nivelul anului 1986.
Cât priveşte vocaţia succesorală a numitei E.E.B.J., a cărei adopţie cu efecte restrânse nu a fost contestată în cauză, s-a reţinut, în aplicarea dispoziţiilor art. 75, art. 77 C. fam. că există legătură de rudenie între adoptator şi adoptat, respectiv descendenţii acestuia, motiv pentru care s-au apreciat ca legale dispoziţiunile primei instanţe privind recunoaşterea vocaţiei intervenienţilor la succesiunea adoptatorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta care invocând aplicarea şi interpretarea greşită a legii, a susţinut că soţia supravieţuitoare a defunctului, I.I., antecesoarea reclamantei (mătuşă) a venit la succesiunea autorului comun în concurs cu fiica adoptivă din prima căsătorie, E.E.B.J. şi nu este exclusă de aceasta din urmă de la succesiune, cum greşit au reţinut instanţele.
Acceptarea/neacceptarea succesiunii s-a făcut în aceeaşi calitate de antecesorii părţilor, adică tacit, prin faptul locaţiunii în imobilul în litigiu în decursul anilor, a plăţii impozitelor, etc.
Greşit s-a dat eficienţă actului de adopţie al antecesoarei intervenienţilor, întrucât nu au fost respectate dispoziţiile legale în vigoare la data adoptării sale, art. 321-323 C. civ., respectiv încuviinţarea adopţiei prin hotărârea curţii de apel şi înscrierea sa în registrele de stare civilă ale locului unde îşi avea domiciliul adoptatorul.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 659 C. civ. „succesiunile sunt deferite copiilor şi descendenţilor defunctului, ascendenţilor şi rudelor sale colaterale, în ordinea şi după regulile mai jos determinate", regulă ce se aplică în conformitate cu prescripţiile art. 75, art. 77 şi art. 79 C. fam. şi cu privire la drepturile de moştenire ale înfiaţilor şi descendenţilor acestora faţă de înfietori sau rudele acestora.
Fiind stabilită în cauză irevocabil legalitatea înfierii persoanei adoptate, precum şi consecutiv încadrarea reclamantei într-o clasă de moştenitori ce este exclusă de la succesiunea de-cujusului în raport de descendenţilor care au şi acceptat şi cules moştenirea defunctului (sentinţa nr. 481 din 23 februarie 2007 a Tribunalului Iaşi menţinută prin Decizia nr. 123 din 18 octombrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, respectiv sentinţa nr. 8511 din 08 iulie 2008 a Judecătoriei Iaşi irevocabilă prin Decizia nr. 565/2009 a Curţii de Apel Iaşi), se constată legalitatea dispoziţiunilor instanţei de apel.
Întrucât prin certificatele de moştenitor nr. 571/1994, respectiv nr. 4/2004 s-a stabilit calitatea antecesorului intervenienţilor, G.D., la succesiunea proprietarului bunului litigios, C.C., constatări consolidate jurisdicţional prin hotărârile judecătoreşti menţionate, criticile reclamantei privind lipsa vocaţiei adoptatei, respectiv a descendenţilor acesteia la moştenirea antecesorului său, sunt nefondate şi ca urmare nu pot fi primite.
Sunt lipsite de relevanţă, în contextul menţionat, aserţiunile reclamantei privind concursul între soţia supravieţuitoare a defunctului (antecesoarea reclamantei/şi fiica adoptivă (antecesoarea intervenienţilor) atâta timp cât irevocabil s-a statuat în sensul neacceptării succesiunii de către antecesoarea reclamantei, drept de opţiune care se stinge prin neexercitare.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul dedus judecăţii va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.M.G. împotriva deciziei civile nr. 468 din 18 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3272/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3285/2010. Civil → |
|---|
