ICCJ. Decizia nr. 3443/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3443/2010
Dosar nr. 3415/30/2008
Şedinţa publică din 3 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. dosar 3415/30/2008 la data de 20 aprilie 2008, reclamantele F.R. şi C.J. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Timişoara au solicitat obligarea acestuia la emiterea unei dispoziţii prin care să se dispună restituirea în natură către fiecare dintre reclamante, a unei cote de 3/8 din dreptul de proprietate având ca obiect terenul de sub nr. top. 28417/1/1/2 în suprafaţă de 50 mp, teren înscris în C.F. nr. 116676 Timişoara şi, respectiv, terenul de sub nr. top. 28417/1/1/3, în suprafaţă de 79 mp, teren înscris în C.F. nr. 116676 Timişoara, motivând că mama lor, C.D., a întocmit şi depus în termen legal - în numele său şi, respectiv, în numele reclamantelor - o notificare în baza Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat restituirea în natură a imobilelor trecute în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 55/1979, fiind preluate de la mama reclamantelor - C.D. - (în cotă de 2/8) şi de la reclamante, câte o cotă de 3/8 pentru fiecare, notificare soluţionată prin Dispoziţia nr. 731 din 10 martie 2008 a Primarului Municipiului Timişoara, dispoziţie prin care s-a recunoscut doar dreptul de proprietate al mamei reclamantelor, omiţând din cuprinsul ei orice menţiune referitoare la dreptul de proprietate al reclamantelor asupra aceloraşi imobile.
Prin sentinţa civilă nr. 165 din 13 ianuarie 2009, Tribunalul Timiş a admis acţiunea reclamantelor, a anulat dispoziţia nr. 731 din 10 martie 2008, a obligat pârâtul la emiterea unei noi dispoziţii în sensul restituirii în natură a celor două terenuri, cu menţionarea unei cote de 3/8 din dreptul de proprietate asupra acestora către fiecare reclamantă şi a unei cote de 2/8 către mama lor, pârâta C.D., iar în conformitate cu dispoziţiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, modificată, a dispus acordarea de despăgubiri pentru diferenţa de teren şi pentru construcţiile demolate cuprinse în C.F. 9118 Timişoara.
Instanţa de fond a reţinut că pârâta C.D. a formulat notificare în temeiul legii speciale, atât în nume propriu, cât şi ca mandatar al reclamantelor, în conformitate cu dispoziţiile art. 1533 şi art. 1546 C. civ.
Împotriva sentinţei civile nr. 165 din 13 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 3415/30/2008, a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Timişoara, motivând că dispoziţia atacată se referă la notificarea întocmită de numita C.D., iar potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 doar aceasta este în măsură să conteste dispoziţia de retrocedare, reclamantele neavând calitate procesuală activă.
Prin decizia civilă nr. 114 din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara s-a respins apelul pârâtului, instanţa reţinând că, în ce priveşte lipsa calităţii procesuale active a reclamantelor invocată de Primarul Municipiului Timişoara există identitate între persoana reclamantului şi persoana celui care este titularul dreptului subiectiv dedus în justiţie, iar în speţă reclamantele F.R. şi C.J. au împuternicit-o pe mama lor C.D. să se ocupe de depunerea notificării şi a documentaţiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, în vederea recuperării imobilului preluat abuziv, respectiv pentru obţinerea de despăgubiri, la dosarul administrativ întocmit în baza Legii nr. 10/2001, fiind depuse declaraţiile pe propria răspundere ale reclamantelor din care rezultă că acestea nu au beneficiat de despăgubiri pentru imobilele expropriate dar şi procuri speciale prin care au mandatat-o pe mama lor, C.D., în mod expres să întreprindă în numele lor „tot ceea ce va considera necesar pentru a reintra în proprietatea imobilului expropriat", procurile fiind depuse în termenul legal de depunere a notificării prev. de art. 22 din Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 şi O.U.G. nr. 145/2001.
Împotriva deciziei civile nr. 114 din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Timişoara, încadrându-l în motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., arătând că decizia atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită legii, reluând, în esenţă, criticile formulate în apel privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantelor.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Critica recurentului privind calitatea de persoane îndreptăţite la restituire a reclamantelor F.(C.)R. şi C.J. urmează a fi înlăturată, instanţele de fond şi apel statuând, în mod corect asupra acestui aspect.
Astfel, calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii este asigurată de statutul de proprietar asupra imobilului ce formează obiectul notificării, la momentul preluării imobilului de către stat.
Or, în cauză în mod corect s-a stabilit că acest statut aparţine şi reclamantelor întrucât, de pe urma defunctului C.S. au rămas ca moştenitori legali în calitate de fiice, reclamantele şi soţia acestuia, pârâta C.D., conform certificatului de moştenitor nr. 3838/1979, iar în baza Decretului nr. 55/1979, imobilele revendicate au trecut în proprietatea statului prin expropriere.
Legea conferă vocaţie la moştenire rudelor defunctului, soţului supravieţuitor al defunctului şi statului, iar vocaţia succesorală testamentară poate să aparţină, în principiu, oricărei persoane cu capacitate succesorală, testamentul lăsat de defunct fiind recunoscut de lege, cu anumite limitări, ca temei al vocaţiei la moştenire.
Conform art. 651 C. civ. „succesiunile se deschid prin moarte”, ceea ce înseamnă că, în principiu, dezbaterea succesorală se realizează potrivit legii, de la momentul decesului lui de cujus, în privinţa regulilor aplicabile calităţii şi cotelor succesorale.
Legea nr. 10/2001 nu derogă de la acest principiu, menţionându-se în pct. 4.4 din H.G. nr. 250/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a legii că „în toate cazurile, stabilirea calităţii de moştenitor legal sau testamentar se face potrivit legii române”.
Potrivit art .1169 C. civ., cel care face o propunere înaintea judecăţii trebuie să dovedească, or, prin probele administrate în cauză reclamantele au dovedit existenţa calităţii de moştenitor legal al defunctului C.S., iar dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în care se încadrează situaţia sa, îi conferă statutul de persoană îndreptăţită.
Faţă de împrejurarea că doar pârâta C.D. a formulat notificare în termenul şi condiţiile legii, în speţa pendinte se observă că reclamantele au acordat mamei lor un mandat tacit, conform art. 1533 C. civ., fapt dovedit prin declaraţiile pe proprie răspundere ale acestora şi procurile speciale prin care au mandatat-o pe mama lor, înscrisuri ce au ca efect şi ratificarea actelor întocmite anterior, conform dispoziţiilor art. 1546 C. civ., ratificarea valorând mandat şi producând efecte retroactive.
Faţă de argumentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timişoara împotriva deciziei civile nr.114 din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3448/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1248/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
