ICCJ. Decizia nr. 357/2010. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 357/2010
Dosar nr. 1799/114/2007
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 494 din 20 aprilie 2007 a Tribunalului Buzău, secţia civilă, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei G.A. şi, pe cale de consecinţă, s-a respins acţiunea formulată de aceasta – în contradictoriu cu RA E.D.P.P. Constanţa, P.C., P.M., P.V., R.E., R.M.A., G.A., G.C., G.I., Consiliul local Constanţa şi Municipiul Constanţa, prin Primar – acţiune ce viza constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, încheiat între RA E.D.P.P. Constanţa, în calitate de vânzător şi pârâţii persoane fizice, în calitate de cumpărători, cu privire la imobilul situat în Municipiul Constanţa.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta a promovat acţiunea pretinzând că este moştenitorul testamentar al defunctului O.D.M., care ar fi una şi aceeaşi persoană cu O.M., ce figurează în lista anexă la Decretul nr. 92/1950, ca proprietar al imobilului în litigiu.
Identitatea dintre cele două persoane, reţine instanţa fondului, nu a fost însă dovedită de reclamantă, la dosarul cauzei nefiind depuse acte de stare civilă, ci doar o declaraţie de notorietate, autentificată sub nr. 2050 din 19 noiembrie 2000, cu doi ani înainte de introducerea acţiunii, dată de persoane cu domiciliul în Galaţi.
Pe de altă parte, se mai arată, reclamanta nu a făcut dovada calităţii sale de succesor al defunctului O.M., persoana menţionată în anexa la Decretul nr. 92/1950, la dosarul cauzei lipsind actele de stare civilă din care să rezulte cu certitudine această calitate.
Judecata apelului declarat în cauză, de reclamanta G.A., a fost suspendată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 10859/118/2008 al Tribunalului Constanţa.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că, pe rolul Tribunalului Constanţa s-a înregistrat o acţiune, ce face obiectul dosarului nr. 10859/118/2008, care vizează constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei nr. 1038 din 27 iulie 2007 şi anularea menţiunilor privind rectificările actului de căsătorie nr. 12 din 12 iulie 1909, privind pe numiţii O.M. şi D.M.
Or, se arată, această dispoziţie, emisă de Primarul comunei Cogealac, constituie actul principal ce stă la baza criticilor formulate în apelul ce face obiectul prezentului dosar.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs în termen legal, reclamanta G.A. care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine în esenţă că, la dosarul cauzei, există numeroase acte de stare civilă cât şi acte eliberate de autorităţile competente, din care rezultă identitatea dintre M.O. şi O.M., în acest context probator, dispoziţia nr. 1038/2007 – în posesia căreia reclamanta a intrat după redactarea apelului – nemaiputând fi considerată ca „un act de importanţă capitală", pentru soluţionarea cauzei.
De altfel, se mai arată, invocându-se „puterea lucrului judecat" calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei, de a solicita – în temeiul Legii nr. 10/2001 – restituirea imobilului situat în Constanţa, cât şi împrejurarea că M.O. este una şi aceeaşi persoană cu O.M., rezultă in terminis, din considerentele deciziei nr. 8202 din 5 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Ca atare, conchide recurenta, în mod greşit şi în urma eronatei interpretări a prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa de apel a dispus suspendarea judecării pricinii.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Acţiunea ce face obiectul litigiului de faţă a fost respinsă de prima instanţă (Tribunalul Buzău, secţia civilă, prin sentinţa nr. 494 din 20 aprilie 2007) tocmai în considerarea faptului că reclamanta nu îşi justifică, calitatea procesuală activă iar probele administrate nu atestă identitatea dintre O.D.M., al cărei moştenitor testamentar este aceasta, şi O.M., fostul proprietar al imobilului, individualizat ca atare în lista anexă la Decretul nr. 92/1950.
Ulterior pronunţării acestei hotărâri, primarul comunei Cogealac, judeţul Constanţa, a emis în baza dispoziţiilor art. 571 din Legea nr. 119/1996 şi art. 68 alin. (1) lit. s), art. 71 din Legea nr. 215/2001, - la cererea reclamantei G.A., prin mandatar – dispoziţia nr. 1038 din 17 iulie 2007, prin care s-a rectificat actul de căsătorie nr. 12 din 12 iulie 1908, privind pe numiţii O.M. şi D.M., înregistrat la Cogealac, în sensul că, la rubrica „prenume soţ", să se treacă M., în loc de M.L., la data naşterii soţului să se treacă 6 decembrie 1886 iar la data naşterii soţiei, să se treacă anul 1887.
La 3 decembrie 2008, G.A., G.C., G.I., P.C. ş.a., pârâţi în cauza de faţă, au solicitat instanţei în temeiul dispoziţiilor art. 57 din Legea nr. 119/1996, să constate nulitatea absolută a susnumitei dispoziţii, cauza fiind înregistrată sub nr. 10859/118/2008, pe rolul Tribunalului Constanţa.
Or, aşa cum în mod corect reţine instanţa de control judiciar, dispoziţia astfel atacată, constituie actul principal, ce stă la baza criticilor formulate în apelul ce face obiectul prezentei cauze.
Cum, actul a cărui nulitate s-a solicitat, a fost invocat ca argument principal de către reclamantă, în scopul dovedirii calităţii sale procesuale active şi în vederea infirmării soluţiei dată la fond, în mod judicios, evitând astfel pronunţarea unor hotărâri contradictorii, instanţa a apreciat asupra aplicabilităţii în cauză a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., considerând că dezlegarea pricinii atârnă de modul cum se va soluţiona dosarul în care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei emise în temeiul Legii nr. 119/1996.
Cât priveşte, Decizia nr. 8202 din 5 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată de recurentă în susţinerea principiului autorităţii lucrului judecat, aceasta a fost pronunţată într-o altă cauză, litigiul purtându-se între alte părţi care s-au prevalat de un alt probatoriu, dispoziţia atacată nefiind invocată în apărare, nici chiar de către intimata reclamantă, în vederea combaterii recursului formulat de către Consiliul local al Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa, prin Primar şi ca atare nefiind analizată ca probă – pertinentă sau nu – de către instanţa supremă.
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta G.A. împotriva încheierii din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 36/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 355/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
