ICCJ. Decizia nr. 3525/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3525/2010
Dosar nr. 9350/1/2008
Şedinţa publică din 4 iunie 2010
Asupra contestaţiei în anulare, reţine următoarele:
Prin contestaţia formulată la data de 8 noiembrie 2008 (data poştei de pe plicul expediere a cererii) şi înregistrată la această instanţă sub nr. 9350/1/2008, contestatorul B.D.C. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Bucureşti, anularea deciziei nr. 5780 din 13 octombrie 2008 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, invocând dispoziţiile art. 317 alin. (2) şi 318 C. proc. civ.
S-a susţinut, în motivarea cererii, că instanţa, prin decizia atacată, a respins recursul fără a cerceta motivele de nelegalitate evocate în recurs, respectiv nevalabilitatea titlului statului constituit prin preluarea imobilului proprietatea contestatorului în raport de prevederile Legii nr. 213/1998, inexistenţa unei despăgubiri la momentul preluării şi necomunicarea deciziei administrative de preluare către proprietar.
Au fost ataşate dosarele instanţelor anterioare, precum şi Dosarul nr. 15441/3/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în care s-a pronunţat decizia nr. 5780 din 13 octombrie 2008.
La termenul din 4 iunie 2010, Înalta Curte a reţinut cauza spre soluţionare asupra excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocate de către intimata Primăria Municipiului Bucureşti.
Analizând excepţia invocată, Înalta Curte apreciază că este întemeiată, întrucât nu este întrunit niciunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 317 şi 318 C. proc. civ. ce reglementează calea extraordinară de atac.
Contestatorul a formulat critici legate exclusiv de modul de analiză a motivelor de recurs, ca atare, susţinerile sale urmează a fi analizate din perspectiva cazului descris de art. 318 teza ultimă C. proc. civ., neavând nicio legătură cu situaţiile reglementate de art. 317 C. proc. civ., temei invocat, de asemenea, în motivarea contestaţiei, respectiv cu neregularitatea citării contestatorului pentru ziua când s-a judecat pricina în recurs (art. 317 pct. 1) sau cu încălcarea dispoziţiilor imperative privitoare la competenţă (pct. 2).
Potrivit art. 318 teza ultimă C. proc. civ., exercitarea contestaţiei în anulare este posibilă în cazul omisiunii din greşeală de cercetare a vreunuia dintre motivele de modificare ori casare, atunci când instanţa a respins recursul sau l-a admis doar în parte.
Prin decizia nr. 5780 din 13 octombrie 2008, a fost respins ca nefondat recursul contestatorului împotriva deciziei nr. 64 A din 4 februarie 2008 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Pentru a se pronunţa această decizie, s-a arătat că recurentul - contestatorul din cauză - a formulat notificarea în baza Legii nr. 10/2001, pentru imobilul pretins preluat abuziv de către stat, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 22 din lege, confirmând aprecierea instanţelor de fond în sensul că a operat decăderea contestatorului din dreptul de a solicita măsuri reparatorii.
S-a mai arătat că, în aceste condiţii, nu se mai poate analiza în fond cererea privind restituirea imobilului pretins preluat abuziv.
Se constată că instanţa de recurs a evaluat legalitatea deciziei recurate în limitele verificărilor efectuate în fazele procesuale anterioare, adică exclusiv prin prisma momentului formulării notificării, neavând loc o cercetare a fondului cauzei.
Confirmând aprecierile instanţelor de fond, instanţa de recurs a înlăturat motivele de recurs care excedau acest cadru procesual şi vizau fondul cauzei, legate fiind de nevalabilitatea titlului statului constituit prin preluarea imobilului.
Întrucât art. 318 teza ultimă C. proc. civ. prevede ca omisiunea cercetării motivelor de recurs să fie una culpabilă, această cerinţă nu este întrunită în cauză, în condiţiile în care instanţa de recurs a justificat necercetarea susţinerilor recurentului ce nu constituiau critici de nelegalitate ale deciziei de apel, vizând alte aspecte decât cele efectiv analizate.
În consecinţă, nu este întrunit cazul prevăzut de art. 318 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte va admite excepţia şi va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.D.C. împotriva deciziei nr. 5780 din 13 octombrie 2008 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3526/2010. Civil. Pretenţii. Revizuire - Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3523/2010. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
